Cum este influențată piața imobiliară arădeană de supraimpozitarea clădirilor în paragină și excepțiile de la regulă?

    de E. Nola | 17 decembrie 2018, 8:07 AM | Încetinitorul de particule | Recomandările editorilor

    7

    Inițiativa Primăriei arădene de a supraimpozita casele aflate în paragină a împărțit opinia publică arădeană în două, așa cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri.

    Unii, entuziaști, speră că, în fine, se va rezolva problema seculară a clădirilor istorice din centru de pe care cade tencuiala, alții bănuiesc ceva necurat, o mișcare din care, ca de obicei, ies bine doar aceia care mereu ies bine.

    Bănuitorii au și argumente, trecutul și experiența este cu ei, ia să vedem, așadar, despre ce este vorba.

    De la început să stabilim că Primăria trebuia să se apuce mai de mult de renovarea clădirilor istorice din centru, mai ales acelea care se împrăștie de o vreme pe trotuar. Faptul că a început acum, tot ar fi ceva la o primă vedere, mai ales dacă aceste măsuri ar face parte dintr-un plan mai amplu de reabilitare și revalorificare a fondului locativ istoric arădean.

    În situația în care Primăria nu mai termină cu laudele de sine privind atragerea fondurilor europene, prima întrebare este tocmai asta: unde sunt vestitele fonduri europene care ar putea fi folosite în această întreprindere, așa cum s-a întâmplat la Oradea, un oraș dat mai nou exemplu peste tot pentru modul în care își gestionează fondul istoric de clădiri.

    Cu atât mai mult cu cât Corina Crețu – deci nu cineva străin de România –, comisar european tocmai pe aceste probleme, a clarificat în zilele trecute chestiunea spinoasă a acestor fonduri puse la dispoziția orașelor și nu la cea a viitorului AVE (Alianța Vestului, pentru cei care se trezesc abia acum).

    Orașul Arad, cum spunea Crețu, ar putea accesa anual peste 30 de milioane de euro de la UE pentru nevoile sale, singura cerință fiind elaborarea unor proiecte pe măsură, nemaivorbind de contabilitatea exactă și scrupuloasă a acestor bani.

    Poate aici e problema, poate de asta auzim doar de Regenerarea Urbană, adică de desființarea garajelor dintre blocuri, în timp ce clădirile de patrimoniu ajung în stare înaintată de distrugere sau dispar pur și simplu.

    Pe de altă parte, ultima măsură aprobată în CLM, cu excepția notabilă a independentului Marin Lupaș, prin care 11 case au fost scutite de impozitarea punitivă, fiind chiar programate pentru renovare din bugetul primăriei – adică al tuturor arădenilor, să ne înțelegem – pune probleme și mai grave, aruncând o umbră grea și neagră ca smoala Iadului asupra întregii inițiative.

    Auzind vestea, ne-am gândit imediat la case importante, clădiri centrale de pe Bulevard, cele, de exemplu din jurul Pieței Avram Iancu sau la cele dintre Primărie și teatru, unele unice prin valoarea lor arhitecturală, altele importante datorită istoriei la care au fost martore.

    Nici pomeneală de așa ceva, din cele 11 clădiri doar una singură este în această zonă, cea de pe Grigore Alexandrescu Nr.1, celelalte fiind, cu excepția uneia de pe Eminescu, la marginea zonei centrale, majoritatea fiind niște căsuțe cu un singur nivel, fără nicio valoare urbanistică sau arhitecturală.

    Ce se va întâmpla cu Casa Hirschl și cu Teatrul Vechi sau cu clădirea în care se află Biblioteca Centrală a Universitătii Vasile Goldiș – din nou Vasile Goldiș! -, nemaivorbind de un centru de informare european și care a fost clădirea Lyod din Arad, ce să mai vorbim de Palatul Bohuș, cel care găzduiește și fostul Cinema Studio, fost Apollo, cu ușile sale în stare jalnică placate cu aramă în stil seccesion, preluată, de altfel, de către Primărie de la RADEF și lăsată în paragină de ani de zile, după ce în fosta sală – construită în mod special pentru proiecții de filme, iar prin aceasta printre primele săli de cinema din țară -, a funcționat, perfect convenabil o vreme, o întreprindere de jocuri de noroc.

    În concluzie, prioritatea administrației locale ar trebui să fie aceste clădiri de valoare, nu niște căsuțe aflate la periferia centrului, despre care habar nu avem în ce legătură se află ele cu Primăria.

    Rămâne ca o plagă pe toată această întreprindere, desigur, problema Casei Hirschl, complex care are în compunere prima clădire de teatru din România și din Arad, respectiv primul cinematograf arădean, Urania, și în care ani de zile a funcționat Centrul Municipal de Cultură, mutat mai încolo un pic datorită imposibilității administrației de a se înțelege cu proprietarul repus în drepturi cu privire la valorificarea clădirii.

    Povestea este veche și arhicunoscută, devenind în anii trecuți, pentru cei interesați, un simbol al neputinței administrației arădene de a gestiona unele situații, mai ales de natură culturală, de interes maxim pentru oraș și locuitorii care speră în continuare în mai bine.

    Așa încât rămâne de văzut dacă avem de a face de acestă dată cu ceva adevărat, bine intenționat și onest sau dimpotrivă: mișcarea Primăriei este doar, ca de atâtea ori până acum, o perdea de fum cu implicații obscure, dar cu atât mai profitabile pentru cei care stau în spatele manevrei care începe să-și arate deja efectele pe piața imobiliară a Aradului.

    În acest sens, vă oferim oportunitatea să vă exersați talentele de investitori imobiliari: oare scad sau cresc prețurile clădirilor centrale, mai ales ale acelora care fac parte din mărețul plan de ajutorare la renovare a Primăriei?

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Domnule profesor, de la dvs chiar avem pretentii. Lansati, cam fara acoperire, o acuza destul de grava care insa, pare ca ii sustine, la fel de voalat ca si acuza, pe proprietarii imobilelor cu valoare istorica, lasate in paragina, proprietari care, sustineti dvs, ar trebui sprijiniti sa-si repare imobilele cu bani publici… Chiar nu va inteleg. Pentru un metru de gard viu luat din bani publici, faceti, pe buna dreptate, scandal (evident, in limitele unui bun simt de apreciat), iar acum, pledati ca banul public sa repare casele unor prorietari, operatiune care ar mari considerabil valoarea imobilului in cauza… Nu stiu cum s-a lucrat la hotaririle de supraimpozitare, daca primaria a gresit, sa plateasca, daca a facut martapazlicuri, sa plateasca, dar cred ca nu este treaba mea, de contribuabil, sa particip cu bani la repararea unor imobile proprietatea nu stiu cui si astfel, sa creasca valoarea acelor imobile. De ce sa nu-mi repare si mie blocul, in aceleasi conditii? De ce sa se acceseze fonduri europene pentru acele cladiri istorice – pe care le-au revendicat urmasii proprietarilor, foarte bine, este dreptul lor – si pentru izolarea blocului meu nu? De ce sa nu-mi faca mie parc in fata blocului doar pentru a le repara casele urmasilor lui Hirshl si altii? Tot aud despre „minunea Oradea”, dar nimeni nu spune cum s-a făcut aceasta minune. Dacă și Bolojan a fortat mina proprietarilor prin supraimpozitare?

      --1 voturi
      +1
      -1
      • Stimate concetatean, uitati un detaliu mic dar important: in momentul furtului proprietatilor de catre statul roman, acelea aveau o anumita stare, o stare net superioara fata de cea in care se afla acum. Acum, gandind un pic egoist sau real, cum vreti sa ii spuenti, dvs ati dori sa primiti un bun retrocedat in starea initiala furtului sau in starea de ruina (adusa de stat) sau semiruina (adusa de chiriasii care s-au bucurat zeci de ani de acele locuinte in schimb nu au avut nici macar bunul simt sa igienizeze, varuiasca locuinta si spatiile comune sau sa se gandeasca vreodata ca aceasta dolce far niente nu va duce spre bine si ca toate lucrurile ce iti cad in brate s-ar putea sa se termine intr-o buna zi)?
        Va intreb asta fiind locatar de bloc, platit din credit pentru care voi lucra inca mult si bine (daca totul merge bine), nu primit de la stat prin repartizare sau pile, cum au primit bravii slujitori ai eternului stat romana (comunist sau postrevolutionar).

        +3 voturi
        +1
        -1
      • Sunt un pic surprins de intelegerea exact la 180 de grade a textului meu.
        Raspund aici si cocosului okosh: eu am sustinut aici tocmai necesitatea onestitatii si a transparentei totale atunci cand cheltuim bani publici pe renovarea de cladiri aflate in prorietate particulara, nicidecum ce se intampla acum, adica aplicarea dublei masuri, adica pentru unii primaria fiind muma, pentru altii ciuma.
        De fapt, eu militez pentru interventia primariei in cazurile in care valoarea cladirii reclama asta, neexistand posiblitatea ca sa se rezolve reabilitarea altfel.
        Mai mult, inist pe ideea ca treaba primariei nu e sa cheltuiasca bani publici aiurea, ci dimpotriva, sa gaseasca metode alternative de finantare, aici fondurile europene fiind vizate inainte de toate.
        Observam in text ca in cazurile alese, nu vad care sunt ratiunile primariei, in timp ce alte situatii, am pomenit de teatru si cinema Studio, se taraganeaza de decenii, fara ca primaria sa fi venit cu ceva pentru remedierea situatiei.
        Mai mult,subliniam ideea ca in acest caz banuiesc o manevra imobiliara, nu un proiect de reabilitare a cladirilor valoroase din centru.

        +3 voturi
        +1
        -1
    2. Totusi , eu sunt de acord ca sa nu se cheltuie fonduri publice pe reparatii si renovari de imobile proprietate privata, ma refer la cele notificate de primarie si facand parte din zona protejata, este datoria actualilor propietari sa faca acest lucru. Sa nu uitam ca desi statul, care a fost proprietar in trecut al acestor cladiri si la care nu s-au facut in decursul anilor reparatii sau renovari, a vandut cladirile pe preturi de nimic fostilor chiriasi, deci acum ar fi de datoria lor sa se ocupe de reparatii si sa nu mai atace primaria ca nu face nimic pentru ei si nu ii ajuta cu nimic, pentru ca” a facut” la pret! Iar cei care au cumparat pe bani mult mai multi aceste imobile de la fostii chiriasi au cumparat in cunostinta de cauza deci isi asuma automat reparatia lor.

      0 voturi
      +1
      -1
    3. in Aradul asta ruralizat cu primarul din Bradul si mai ruralizat si cu viziunea de-a dreptul rurala avem o problema de coerenta minimala.
      In repetate randuri primarul vostru, al celor 16% din cei cu drept de vot, a facut referire la posibilitatea realizarii renovarii cu sustinere financiara de la Primarie.
      Primarul vostru, dupa distinctia de mai sus, ori este prost si nu stie ca nu exista HCLM care sa faca posibila o astfel de finantare, ori e prost crezand ca si noi suntem, toti, la fel de prosti ca el, ori este prost fiindca l-au prostit politrucii si pulifricii cu care s-a inconjurat si care nu i-au spus ca lipseste HCLM cu pricina.
      Eu nu cred ca este prost. Eu cred ca este foarte destept, inteligent, istet, de bun-simt, empatic, modest, rezonabil, transparent, echilibrat, corect primar din galaxie.
      Daca in marea lui nemernicie, primarul nostru rural, ar avea o urma cat de mica de luciditate, de inteligenta si-ar da seama ca ar trebui sa sustina oamenii macar cu simplificarea, urgentarea si debirocratizarea autorizatiilor de constructie. Poate ca ar putea, daca ar fi normal, sa realizeze statul roman toata birocratia autorizatiilor la lucrarile de refacere a fatadelor, nu de alta, dar asa poate ar afla tot prostul satului ce inseamna sa realizezi o lucrare in orasul este putin mai mare ca Inieu, cu accent pe ultima silaba.

      +1 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru cockos okosh

    0 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.