Președintele PNL Arad pare așezat (mă rog, ales) în această funcție de când lumea, așa că nici nu mai contează data exactă a „încoronării”. Oricum, Gheorghe Falcă a insistat mult, înainte de a ajunge în fruntea organizației județene, pe ideea că primarul, fiind ales direct de cetățeni (nu pe liste, ca alții) are nu doar dreptul ci și un fel de obligație de a prelua conducerea organizației. Argumentul principal a fost acela că doar din poziția de președinte putea avea și sprijinul partidului pentru realizarea promisiunilor electorale. Altfel spus, doar având controlul politic putea avea și succes administrativ. Să recunoaștem că există o anumită logică în acest argument, date fiind frecușurile cu care toate partidele românești ne-au obișnuit de-a lungul ultimilor 30 de ani, timp în care am văzut schimbări neînțelese de păreri, ostilități neașteptate, modificări de priorități, toate, desigur, după „aprobarea” dată prin vot de susținători. Se întâmpla astfel, ca un primar să aibă opoziție față de unele proiecte, chiar în interiorul grupului său de consilieri locali. Pentru că aceștia, consilierii, primeau la un moment dat, instrucțiuni de la conducerea organizației, iar primarul rămânea fără susținere și fără replică de multe ori. În astfel de condiții, pretenția ambițiosului primar Falcă era de înțeles. Și ar putea părea logică și acum. Dacă nu am putea identifica și câteva fracturi de logică.

Iar prima este că alegerea președintelui devine doar un spectacol fals și de prost gust, care mimează o democrație chiar mai originală decât a lui Iliescu. Este atât de evident încât nu mai are rost să insistăm.

Alta este aceea că un conducător de partid, chiar și de nivel județean, are sau ar trebui să aibă alte calități decât cele cerute unui primar. Dacă le are, e bine, dar dacă nu le are? Mai mult, s-ar putea ca alesul în cauză să nu aibă nici măcar minimele calități necesare unui primar, fiind doar nefericitul (pentru comunitate în primul rând) beneficiar al unei conjuncturi – s-au văzut cazuri și se văd și acum. Și-atunci, cum să impui ca președinte un incapabil sau chiar un neisprăvit? Care ar putea fi logica unei asemenea numiri?

Și ar mai fi o fractură de logică în acest exercițiu al „alegerii” primarilor, automat, ca președinți de filiale locale: acumularea întregii puteri de decizie de un singur om. Altfel spus, oferirea primarului exercițiul unei dictaturi personale. Unde o fi anti-comunismul clamat de partidele noastre? Cum poți crede un partid care declară că nu mai poate de dragul democrației, dacă în interior se comportă exact pe dos?

Știu, mulți vor spune că astfel de decizii sunt chestiuni interne ale partidelor. O fi o chestiune internă, dar consecințele se externalizează. Nu este doar problema partidelor, este a noastră, a tuturor.

Un primar, ales prin vot direct, nu pe lista partidului, se presupune că a reușit să-i convingă pe alegători cu programul său. Asta înseamnă că majoritatea alegătorilor din acea comunitate a considerat că oferta alesului este cea mai bună. Este de la sine înțeles că și partidul și-a însușit, chiar înainte de începerea campaniei electorale, oferta care a devenit câștigătoare. Ce-i rămân electoratului și partidului (prin consilierii săi) este să aștepte și să urmărească îndeplinirea programului (promisiunilor). Și, din punctul de vedere al partidului, nu este doar o chestiune de disciplină sau de orgoliu, ci și una de imagine pentru că gafele sau minciunile primarului ori a consilierilor influențează (și) imaginea sau credibilitatea partidului. Or, în condițiile în care primarul acumulează atât puterea administrativă (executivă) cât și cea politică, nimic nu se mai întâmplă cum ar trebui sau cum ar fi normal. Totul se reduce la voința discreționară a celui care a primit puterea absolută. Așa se face că orice bazaconie propune primarul, devine hotărâre prin aprobarea fără crâcnire în consiliile locale dominate de supușii micului sau marelui dictator. Nu ai partidului, ai cetățenilor cu atât mai puțin. Nici nu-i de mirare că aceia care aprobă și legitimează prin votul lor toate propunerile primarilor, aceia care s-ar cuveni să voteze în cunoștință de cauză toate proiectele de hotărâri, de la buget, la ultima dezmembrare de parcele, consilierii adică, nici nu citesc ce votează. Pentru ce și-ar pierde vremea citind proiecte pe care unii oricum nu le-ar înțelege și pe care, toți le vor vota? Pentru oricine este clar ce s-ar întâmpla cu cei care ar avea curajul să iasă din rând. Primarul, ca șef al administrației locale nu i-ar face nimic. În schimb, i-ar face președintele organizației de partid… Curat democrație, cum ar zice Pristanda, personajul căruia Caragiale i-a scris celebra replică din „O scrisoare pierdută”: „Curat murdar, coane Fănică”.

Iată mecanismul prin care s-a ajuns ca majoritatea primarilor au ajuns să se creadă adevărați „dumnezei” în „parohiile” lor, să fie convinși că totul li se cuvine, că au doar drepturi (din ce în ce mai mari) nu și obligații, că toți membrii comunității le sunt supuși nu concitadini sau consăteni și așa mai departe, deși unii dintre acești „dumnezei” sunt, în fapt, niște nulități notorii.

Iată mecanismul prin care s-a ajuns la hotărâri de consiliu local prin care s-au pierdut terenuri sau bani, ce ar fi trebuit să aparțină comunității (localității) dar prin votul unor nătângi de consilieri au ajuns în „buzunarele” unor apropiați ai micului sau mai marelui dictator.

Iată mecanismul prin care s-a ajuns ca unele firme care nu și-au realizat obligațiile contractuale au fost iertate de plata daunelor cauzate comunităților și chiar de restituirea unor sume achitate pentru lucrări nerealizate, consilierii votând ca niște roboței propunerea primarului-zeu de a continua asfaltările cu altă firmă, cu alți bani, că doar bugetul suportă „bunătatea” primarului.

Iată mecanismul prin care interesul comunității a ajuns să fie mereu pe locurile din spate, în față fiind alte interese, mai…„divine”.

Probabil, atunci când a început să se zbată pentru impunerea acestei nefericite reguli a numirii primarilor ca președinți de filiale locale, Gheorghe Falcă s-a gândit și la o anumită liniște pe care i-ar da-o cumulul celor două funcții. E clar că un primar care nu este și președintele local al partidului resimte o anumită stare de neliniște, de stres pentru că mai trebuie să-și cenzureze deciziile. Dar o asemenea motivație nu se potrivește nici cu activitatea administrativă, nici cu cea politică. Cine vrea liniște, să nu candideze pentru funcția de primar și nici să nu intre în politică!

Cum-necum și indiferent de motivație, fostul primar al Aradului a reușit să creeze o grămadă de mici „dumnezei” locali. Care taie și spânzură, cum se zice, prin localitățile lor, localități subjugate practic de primarii-președinți și acoliții lor. Pentru că, normal, or fi ei „dumnezei” dar fără „sfinți” nu pot domina dictatorial în feudele lor. Să nu vă imaginați că acești „sfinți” sunt neapărat consilierii locali. În general ăștia ridică mâna la vot pentru că li se permite, în schimb, să ciugulească firimituri. Adevărații „sfinți” sunt cei cărora li se dă și un pic de putere asupra „iobagilor” din feudă.  Aceștia sunt cei care nu doar primesc și pun în executare ordinele șefului mare, dar mai semnează hârtii care în mod normal ar trebui să rămână albe, semnează tot felul de deconturi pentru cheltuieli de mare trebuință șefului mare, care pregătesc și găsesc justificări pentru diverse proiecte ale aceluiași mare șef și așa mai departe. Ei sunt cei care prin obediența lor asigură „dumnezeirea” unor personaje care nu știu altceva decât să semneze, să ceară și să primească.

Întrebarea este, ce va fi de acum încolo? Va ceda noul europarlamentar președenția PNL Arad, în favoarea urmașului său? Sincer, nu cred. Chiar dacă și actualul primar al Aradului poate ar vrea un pic de liniște. Iar dacă s-ar întâmpla ca primarul Bibarț să ajungă și președintele PNL Arad, înseamnă că va fi câștigat o bătălie grea de tot, fapt care ar arăta că are stofă de lider. Nu-i ușor să ieși din umbra lui Falcă și să-l învingi! Cum spuneam, nu cred că s-ar putea întâmpla o astfel de schimbare. Cred că Gheorghe Falcă va conduce în continuare PNL Arad, dimpreună cu cei care-i ascultă fără șovăire ordinele. Ce se va întâmpla însă cu regula cumulului pe care tot el a impus-o? Cum va reuși să împace capra președenției județene cu varza locală? În mod normal, ar trebui să revină la normal, adică la alegeri în fiecare organizație. Ba chiar ar fi potrivit ca primarilor să le fie interzis să participe la alegerile din partid. Iar dacă ar fi un lider adevărat, dotat și cu simțul răspunderii față de partid, chiar așa ar face, asigurând astfel și controlul politic asupra „dumnezeilor” locali.

Tare mă tem însă că nu o va face. Nici el, nici ceilalți lideri județeni de partid. Doar nu credeați că celelalte partide fac sau gândesc altfel. Nu, scenariul de mai sus este valabil tuturor partidelor, toate partidele care au primari, i-au transformat în „dumnezei” locali și i-au scăpat de sub control. Că doar nu credeți că Falcă știe ce fac prin teritoriu primarii liberali. Nu știe! Și n-ar fi nicio problemă dacă toate astea nu ar avea efecte dezastruoase asupra comunităților locale.

Poate totuși, în unele cazuri, va reuși DNA să separe apele…