Pene cărunte umflate, creste și mărgele înroșite și orgolii hiperventilate după o conferință de presă din această toamnă, la care au sărit piept în piept cei doi cocoși ai presei arădene, Vasile Zărăndan de la Arq și Eugen Puiu de la Glasul Aradului.

La DiMploma din această categorie, la cultură, precum la multe altele, concura la un moment dat până și polivalentul și omnipotentul Falcă, că doar ajutase Timișoara să câștige titlul de Capitală Culturală Europeană, iar în acel caz am fi vorbit acum despre ciolan… dar așa, având în prim-plan doi presari intelectuali și o fază petrecută într-un mediu mai restrâns, vorbim de ceva mai „deep”: vorbim de Cioran!

Departe să fie de noi intenția de a-i supăra pe cei doi colegi de breaslă cu acest pamflet amical, tocmai de aceea spunem din capul locului că vârsta și experiența își spun cuvântul în orice ogradă, chiar dacă, din când în când, cunoștințele ne mai joacă feste tuturor. E la mintea cocoșului, deci, că în ceea ce privește cultura generală, cei doi ar cam putea să ne „bată”, inclusiv în „probleme de Cioran”. Faza mai amuzantă e, în schimb, când se bat între ei…

La ce vârstă a primit, la Paris, o bursă de studii Emil Cioran, scriitorul și filosoful român devenit apatrid și stabilit în Franța? Unul zicea 60, altul zicea 50. „Nu spui ține”… nu pentru că „persoană însemnată, da’ becher”, ci pentru că e irelevant cine era un pic de tot mai aproape de adevăr. „Tu să nu mă mai contrazici despre Cioran, alles klar?!”, grăia din rărunchi preacurajosul Gallus Gallus Zarandanus. Nici Puiu (fără facebook, fără poze, dar cu un premiu dat tocmai de Arq anul acesta, și anume „Cel mai popular editorialist”) nu s-a lăsat mai prejos și îi arunca vreo două vorbe cu un glas eroic. În cele din urmă, s-a „stabilit” cu agresivitate că ăia 10 ani nu-s chiar boabe de porumb date la găini, ce mama dracu’ atâta cucurigu pe lângă subiect?!

26 de ani.

Asta dacă credem pe cuvânt Wikipedia, că noi, la Special Arad, stăm mai prost cu memoria și cultura generală, în schimb avem cu toții câte-un „okoș-telefon” și aflăm repede tăfelu de chestii.

În 1937, Emil Cioran (născut pe 8 aprilie 1911) a plecat în Franța cu o bursă a Institutului Francez din București, care i s-a prelungit până în 1944. Asta după ce în 1933 a plecat cu o altă bursă la Berlin, ca să-și continue studiile de filozofie. După o scurtă întoarcere în România (două luni, sfârșitul lui 1940 – începutul lui 1941), a părăsit pentru totdeauna România și s-a stabilit la Paris.

Revenind la ale noastre, am hotărât să lăsăm dimploma de mare onoare la liber între cei doi, nu de alta, dar ne e dor de încă un „cock-fight”!