Îmi spunea cineva, zilele trecute, că Aradul ar avea nevoie de o strategie coerentă de dezvoltare, altfel vom arunca banii pe acțiuni sau activități, eventual investiții, haotice, fără noimă sau chiar inutile. Evident că este nevoie de strategie, dacă vrei să te dezvolți, ca localitate, județ sau chiar țară. Pentru că strategia indică direcția și domeniile spre care ar trebui să se canalizeze efortul comunității, adică, îți arată CUM, după ce te-ai decis UNDE și CÂND îți dorești să ajungi. Evident, nu am de gând să dezvolt ideea elaborării strategiilor de dezvoltare locală, pentru că, pe de-o parte, nu am expertiza necesară, iar pe de alta, acesta nu-i cel mai potrivit loc pentru astfel de abordări. Aici putem aduce în discuție existența sau nu a unei strategii de dezvoltare a Aradului, pentru că despre Arad vorbim.

S-o spunem din capul locului: da, există nu una, ci mai multe strategii de dezvoltare, aprobate prin vot, cum este și firesc, de Consiliul local municipal. Doar că după vot a urmat adevărata tragedie pentru oraș. Deși hotărârile consiliilor locale sunt obligatorii, deși ar fi trebuit să fie „biblia” tuturor administrațiilor, aceste strategii au rămas doar niște documente bune de pus pe site și cam atât. Când primarul a avut ceva interes a mai bifat câte un punct, când a avut alte interese sau pur și simplu ceva gărgăuni în cap, a făcut exact invers decât prevedea strategia. Desigur, această practică este valabilă și prin alte părți, că doar nu numai noi avem „mari strategi cu gărgăuni” în fruntea administrației, dar acum vorbim despre Arad.

Vă spuneam nu demult că în primul său mandat (și, poate, puțin din al doilea), Gheorghe Falcă era alt om decât cel de azi, și nu doar pentru că știa (voia) să comunice, ci și pentru că acționa după o anumită idee, centrată pe dezvoltarea Aradului. Apoi însă, a început să aibe alte idei, înțelese doar de el (încerc să mă exprim elegant, că doar este vorba despre un europarlamentar, ce naiba)…

În 2007 i-a anunțat pe arădeni, prin intermediul presei, că va începe demersurile pentru elaborarea unei strategii de dezvoltare a Aradului, pe termen mediu (până în 2013) și lung (2020). Puțini l-au crezut atunci când a promis că va organiza întâlniri de lucru cu specialiști și organizații, pe domenii de activitate, de la economie și afaceri, la urbanism, învățământ, sănătate sau cultură. Și mai puțini au fost aceia care l-au crezut în stare să asculte propunerile participanților la aceste întâlniri – conform documentelor primăriei au participat peste 2500 de persoane. Uite că a fost în stare. Mai mult, nu doar că le-a ascultat, dar le-a notat, le-a centralizat și apoi a ținut cont de ele la elaborarea Strategiei de dezvoltare a municipiului Arad în perioada 2007 – 2013, 2014-2020, pe care o puteți citi aici. Chiar merită citit acest document. Pentru că este dovada clară că participanții la întâlniri, adică specialiștii consultați, chiar au știut care ar fi direcțiile de dezvoltare a Aradului, dar și că administrația a fost și ar trebui să mai fie în cunoștință de cauză, deci nu are nicio scuză.

Pentru cei care poate nu au timp sau dispoziție să citească acele multe pagini ale strategiei, am făcut o mică selecție de obiective, cu anul începerii implementării fiecăruia. Începem însă cu asigurarea pe care administrația Falcă o transmitea chiar în deschiderea documentului, sub titlul „O viziune pentru destinul comunităţii noastre” (sublinierile ne aparțin):

„În anul 2020 oraşul Arad va deveni o importantă metropolă regională care va impresiona prin centrul istoric reabilitat, dominat de Cetatea Aradului transformată într-un pol turistic de amploare, o comunitate puternică cu impact major în regiune prin dinamismul şi diversitatea economică.

Un centru cultural care va avea impact asupra mediului academic european prin universităţi renumite ce vor oferi oportunităţi pentru o bună pregătire vocaţională, susţinut de o infrastructură de servicii publice dezvoltată, beneficiind de un sistem de circulaţie accesibil şi fluent, întrepătruns de spaţii verzi care vor da o ambianţă plăcută şi vor proteja împotriva poluării, cu unicitatea conferită de accesul direct la râul Mureş şi rezervaţiile naturale din Parcul Natural Lunca Mureşului. (…)

Un oraş plin de vitalitate, cu oameni prosperi şi politicoşi în care spiritul tolerant dintre etnii şi colaborarea interconfesională au ca rezultat coeziunea comunitară. Un oraş apreciat pentru calitatea vieţii, condus printr-o guvernare locală responsabilă şi îndreptată către cetăţeni, flexibil şi progresiv în anticiparea nevoilor comunităţii”. Cu adevărat vizionară această „amenințare”, care s-a împlinit „la virgulă”, după cum putem constata cu toții. Auziți la el: metropolă regională…, impact asupra mediului academic european…, guvernare locală responsabilă…

Și acum, selecția promisă, cu unele mici comentarii personale, care, desigur, nu fac parte din strategie:

1. Construirea şi amenajarea pieţelor agroalimentare în fiecare cartier al municipiului, modernizarea şi diversificarea celor existente – 2009 (au trecut 13 ani de când acest obiectiv trebuia început)

2. Extinderea aeroportului internaţional Arad – 2011 (ha, ha, ha)

3. Înfiinţarea unei comisii consultative pe probleme de urbanism – 2008 (ha, ha, ha)

4. Executarea unor lucrări moderne de dirijare şi control al traficului – 2008 (de 14 ani așteptăm lucrările astea și vom mai aștepta poate încă de două ori pe-atât, tot degeaba)

5. Crearea unei zone pietonale în centrul municipiului, prin scoaterea traficului cu mijloace de transport – 2009 (între timp, zona pietonală din centru a dispărut cu totul, pentru că trotuarele au fost luate cu asalt de bicicliști și trotinetiști, care ar trebui să circule pe pista aia ocupată de mașini)

6. Identificarea unei locaţii pentru organizarea unei pieţe agroalimentare în cartierul Aradul Nou (eventual piaţă mobilă) – 2009 (încă se lucrează la… identificare)

7. Efectuarea unui studiu de specialitate asupra cerinţelor de transport public local în prezent şi pentru o perioadă de 5 – 10 ani, în vederea elaborării fluxurilor de transport de persoane – 2008 (dincolo de studiu, cert este că transportul public arădean a devenit ceva între dezastru și catastrofă)

8. Reabilitarea centrului istoric vechi al municipiului Arad – Creşterea atractivităţii turistice şi revitalizarea zonei protejate cu valoare istorică – centrul vechi al Aradului şi conservarea patrimoniului istoric prin reabilitarea monumentelor istorice şi a străzilor din această zonă – 2008 (de exemplu, strada Mețianu este tot mai „atractivă”)

9. Punerea în valoare în opinia publică, prin campanii de conştientizare, a conservării patrimoniului arhitectural, atât ca element al identităţii culturale, cât şi ca sursă de inspiraţie şi creativitate pentru generaţiile prezente şi viitoare – 2009 (opinia publică este conștientă, administrația, nu)

10. Sprijinirea de către Primărie a Spitalului Municipal Arad prin alocarea de resurse financiare, pentru dezvoltarea la standarde de referinţă – 2008 (după atâtea promisiuni de fonduri, a fost desființat)

11. Crearea unui Comitet consultativ pe probleme de cultură – 2008 (ha, ha, ha)

12. Elaborarea unui studiu şi al unui proiect pentru realizarea unui muzeu al tehnicii. Aradul are o tradiţie extraordinară în acest sens. Recuperarea a tot ce se mai poate din industria textilă, de vagoane, strunguri, etc. – 2009 (bun, înainte de „etc” nu se pune virgulă, nici măcar într-un document oficial elaborat de Primăria Arad. Despre muzeu, ce să mai zicem? Cea mai potrivită clădire va deveni sediul unui centru cultural, numit HUB, finanțat de primărie…)

13. Elaborarea unor programe pentru promovarea identităţii culturale europene a Aradului – 2010 (identitatea culturală a Aradului înseamnă, acum, festivalurile berii, manele și alte „culturalisme” regizate, de Centrul Municipal de Cultură Arad, desigur, când nu are treabă cu susținerea lui D. Orban)

14. Rezolvarea situaţiei cinematografelor – este de neconceput ca un centru să nu aibă trei-patru săli moderne şi atractive de cinema – 2010 (ei, iată că între timp neconceputul a devenit conceput, iar sălile care nu au devenit case de rugăciuni, au ajuns în paragină)

15. Renovarea şi reabilitarea monumentelor şi a patrimoniului arhitectural al municipiului (…) – 2008 (fără comentarii, doar o trimitere la fotografia din deschidere)

16. Amenajarea râului Mureş şi a celor două faleze (inclusiv dinspre cetate) între podul Decebal şi podul Micălaca, pentru a fi valorificat în scopuri turistice, inclusiv pentru alergătorii de jogging (dragarea Mureşului, realizarea unui Parc dendrologic între cetate şi podul Micălaca) – 2009 (da, e plin de turiști pe falezele Mureșului, parcul dendrologic este mirific)

Faleza „turistică” – Parcul dendrologic, mai încolo, în altă strategie

Și așa mai departe.

Strategia asta a fost urmată de altele, între care Strategia culturală, un alt monument de gargară, de cuvinte pompoase (ce seamănă cu postările lui Ando despre colegul lui Iustin Cionca) continuate cu acțiuni concrete de mutilare „strategică” a Culturii cum ar fi desființarea Teatrului de marionete, urmată de deprofesionalizarea cvasitotală și pierderea identității. Și numirea lui Doru Orban în fruntea Filarmonicii a fost tot un fel de desființare și deprofesionalizare, dar temporară, sperăm.

Gheorghe Falcă și-a „ucis” creația pentru că a devenit – din motive bănuite, dar  necunoscute, totuși, cu certitudine – incapabil să mai raționeze în afara unui registru cu el în centru, atât la nivel de decizie, cât și de interese. Interesant, și trist, totodată, în toți acești ani în care a condus discreționar Aradul, nu s-a găsit niciun consilier local să-l tragă de mânecă, în atâtea ședințe în care au votat tot ce-a vrut.

Bun, Falcă este istorie, oricâtă influență ar mai avea prin politica locală. Ce au făcut, însă, urmașii lui? Sunt aproape convins că habar nu au de strategia asta, votată în 2008 și obligatorie, formal cel puțin, și astăzi.

Revenim la Strategia culturală, partea de analiză SWOT, pentru câteva cuvinte de duh și învățătură: „mediul politic reprezintă o amenințare pentru cultura Aradului prin lipsa unei consecvențe în viziune şi implicit în deciziile luate pentru dezvoltării sferei culturale, precum și prin lipsa de continuitate şi contradicții ale decidenților politici”. Așadar, nu de strategii duce lipsă Aradul, ci de decidenți politici cu viziune, suficient de responsabili încât să continue proiecte asumate de administrațiile trecute și mai ales capabili să asculte „vocea cetății”.