Costumul popular din Șicula este exponatul lunii iunie la Complexul Muzeal Arad





Comunicat. Complexul Muzeal Arad propune ca exponat al lunii iunie un costum popular din localitatea Șicula (județul Arad), obiect de patrimoniu muzeal din colecția de etnografie.
Costumul poate fi admirat de către public pe întreaga perioadă a lunii iunie la Muzeul Memorial Ioan Slavici și Emil Monția Șiria.
Program de vizitare: Miercuri-Duminică: 09.00-17.00.
„Este cunoscută atât la nivel județean cât și la nivel național măiestria creatoarelor populare și frumusețea costumului tradițional din zona Șicula – Ineu. Putem vorbi de o adevărată ”insulă” (formată din localitățile Ineu, Șicula, Gurba, Mocrea și Bocsig) unde portul popular se deosebește net de celelalte localități din Câmpia Aradului, prin cromatica și bogăția ornamentelor. Această particularitate trebuie raportată și la realitățile demografice și istorice ale zonei. Unii specialiști consideră că perioada de desăvârșire, de închegare a țesăturilor din acest areal are loc în secolele XVII și XVIII, atunci când se infiltrează în portul de aici și influențe orientale. Zona Ineului a fost administrată în secolul al XVII-lea de către Imperiul Otoman, iar în secolul al XVIII-lea, după cucerirea de către habsburgi, aceștia au adus aici regimente grănicerești formate din macedoneni și sârbi.
Costumul expus are o vechime de aproape o sută de ani. A fost confecționat în anul 1930. El este compus din ”spătoi” (așa se numește cămașa femeiască pe Valea Crișului Alb), poale, zadie și cojoc. Se remarcă bogăția ornamentelor de pe mânecile spătoiului, ornamente care se numesc ”șirul cu ocoale” (datorită succesiunii pe mâneci ale motivului ”ocol”), de pe ”umerițe”, ”pumnari” (manșete) și de pe gât. Pe piept, spătoiul are nasturi colorați. Culorile folosite la ornamente sunt roșul (predominant), negrul, albastrul, galben. Aceleași ornamente se regăsec și în partea de sus a poalelor (la ”pumnată”) și în partea de jos unde se termină cu ”colți”. Zadia este și ea ornamentată în partea de jos cu ”alesături” și cipcă albă (dantelă) cu colți. Cojocul este confecționat la Ineu în anul 1930. Este din blană de miel, având încastrate în cusătură ”cocotori” (oglinzi). În partea din spate este ornamentat cu ținte din metal”, notează Dr. Sorin Sabău, etnograf.
Comentariile portalului
Ai scris 7 pagini și te-ai învârtit în jurul problemei. Ca de obicei, răspuns ratat. Sigur că nu te referi la Simion🤣
cred ca au lasat intentionat parte din trunchiul celor doborati langa ciot,se vada ca au fost bolnavi -uscati ,iar cei care au fost sanatosi si totusi doborati au fost (...)
Serios, mizerie de ministru? Ești și tu din trupa lui Javrilă Nufugem sau din echipa Golanului de vorbești în halul asta cu rectorul celei mai apreciate universități (...)