joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Cum i-a scăpat Falcă din frâu pe „dumnezeii” locali, de el creați

    de Valer Mărginean | 11 mai 2021, 8:05 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    7

    Micii dumnezei locali care știu doar să semneze, să ceară și să primească. Răzând... (foto: newyorker.com)

    Președintele PNL Arad pare așezat (mă rog, ales) în această funcție de când lumea, așa că nici nu mai contează data exactă a „încoronării”. Oricum, Gheorghe Falcă a insistat mult, înainte de a ajunge în fruntea organizației județene, pe ideea că primarul, fiind ales direct de cetățeni (nu pe liste, ca alții) are nu doar dreptul ci și un fel de obligație de a prelua conducerea organizației. Argumentul principal a fost acela că doar din poziția de președinte putea avea și sprijinul partidului pentru realizarea promisiunilor electorale. Altfel spus, doar având controlul politic putea avea și succes administrativ. Să recunoaștem că există o anumită logică în acest argument, date fiind frecușurile cu care toate partidele românești ne-au obișnuit de-a lungul ultimilor 30 de ani, timp în care am văzut schimbări neînțelese de păreri, ostilități neașteptate, modificări de priorități, toate, desigur, după „aprobarea” dată prin vot de susținători. Se întâmpla astfel, ca un primar să aibă opoziție față de unele proiecte, chiar în interiorul grupului său de consilieri locali. Pentru că aceștia, consilierii, primeau la un moment dat, instrucțiuni de la conducerea organizației, iar primarul rămânea fără susținere și fără replică de multe ori. În astfel de condiții, pretenția ambițiosului primar Falcă era de înțeles. Și ar putea părea logică și acum. Dacă nu am putea identifica și câteva fracturi de logică.

    Iar prima este că alegerea președintelui devine doar un spectacol fals și de prost gust, care mimează o democrație chiar mai originală decât a lui Iliescu. Este atât de evident încât nu mai are rost să insistăm.

    Alta este aceea că un conducător de partid, chiar și de nivel județean, are sau ar trebui să aibă alte calități decât cele cerute unui primar. Dacă le are, e bine, dar dacă nu le are? Mai mult, s-ar putea ca alesul în cauză să nu aibă nici măcar minimele calități necesare unui primar, fiind doar nefericitul (pentru comunitate în primul rând) beneficiar al unei conjuncturi – s-au văzut cazuri și se văd și acum. Și-atunci, cum să impui ca președinte un incapabil sau chiar un neisprăvit? Care ar putea fi logica unei asemenea numiri?

    Și ar mai fi o fractură de logică în acest exercițiu al „alegerii” primarilor, automat, ca președinți de filiale locale: acumularea întregii puteri de decizie de un singur om. Altfel spus, oferirea primarului exercițiul unei dictaturi personale. Unde o fi anti-comunismul clamat de partidele noastre? Cum poți crede un partid care declară că nu mai poate de dragul democrației, dacă în interior se comportă exact pe dos?

    Știu, mulți vor spune că astfel de decizii sunt chestiuni interne ale partidelor. O fi o chestiune internă, dar consecințele se externalizează. Nu este doar problema partidelor, este a noastră, a tuturor.

    Un primar, ales prin vot direct, nu pe lista partidului, se presupune că a reușit să-i convingă pe alegători cu programul său. Asta înseamnă că majoritatea alegătorilor din acea comunitate a considerat că oferta alesului este cea mai bună. Este de la sine înțeles că și partidul și-a însușit, chiar înainte de începerea campaniei electorale, oferta care a devenit câștigătoare. Ce-i rămân electoratului și partidului (prin consilierii săi) este să aștepte și să urmărească îndeplinirea programului (promisiunilor). Și, din punctul de vedere al partidului, nu este doar o chestiune de disciplină sau de orgoliu, ci și una de imagine pentru că gafele sau minciunile primarului ori a consilierilor influențează (și) imaginea sau credibilitatea partidului. Or, în condițiile în care primarul acumulează atât puterea administrativă (executivă) cât și cea politică, nimic nu se mai întâmplă cum ar trebui sau cum ar fi normal. Totul se reduce la voința discreționară a celui care a primit puterea absolută. Așa se face că orice bazaconie propune primarul, devine hotărâre prin aprobarea fără crâcnire în consiliile locale dominate de supușii micului sau marelui dictator. Nu ai partidului, ai cetățenilor cu atât mai puțin. Nici nu-i de mirare că aceia care aprobă și legitimează prin votul lor toate propunerile primarilor, aceia care s-ar cuveni să voteze în cunoștință de cauză toate proiectele de hotărâri, de la buget, la ultima dezmembrare de parcele, consilierii adică, nici nu citesc ce votează. Pentru ce și-ar pierde vremea citind proiecte pe care unii oricum nu le-ar înțelege și pe care, toți le vor vota? Pentru oricine este clar ce s-ar întâmpla cu cei care ar avea curajul să iasă din rând. Primarul, ca șef al administrației locale nu i-ar face nimic. În schimb, i-ar face președintele organizației de partid… Curat democrație, cum ar zice Pristanda, personajul căruia Caragiale i-a scris celebra replică din „O scrisoare pierdută”: „Curat murdar, coane Fănică”.

    Iată mecanismul prin care s-a ajuns ca majoritatea primarilor au ajuns să se creadă adevărați „dumnezei” în „parohiile” lor, să fie convinși că totul li se cuvine, că au doar drepturi (din ce în ce mai mari) nu și obligații, că toți membrii comunității le sunt supuși nu concitadini sau consăteni și așa mai departe, deși unii dintre acești „dumnezei” sunt, în fapt, niște nulități notorii.

    Iată mecanismul prin care s-a ajuns la hotărâri de consiliu local prin care s-au pierdut terenuri sau bani, ce ar fi trebuit să aparțină comunității (localității) dar prin votul unor nătângi de consilieri au ajuns în „buzunarele” unor apropiați ai micului sau mai marelui dictator.

    Iată mecanismul prin care s-a ajuns ca unele firme care nu și-au realizat obligațiile contractuale au fost iertate de plata daunelor cauzate comunităților și chiar de restituirea unor sume achitate pentru lucrări nerealizate, consilierii votând ca niște roboței propunerea primarului-zeu de a continua asfaltările cu altă firmă, cu alți bani, că doar bugetul suportă „bunătatea” primarului.

    Iată mecanismul prin care interesul comunității a ajuns să fie mereu pe locurile din spate, în față fiind alte interese, mai…„divine”.

    Probabil, atunci când a început să se zbată pentru impunerea acestei nefericite reguli a numirii primarilor ca președinți de filiale locale, Gheorghe Falcă s-a gândit și la o anumită liniște pe care i-ar da-o cumulul celor două funcții. E clar că un primar care nu este și președintele local al partidului resimte o anumită stare de neliniște, de stres pentru că mai trebuie să-și cenzureze deciziile. Dar o asemenea motivație nu se potrivește nici cu activitatea administrativă, nici cu cea politică. Cine vrea liniște, să nu candideze pentru funcția de primar și nici să nu intre în politică!

    Cum-necum și indiferent de motivație, fostul primar al Aradului a reușit să creeze o grămadă de mici „dumnezei” locali. Care taie și spânzură, cum se zice, prin localitățile lor, localități subjugate practic de primarii-președinți și acoliții lor. Pentru că, normal, or fi ei „dumnezei” dar fără „sfinți” nu pot domina dictatorial în feudele lor. Să nu vă imaginați că acești „sfinți” sunt neapărat consilierii locali. În general ăștia ridică mâna la vot pentru că li se permite, în schimb, să ciugulească firimituri. Adevărații „sfinți” sunt cei cărora li se dă și un pic de putere asupra „iobagilor” din feudă.  Aceștia sunt cei care nu doar primesc și pun în executare ordinele șefului mare, dar mai semnează hârtii care în mod normal ar trebui să rămână albe, semnează tot felul de deconturi pentru cheltuieli de mare trebuință șefului mare, care pregătesc și găsesc justificări pentru diverse proiecte ale aceluiași mare șef și așa mai departe. Ei sunt cei care prin obediența lor asigură „dumnezeirea” unor personaje care nu știu altceva decât să semneze, să ceară și să primească.

    Întrebarea este, ce va fi de acum încolo? Va ceda noul europarlamentar președenția PNL Arad, în favoarea urmașului său? Sincer, nu cred. Chiar dacă și actualul primar al Aradului poate ar vrea un pic de liniște. Iar dacă s-ar întâmpla ca primarul Bibarț să ajungă și președintele PNL Arad, înseamnă că va fi câștigat o bătălie grea de tot, fapt care ar arăta că are stofă de lider. Nu-i ușor să ieși din umbra lui Falcă și să-l învingi! Cum spuneam, nu cred că s-ar putea întâmpla o astfel de schimbare. Cred că Gheorghe Falcă va conduce în continuare PNL Arad, dimpreună cu cei care-i ascultă fără șovăire ordinele. Ce se va întâmpla însă cu regula cumulului pe care tot el a impus-o? Cum va reuși să împace capra președenției județene cu varza locală? În mod normal, ar trebui să revină la normal, adică la alegeri în fiecare organizație. Ba chiar ar fi potrivit ca primarilor să le fie interzis să participe la alegerile din partid. Iar dacă ar fi un lider adevărat, dotat și cu simțul răspunderii față de partid, chiar așa ar face, asigurând astfel și controlul politic asupra „dumnezeilor” locali.

    Tare mă tem însă că nu o va face. Nici el, nici ceilalți lideri județeni de partid. Doar nu credeați că celelalte partide fac sau gândesc altfel. Nu, scenariul de mai sus este valabil tuturor partidelor, toate partidele care au primari, i-au transformat în „dumnezei” locali și i-au scăpat de sub control. Că doar nu credeți că Falcă știe ce fac prin teritoriu primarii liberali. Nu știe! Și n-ar fi nicio problemă dacă toate astea nu ar avea efecte dezastruoase asupra comunităților locale.

    Poate totuși, în unele cazuri, va reuși DNA să separe apele…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Va rog frumos ca data viitoare sa scrieti si despre acele persoane care au functii de Manageri Publici.
      Poate noi suntem curiosi si de prestatia acelor persoane.
      Ne-ar interesa si viata acelor persoane si numirea in functie, poate si munca enorma pe care o depun pentru comunitate si averile acumulate.

      +11 voturi
      +1
      -1
    2. Aș completa cu o referire la organizarea partidelor fiindcă nu este vorba de Falcă, PDL, PNL, Bibarț … ci de toate partidele din toată țara.
      Problema, în opinia mea, este că totul pornește de la lipsa de democrație, de la organizarea partidelor în structuri de tip mafiot, netransparente, nedemocratice, corupte, ipocrite și de tip clientelar: este vorba de absența dreptului membrilor de a candida fără restricții, fără controlul conducerii partidului, făr binecuvântarea ”Nașului”.
      Poate candida pentru o funcție în organele de conducere sau pentru dreptul de a candida în alegeri doar persoanele care beneficiază de susținerea partidului. Partidul nu este majoritatea membrilor (membrii simpli) ci organele de conducere și delegații. membrii simpli nu sunt chemați să își desemneze candidații.
      Membrii simpli nu au niciun rost, niciun atribut de decizie – deși ei compun adunarea generală/congres care este forul suprem, organul suprem de conducere din cadrul partidului.
      Membrii simpli nu sunt nici măcar informați cu privire la eventuale opțiuni de interes pentru partid. Orice consultare a membrilor simpli, a majorității membrilor este doar un simulacru democratic deoarece membrilor simpli li se prezintă doar niște opțiuni aranjate de conducere în prealabil – ei nu pot avea propriile opțiuni. Ex: cine va fi delegatul la congresul partidului dintrer X, Y și Z – 3 variante impuse de șeful de partid dintre țuțerii din partid care dau8 cele mai vârtoase dar catifelate limbi? Membrii simpli pot astfel alege între cei 3 țuțeri și nu au dreptul să își nominalizeze un candidat care să fie serios, corect, competent, activ etc.
      Așa se compun toate organele de conducere din partid – cu țuțeri selectați, debili, lingăi, zdrențe.
      Apoi apare nevoia selecției candidațior care să reprezinte partidul în alegeri locale sau parlamentare. Selecția se face tot dintre șemcherii aflați în directa influență a șefului de partid de către organele de conducere compuse din țuțeri, slugoi, zdrențe obediente.
      Rezultatul este că partidul intră în luptă electorală cu niște nulități de toată jena cu următoarele consecințe:
      – membrii serioși sunt dezanmăgiți și frustrați în timp ce oportuniștii își văd abilitățile de limbiști valorizate.
      – partidul are tot mai puțini membri de calitate și tot mai mulți lingăi ahtiați de funcții și privilegii meschhine. Voința partidului este înlocuită cu voința jegurilor care compun organele de conducere.
      – membrii valoroși nu vor fi nominalizați nicodată pentru a putea intra în vre-o cursă electorală internă sau în alegerile publice și astfel fiind marginalizați se retrag lăsând locul țuțerilor de rahat.
      Pentru că modelul ăsta de tip mafiot, autoritarist, netransparent și nedemocratic se rtegăsește în toate partidele alegătorii, noi cetățenii simpli, ne trezim în situația de a vota doar jeguri, zdrențe și alte lighioane care de râs specia umană. În plus, fiindcă orice am face vor ieși doar zdrențe, va apare un rezultat la alegeri pe care jegurile astea din partidele de tip mafiot îl vor interpreta ca fiind ”vonța electoratului” și ne vor băga pe gât toată lungimea mandatului votul nostru (care a fost viciat de lipsa alternativelor dezirabile, de impunerea unor candidați de toată jena ca fiind sinmgurele opțiuni democratice).
      Dacă în legea partidelor s-ar introduce un articol nou care să spună: ”Orice membru de partid are dreptul să participe la selecția candidaților. Este declarat candidat selectat pentru a se prezenta în alegerile locale și naționale acel/acxei candidați care au obținut cele mai multe voturi din partea membrilor simpli în cadrul unei adunări generale – organizate corect, democratic și cu garantarea secretului votului.”
      Dacă am avea asta, candidații ar fi alții, poate mai răi dar cel mai probabil mai buni. Șeful de partid și clicile care compun organele de conducere ăși vor pierde influența. Nivelul de participare ar fi mai mare. Reprezentativitatea organelor de conducere ar fi mai mare. Responsabilitatea în fața așlegătorilor ar fi mai mare, calitatea guvernării locale sau naționale ar crește. Cetățeanul ar câștiga, țara ar câștiga, membrii competenți din partide ar câștiga dar ar pierde țuțerii, zdrențele, șmecherii, jegurile.
      Se poate concluziona că toată țara asta se sacrifică pentru bunăstarea jegurilor din conducerile partidelor și a lingăilor lor.
      …. și nici nu m-am referit la sistemul electoral care nu-i permite alegătorului să-și selecteze din lista de partid pe acei candidați care i se par mai buni și sunt limitați, obligați să susțină liste blocate fabricate de șefii de partid.
      Toată democrația din România este doar o minciună, avem doar o așa numită ”democrație mimată”.

      +6 voturi
      +1
      -1
    3. oare ce este mimata? posibilitatea de a participa la luarea deciziilor sau participarea indivizilor la luarea deciziilor? ca mie dupa cum se prezinta la vot si dupa cum nu protesteaza , decat in barba, mi se pare ca cetatenii nu vor sa-si asume obligatia de a propune si sustine initiativele si reprezentantii, ci cauta un tatuc si apoi critica in barba ….dupa cum vedeti nici oradenii nu-l sprijina pe Bolojan la functii inalte desi a facut minuni…..sa nu uitam ca si la Arad in competitia cu Falca , Edeleni a avut 1%, desi el a facut toate fantinile din Arad, a dezvoltat strandul la un nivel european, a facut parcuri si instalatii de irigat, a amenajat cimitirele, a sprijinit UTA, etc… si totusi a luat 1% iar Falca,??? va rog sa enumerati ce a facut: ????

      +1 voturi
      +1
      -1
      • @calimeero – Sensul alegerilor, în general, este acela de a fi desemnați cei care vor lua decizii, în numele și interesul cetățenilor. Sens, evident deturnat, nu doar la noi. Imediat ce s-au văzut cu puterea de decizie „în căruță”, aleșii consideră că știu ei ce și cum le trebuie alegătorilor. Îmi este greu să cred că vreun ales va mai avea dorința (inteligența?, bunul simț?) de a practica exercițiul dialogului real și sincer cu alegătorii, înainte de luarea unei decizii importante. Povestea cu „decontul la viitoarele alegeri” rămâne doar o poveste… Iată motivul pentru care, în opinia mea, cetățeanul nu trebuie să-și asume inițiativele reprezentanților lor. Decât în situația, mult prea rară din păcate, în care inițiativele în cauză sunt cele convenite înainte de alegeri. Din aceste nepotriviri (elegant spus!) se nasc și protestele. Din păcate, noi încă nu avem dezvoltat un sistem de control sau de presiune civică asupra alesului, deci opinia publică nu contează pentru ales. Nu dezvolt acum subiectul (un subiect sensibil care ar merita mai mult decât un simplu comentariu).
        Pe de altă parte, nu toți cei care „fac” sunt nerapărat lideri. Toți aleșii mai „fac” câte ceva, dar puțini sunt cu adevărat lideri. Ați pomenit 3 nume… După părerea mea, Bolojan a fost un bun administrator (primar) dar nu este deloc lider. Edeleni, nici atât. Falcă în schimb, este un lider. Bun sau rău, este un lider.
        PS Mulțumesc pentru acest mesaj interesant. Vă mai aștept pe această pagină

        0 voturi
        +1
        -1

    Lasa un raspuns pentru calimero

    5 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.