vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    CLM Arad compromite şi distincţiile pe care le acordă. Fiindcă a ordonat să se tragă, generalului Heredea i se găsesc merite pentru protejarea populaţiei din Arad

    de Ovidiu Balint | 13 septembrie 2018, 3:02 PM | Investigaţii | Topic special

    28

    De obicei, când un membru al comunităţii primeşte un titlu de excelenţă pentru meritele pe care le-ar fi avut în viaţa cetăţii, e un motiv de bucurie, ori în cel mai rău caz de nepăsare din partea unor membri ai comunităţii.

    Acordarea titlului Pro Urbe generalului-maior, în rezervă, Vasile Ionel Heredea, de către Primăria municipiului Arad, a stârnit, însă, mari nemulţumiri, demersul fiind considerat cel puţin controversat.

    Nu mi-a fost uşor să încep această anchetă de caz, fiindcă generalul Heredea era o cunoştinţă foarte veche, cu care chiar am avut o relaţie foarte bună.  De-aia am şi fost foarte atent la fiecare răspuns pe care l-am primit atunci când am început acest demers jurnalistic.

    Deranjul provocat între  arădenii care au trăit evenimentele Revoluţiei din Decembrie 1989 nu a fost stârnit neapărat de acordarea titlului în sine, ci de motivaţia care a stat la baza acestuia. Zic nişte consilieri municipali, care au iniţiat acordarea mai multor titluri, că generalul-maior (r) primeşte această recunoaştere pentru…” pentru modul în care a coordonat unitatea militară în Decembrie 1989, pentru a proteja populația civilă și instituțiile din Municipiul Arad.”

    Aici e baiul! De fapt, sunt două baiuri! Mari, cât nişte minciuni care să îngheţe şi amintirile despre Revoluţia din Arad în 1989, nu doar apele Mureşului care nu vor putea spăla ruşinea acestor minciuni.

    Păi, stimaţi consiglieri iniţiatori (în italiană înseamnă şi altceva, scris în această formă), fostul colonel Heredea nu conducea şi nici măcar nu coordona nici unitatea militară din Cetate, nici pe cea din Gai, nici pe cea de la Ineu şi nici pe cea de la Lipova, care au desfăşurat misiuni militare la Arad. Era comandantul unui batalion din cadrul Unităţii militare din Cetate. Apoi, conform documentelor şi relatărilor de atunci, ofiţerul Heredea a fost primul care a ordonat să se tragă în faţa Primăriei din Arad, chiar în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989. Ce-i drept, a fost foc de avertisment împotriva manifestanţilor care ajungeau în Piaţa din faţa Primăriei. Dar s-a tras cu muniţie de război, adică au fost trase cartuşe de calibrul 7,62, din pistoale mitralieră AK.  Şi n-a fost doar o salvă, au fost mai multe. Trei, mai exact.

    Totuşi, desi am fost unul dintre protestatarii de atunci (poate, odată, am să relatez, fără nici o pretenţie, un eveniment de la Abatorul Vechi, unde eram pe atunci gestionar de noapte), am apelat la informaţii care pot veni direct de la sursă. Adică de la ofiţerii colegi şi superiorii de atunci ai actualului general Heredea.

    Foştii superiori şi camarazi de arme îi contestă meritele

    Am stat de vorbă prima oară cu colonelul de atunci, acum în rezervă, Ion Micu, cu locotenent-colonel în rezervă Nistor Drâmbău şi colonelul în rezervă Liviu Prodan. Pe scurt, iată transcrierea discuţiei.

    – Heredea era atunci comandantul Batalionului 1 de infanterie din cadrul Unităţii militare din Cetatea Aradului. Adică era prima unitate care pleca în luptă în caz de război. Pe data de 17 decembrie 1989 Heredea era în permisie. Deci, batalionul pe care trebuia să îl comande a plecat fără el la Timişoara. Noi ne-am ocupat să fie toţi oamenii lui în cazarmă. El a ajuns pe la prânz, când noi plecam la Timişoara. La început nu am ştiut unde plecăm. Ni s-a spus că pe graniţa cu Ungaria. El a văzut că noi plecăm, dar n-a venit să preia comanda batalionului său. Deşi trebuia să îşi comande unitatea. Heredea a rămas în Cetatea Aradului, unde s-a constituit un alt batalion din militarii rămaşi. A primit misiunea de a apăra Consiliul PCR şi Primăria. A fost primul care a comandat să se tragă în Arad în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989. Focul ăla de avertisment l-au tras oamenii comandaţi de el, la ordinul lui. Dacă mai înaintau se trăgea la picioare, conform regulamentului. După aceea, a comandat o companie din cadrul Batalionului, la Aeroport, unde trebuia să apere obiectivul de eventuale atacuri. S-a tras în prostie la Aeroport. S-a tras şi după două babe, care s-au ascuns după digul de lângă Pădurea Ceala. Dimineaţa erau îngheţate de frig şi de frică. A ordonat să se tragă şi către unitatea militară din Gai, iar cei de acolo au ripostat, crezând că sunt atacaţi. Astea sunt meritele lui deosebite!

    Image 4
    Foto: Florin Hornoiu / Cartea „Victoria la Arad” de Emil Șimăndan

    – Într-o declaraţie pe care am găsit-o în Jurnalul Naţional, ofiţerul Heredea spune că a primit ordin de la colonelul Bădălan, trimis la Arad de la Oradea, încerc eu să apăr aparenţele.

    – Şi noi am primit acelaşi ordin! Dar era un regulament! Nu ştiu dacă mai este în vigoare şi acum. Dar acel regulament spunea că în câmpul de luptă, acel comandant care va primi un ordin greşit şi care ar putea duce la pierderea de vieţi omeneşti nejustificat, nu va fi pedepsit dacă nu execută acel ordin de la un superior. Fiind în plin centrul Aradului, cu oameni pe străzi, oameni la balcoane, oameni în piaţă, toţi fiind neînarmaţi… De ce a dat ordin să se tragă foc de avertisment? Se puteau întâmpla nenorociri! Diaconescu de ce n-a ordonat să se tragă în Arad? Aprimit ordin de la acelaşi Bădălan să bage baioneta în oameni! De ce nu a executat ordinul? Nici fie-iertatul Klein nu a executat ordinul lui Bădălan.

    – Cine era Diaconescu?

    – Şeful de stat major la Unitatea militară de la Lipova. Cei de la Lipova au fost chemaţi să suplimenteze paza Consiliului. Deci, Heredea a fost singurul care a executat ordinul de a trage spre populaţie! Atunci ce merite deosebite a avut? Că în cadrul unităţii nu îmi amintesc de vreo faptă de curaj. Sau vreun geam pus de el, să rămână ceva în urma lui. Când era comandant de companie i-a dispărut un pistol… O săptămână a fost toată unitatea militară în consemn, n-am fost acasă… A fost găsit pistolul aruncat la intrarea în Cetate. După ce s-au liniştit treburile plutonierul lui care îi era în subordine a fost condamnat, iar Heredea promovat. Asta a fost un merit deosebit, nu? N-am înţeles nici noi de ce a fost promovat, dar asta a fost. La Academia Militară a intrat fiindcă era tractorist şi avea „origine sănătoasă”, cum se spunea pe atunci. Nu a făcut Liceul Militar. După Revoluţie a fost promovat din nou în funcţia de Şef de Stat Major. La pensie a ieşit cu gradul de colonel. N-am înţeles pentru ce merite a fost avansat, după pensionare, de două ori, până la general maior. Ăsta l-a ridicat în grad de general, cum îi zice dom’le, cu partidul lui… Oprea! Oprea l-a făcut general. Ăla care-i purta geanta lui Miron Cosma. Şeful chiloţilor şi ai izmenelor din Armată. Altul fără nici o pregătire. Mă rog, tot atunci i-a dat grad şi lui Falcă şi la mulţi alţii!

    – Ce beneficii are de pe urma acestor avansări în grad?

    – Niciunul! Se afişează pe la evenimente. Are pensie ca şi colonel. Înainte de Revoluţie era un singur general la Arad. Acuma sunt vreo şase, dar făcuţi în timpul activităţii.  Cum e Cătănici, Iercoşan…

    – Care era organizarea de atunci a Unităţii militare din Cetate?

    – Erau trei batalioane de infanterie şi unul de tancuri.  Eu (col.Ion Micu) eram locţiitorul comandantului Unităţii militare. Adică, în caz de război eu aveam misiunea de a înfiinţa o altă unitate militară. Aveam tot armamentul disponibil, toată logistica militară… cunoşteam şi oamenii. Puteam înfiinţa un regiment.

    Image 2
    Foto: Petru P. Cenade / Cartea „Victoria la Arad” de Emil Șimăndan

    La toată  discuţia a participat şi preşedintele Asociaţiei Urmaşilor şi Răniţilor din Decembrie 1989 din Arad, Adrian Bun.

    – Domnul Heredea este implicat şi în Asociaţia creată pentru sărbătorirea Centenarului şi poate de-aia trebuia să primească şi un titlu.

    – Câţi ofiţeri sunt membri ai asociaţiei fiindcă au fost răniţi?

    – Doi sunt de faţă (col. Drâmbău şi col. Prodan), Chiş a murit, Dupţa, Petrea, Duca, Ursu, Grada, care a murit între timp.

    – Câţi dintre ei au primit vreo recunoaştere printr-un titlu acordat de autorităţile locale?

    – Niciunul!

    Comandantul din 1989 al unităţii antiteroriste de la Aeroport, Alexandru Bochiș, susţine că Heredea a vrut să îl lichideze

    – He, he, pe mine a vrut să mă omoare de trei ori, în zilele alea!

    – Cum aşa? Ce funcţie aveaţi atunci?

    – Eram şeful compartimentului antiterorist din cadrul unităţii de securitate a Aeroportului Arad. Aveam în subordine 12 subofiţeri, plus plutonul de pază interioară a aeroportului şi o formaţiune de luptă antiteroristă. În seara zilei de 22 decembrie mi s-a spus că va veni Heredea cu o companie să asigure paza aeroportului. Ne-am prezentat la comandantul aeroportului toţi: trupele de securitate, compania de pază, gărzile patriotice, plutonul antiterorist pentru a ne subordona Armatei. Fiindcă aşa era ordinul. Aşa era, de fapt, şi planul de acţiune în caz de război. Mie i-a spus Heredea că dacă vreau să plec, pot să plec. Cum să plec dacă eu aveam comanda atâtor oameni? Mi-a permis cu o oarecare reţinere să rămân în aeroport. Mi-a dat, chipurile, întăriri cu un pluton de soldaţi neinstruiţi, săracii, fiind veniţi din perioada de recrutare. Heredea n-avea nicun habar de aeroport. I-am arătat pe hartă tot dispozitivul cu toate punctele de observaţie şi de pază. Seara s-a anunţat sosirea avionului care făcea cursa cuplată Timişoara-Arad-Bucureşti. Cei care trebuiau să plece spre Bucureşti au rămas în aeronavă. Pe la 22,00 s-a anunţat că aeronava nu va mai decola fiindcă pe aeroportul din Bucureşti se trage. Atunci au fost coborâţi pasagerii şi duşi la autocar, fără să treacă prin aerogară. De.aia am aflat abia a doua zi că printre acei pasageri au fost şi generalii Nuţă şi Mihalea.

    Dar să revenim la Heredea. Într-adevăr în noaptea dinspre 22 spre 23 decembrie zvonurile nu mai conteneau. Ba că vin 12 elicoptere de la Caransebeş să atace aeroportul, ba mai ştiu eu ce. Cu forţele pe care le aveam în interior nu aveau cum să ne ocupe în caz de atac, nici din aer şi nici terestru. Era un plan făcut pentru cazul unei deturnări de aeronave care ar fi vrut să aterizeze la Arad. Trebuia să dispunem pe pistă vehiculele din dotarea aeroportului, care ar fi împiedicat aterizarea. Cum diversiunile erau enorme, comandantul aeroportului a primit ordin să blocheze pista fiindcă vine nu ştiu ce avio cu nu ştiu ce terorişti. El nu a mai comunicat ordinul către nimeni, comandantul Munteanu fiind şi un pic infatuat. El zice că ar fi anunţat la Corpul de Gardă. Dar a mişcat vehiculele respective pentru blocarea pistei. Armata, la ordinul lui Heredea a început să tragă spre aerogară. Cu mitraliere de 14 mm, de pe transportoare blindate. Noi eram toţi pe jos. După cinci minute bune se opreşte focul. Se trăsese şi în cisterna de cherosen. Ca prin minune nu a explodat, fiindcă altfel ar fi fost prăpăd. A fost rănit Datcu, şoferul de pe maşina de pompieri.

    Atunci, în dimineaţa de 23 au trimis un subofiţer care mi-a spus că Heredea a ordonat să merg cu un ABI la capătul pistei, fiindcă de acolo ar veni un atac. Am spus că mergem, dar cu echipaj mixt, securitate şi armată. Deodată n-a mai fost niciun atac.

    Apoi, în 24 decembrie, altă diversiune. Vine acelaşi subofiţer şi-mi spune că Heredea a ordonat ca tot efectivul de securitate care are armament în dotare să se prezinte la Armată, la cazarma companiei de pază, cu tot armamentul să-l predăm. Cum să mergem 12 inşi înarmaţi cu pistoale automate, cu muniţie, către cazarma armatei? Ce ar fi făcut militari? Ar fi tras evident! I-am spus să vină cei de la armată să verifice armamentul după care o să-l predăm. După vreo oră au venit şi le-am predat armamentul. Sandu Bejan mi-a spus mai apoi:”dacă veneaţi atunci cu armamentul, aveam ordin să vă radem”.

    A mai fost o diversiune în care a încercat să mă atragă. Pe aleea aeroportului erau nişte panouri pe care scria tot felul „trăiască”. A venit un subofiţer să îmi spună că a ordonat Heredea să dau jos panourile. Am întrebat: eu să le dau jos? Da, zice, aşa a ordonat. Dacă mă depărtam de dispozitiv să rup alea, când mă întorceam spre aeroport nu veneam înarmat? Aşa că nu m-am dus. Am trimis doi subofiţeri.

    În 25 decembrie m-au arestat, la plângerea lui Heredea. Asta ştiu de la procurorul Mihai Ruja.

    Image
    Foto: Petru P. Cenade / Cartea „Victoria la Arad” de Emil Șimăndan

    Nici Heredea nu a crezut că va ajunge să tragă spre arădeni

    Pe de altă parte, toate documentele care relatează despre acţiunile militare în municipiul Arad, precizează că ordinul de foc de avertisment dat în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989 împotriva demonstranţilor care ajunseseră în faţa Piaţa Primăriei i-a aprţinut căpitanului Heredea Vasile, comandantul Batalionului I. Căpitanul Memetea Ioan, şeful Statului Major, este cel caredeschide calea dialogului cu demonstranţii care s-au şi retras organizat în faţa militarilor.  Mai mult, căpitanul Memetea este cel care ordonă apărătorilor Consiliului că „în caz că cineva încearcă să se infiltreze printre ei şi să tragă în demonstranţi să i se raporteze imediat pentru a fi anihilat”. Apoi lt.-col Florian Moş, de la Ministerul de Interne, primeşte ordin să împrăştie demonstranţii cu gaze lacrimogene şi să reţină organizatorii. Ofiţerul refuză executarea ordinului.

    De altfel, căpitanul Heredea relatează chiar în raportul său privind evenimentele din decembrie 1989 doar  acţiunile de la Aeroport, unde a preluat comanda pazei şi apărării obiectivului. Şi că în urma focurilor repetate trase în acele zile la Aeroport „nu există o evidenţă a consumului de muniţie pe oameni şi pe zile”, precum şi faptul că „în confruntările care s-au desfăşurat la Aeroport a fost rănit un soldat”. Nimic despre rănitul în urma focului executat spre autoutilitarele aeroportului.

    Însă am găsit o altă declaraţie a actualului general-maior în rezervă Heredea, publicată de Jurnalul Naţional. Iată ce spunea în ianuarie 2005, când Bădălan era numit Şeful Marelui Stat Major al Armatei Române: „Ce am stiut si stiu eu si Memetea (n.r. – fostul sef de stat major al UM 01380 Cetate, mort in anul 2002), nu mai stie nimeni. Eu personal am plecat din sistem de scarba. La inceput, in primii ani de dupa Revolutie, a existat o etapa in care oamenii au fost pusi pe functii in raport cu competenta lor. Apoi, factorii politici s-au bagat cu picioarele in armata, iar avansarile s-au facut pe criterii politice. Primii care s-au miscat repede au fost actualii nostrii generali.” Participant direct si „in linia intai” la evenimentele din Arad, col. (r) Heredea are o viziune foarte clara si critica asupra acelei perioade dramatice. „Actualul sef al Statului Major General a fost „vioara intai” si poate fi pus alaturi de politrucii de atunci. Daca faceam ce ne-a spus el, si in orasul nostru s-ar fi declansat un adevarat macel. Daca noi, cei pusi sa aparam Consiliul nu am fi avut informatiile noastre si am fi executat ordinele lor, Aradul ar fi fost scaldat in sange. Inca din februaie 1990 le-am spus-o clar celor de la MApN ca nu am nici un fel de consideratie fata de Badalan. In decembrie 1989, acesta era maior, la sfarsitul anului era locotenent colonel (avansare normala, care i se cuvenea). Apoi, pe 24 ianuarie i s-a dat gradul de colonel, iar peste cateva saptamani, la inceputul lui februarie, a fost facut general. Trei grade militare din segmentul superior al ierarhiei, in doar cateva luni? Si asta pentru ce? Pentru meritele deosebite din timpul Revolutiei?”

    În indignarea de atunci, din 2005, colonelul în rezervă de atunci, Heredea mai spune: „”Nu am crezut ca voi ajunge vreodata sa trag in concetatenii mei. Ma cunosteau foarte multi aradeni si eu ii cunosteam pe multi dintre acestia. La iesirea din sala Memetea m-a intrebat: „Mai, tu ce zici de omul asta? Tu ce te-ai gindit ce faci?”. I-am raspuns: „Nu am de gand sa trag. Nu am fost instruit sa trag in cunoscutii mei”. La care Memetea mi-a raspuns: „Mai, si eu te sustin sa nu tragi. Am doi copii si nu vreau ca cineva sa ajunga vreodata sa le spuna ca tatal lor a fost un criminal. Din acest moment, eu nu-ti mai dau nici un ordin si o sa fac in asa fel incat sa nu ma mai vezi””. Domnul Heredea  a fost înaintat la gradul de general maior când era deja în rezervă. Când a ieşit din Armată avea gradul de colonel.

    Image 3
    Foto: Petru P. Cenade / Cartea „Victoria la Arad” de Emil Șimăndan

    Concluzia? Niciuna. Poate deziluzia

    Ce ar mai fi de spus? Păi, de pildă că niciunul dintre răniţii din Revoluţie la Arad şi niciunul dintre cei 42 de luptători cu certificat de revoluţionar din Arad nu a primit nici o distincţie măcar de aceeaşi importanţă din partea oraşului pentru care şi-au pus viaţa în pericol în decembrie 1989. Nici măcar actorului Valentin Voicilă, liderul incontestabil al demonstranţilor de atunci nu i s-a acordat nici o distincţie. Cu toate că negocierile cu forţele militare pentru evitarea evenimentelor nedorite şi pentru protejarea populaţiei Aradului au fost începute şi susţinute permanent tocmai de Vali Voicilă. Fără harul lui în a îndemna la împăciuire la Arad s-ar fi tras în plin în demonstranţi şi ar fi fost cine ştie câţi morţi şi răniţi.

    Domnul Heredea merită distincţia Pro Urbe pentru orice activitatea de-a sa, chiar şi pentru cea comercială, dar nu pentru „felul cum a coordonat unitatea militară în Decembrie 1989” şi nici pentru „protejarea populaţiei civile şi a instituţiilor din municipiul Arad”.

    Păcat de faptul că cei care i-au acordat distincţia au compromis ideea de recunoştinţă faţă de cei care s-au jertfit în decembrie 1989, ca o ironie a sorţii, tocmai în speranţa că Aradul şi România vor avea conducători mai buni. Dacă acum, după doar 28 de ani, ne minţim în halul ăsta, ce istorie vom scrie după 50 de ani?

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Cu autorul articolului mă știu de peste 25 de ani, spun asta ca să se înŧeleaga cä am discutat împreuna nu o dată despre aceste lucruri.
      În plus, eu aveam pe atunci un pic mai mulți ani ca el, participând efectiv la cele două zile de foc din Arad, având și calificarea – ma refer la studiile de istorie, psihologie și sociologie – și experiența să observ actorii și evenimentele.
      Este pentru mine cât se poate de clar că personajul decisiv la Arad a fost maistrul de la Orologerie, Dănilă Onofrei, cel care văzând efervescența tinerilor din subordinea sa – majoritatea absolventi ai actualului Liceu Pedagogic, care pe vremea aceea era de mecanică fină si pregătea forță de muncă calificată pentru Orologerie – a trecut de partea lor, acceptând că trebuie să iasă cu toții în stradă.
      Directorul de atunci al Orologeriei, în viață încă, a venit și el între oameni și a încuviințat deschiderea porților. Au fost gesturi decisive care, în caz de înnăbușire a revoltei, îi costa scump pe cei doi, nemaivorbind de tinerii muncitori.
      NU același lucru putem afirma despre ofițerii care au fost implicați în evenimente. Desigur, situația lor era si mai dificilă, în fond ei se aflau sub jurământul militar si aveau ordine clare despre ce trebuie să facă în caz de…Majoritatea dintre ei au jucat la două capete, în funcție de cât îi ducea mintea, cel puțin până la căderea lui Ceaușescu.
      Cel despre care se face vorbire aici, în mod evident, s-a descurcat bine, având în vedere că legat de revolta arădeană / al doilea oraș al țării în care s-a ieși în stradă/ nimeni nu mai vorbește de Onofrei sau Voicilă, cel care a devenit în mod clar liderul pieței, dar Domnul general care a ordonat foc este răsplatit cu tot felul de medalii și diplome.
      Dincolo de cinismul situației, acest lucru arată si măsura în care actuala conducere a orașului ( și a țării) își asumă cele întâmplate în Decembrie 1989…

      +53 voturi
      +1
      -1
    2. Domnule ziarist, esti prost informat: deschiderea focului de avertizare a avut loc, nu in fata Consiliului Judetean, ci aproape de strada Crisan. Tinand cont de acele imprejurari, un foc de avertisment urmat de o retragere in fata Primariei este mai mult decat decent, tinand cont de evenimentele de la Timisoara. Legat de numarul de victime, cat timp a fost Heredea comandantul dispozitivului de aparare al Consiliului Judetean, este egal cu 0, dupa plecarea lui=19. In primul rand, a fost ales sa apere Consiliul Judetean,tinand cont de munca lui anterioara la garzile patriotice, unde cunostea si era cunoscut de catre muncitorii din intreprinderi, de aceea nu s-a ajuns la violente pana la fuga dictatorului.
      Numarul victimelor cat timp a fost comandantul dispozitivului de aparare al aeroportului Arad, este egal cu 0…..despre ce vorbim??
      Interviurile cu fosti ofiteri de SECURITATE ridica mari semne de intrebare, cat si a unor membrii ai Asociatiei Urmasilor si Ranitilor din Revolutie( ex plt. Petrea Nicu, cazut beat de pe zidurile cetatii, facut erou cu mari beneficii).
      Exact cum bine ati spus, beneficiile lui Heredea legate de revolutie sunt nule, refuzand titlul de erou, care atragea dupa sine o multitudine de beneficii financiare.
      Daca vreti sa cautati articole de senzatie sau vinovati, va rog sa va informati mai bine….exemplu: Asociatia Cadrelor in Rezerva si Activitate.

      --10 voturi
      +1
      -1
      • În primul rând, mulțumesc pentru comentariu. După cum rezultă chiar din raportul domnului Heredea, nu el era comandantul dispozitivului la Consiliul Județean. Numărul de victime a fost zero fiindcă după ce s-au tras acele salve de averisment la ora 10,00, în Piață a ajuns Valentin Voicilă, care deschide negocierile cu militarii reprezentați de șeful Statului Major căpitanul Memetea. În raportul căpitanului Memetea sunt scrise amănunțit toate acestea. Victimele au fost după plecarea lui Ceaușescu, nu după plecarea lui Heredea. Iar la aeroport au fost doi răniți, un soldat și șoferul unei autoutilitare a aeroportului. Domnul Heredea precizează în raportul său despre acel soldat, nu și despre șofer. Astea sunt fapte consemnate și nu informații culese din alte declarații. În rest, sunt dispus oricând să stăm de vorbă. Ah, și nu am căutat nici o senzație, cu atât mai puțin vinovați. E vorba doar despre consemnarea adevărului.

        +19 voturi
        +1
        -1
    3. La acele evenimente mai exact la acea lovitura de stat aveam 10 ani ,tata era la primărie în arad cu steagul fara stema comunista,nu a vrut sa ma ia si pe mine ,era periculos dar stăteam pe strada si ma uitam si auzeam cum se trăgea la arad!Evenimente care ar trebui comemorate anual!Cat despre articol este demn de anul centenar!Despre merite si onoruri daca criminalii primesc aici grade si onoruri si ceafa li se umple de grasime este ca primesc aici cea ce au furat în schimb, cu siguranță Hristos la a doua Sa venire îi va striga si Îi va medalia personal pe fiecare în parte care nu au ucis,care si-au ascultat glasul constiintei!Faptele lor sunt deja scrise în cartea Vietii si așteaptă strigarea lor în fata lumii întregi!Așa cinste zic si eu!
      Ce este mai grav si dureros,este ca Hristos care este istoria întrupata a omenirii ,așteaptă prin fiecare an ca cei drepți sa se sfințească iar cei păcătoși sa se pocăiască!Si nu vrem sa învățam ci intram pe fregventa celui viclean și repetam aceiași greșală,aceleași crime pînă va spune stop!Daca atunci au existat aceste caractere si aceste scursuri ma gândesc acum daca istoria ne va smerii cum vom vom sta?Oare cei în funcții cu grade si onoruri ne vor ucide ca așa este ordinul legea sau nu?Rămâne sa trăim si sa vedem!Oricum celor ce nu a-ți tras în Decembriem 89 va sărutam mana, celor ce a-ti tras, pana ușă Biserici e deschisa macar spovediti-va daca nu si pocaiti-va!(bineînțeles nu cu sens de trecere la secte)

      --9 voturi
      +1
      -1
      • Un om drept totdeauna știe domnule Ovidiu cum sa fie de folos cetății si ați dat dovada de asta prin articol,cel prăbușit în crime si minciuna este orb nu vede!Omul drept are însa nevoie si de înțelepciune să știe când sa acționeze cu cine sa se unească (nu sa se alieze)si sa oprească răul si mincuna!Înțelepciunea lipsește la mulți oameni drepți din Arad si eu cred ca sunt multi!
        Comentariul meu era la modul general ca nimeni nu poate spune ca nu au fost crime in 89 si așa este, nu putem construi nimic pe minciuna doar se vede asta de 28 de ani!Dacă de acolo de la acele evenimente nu se va pleca sa se spună adevarul nu se va putea opri minciuna pe care stau edili si politrucii actuali!Nu vad cum se poate altfel ,deocamdată teoretic , a aborda acele crime fizice si spirituale din Decembrie 89,decat cu aceasta tinta!Cu dreptate si întelepciune dar si cu mila creștină!Oare acum am fost înțeles?

        --1 voturi
        +1
        -1
    4. Inca o data se confirma ca a fost o lovitura de stat data de securistii lui ceausescu care si au pus copiii in functii cheie tot sistemul romanesc de azi e sistem mafiot securist cine sunt acum in functii sunt pui de securisti lasati din tata in fiu falca balcea cionca mosneag ovidiu si alti sinecuristi nenorociti!!

      +6 voturi
      +1
      -1
      • Mai documentează-te… citește și află cine a organizat într-adevăr revoluția… îți recomand ” În sfârșit, adevărul …: Victor A. Stănculescu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu” costa vreo 19 lei in PDF! Merită!

        E singura dovada la care putem ajunge noi… „muritorii”… Și avem datoria morală să cunoaștem adevărul. E țara noastră! Astea cu securiștii sunt vrajeli de dat la tv…scuze găsite de foștii comuniști…la fel ca cele cu Soros, statul paralel și restul de rahaturi cu care se momește acest popor oligofren!

        +5 voturi
        +1
        -1
        • Daca nici acum dupa ce ai vazut protocoalele de la sri ,daca nici acum dupa ce vezi ca toti fostii mari comunisti care au fost impotriva populatiei au pensii mari pe degeaba daca nici acum cand vezi ca falca decoreaza tot felul de politruci facandu se ca nu vede adevarul daca tu spalat pe creier crezi ca romania functioneaza corect ce sa mai spun oamenii incep sa gandeasca tot mai putin si cred ca altii pun botul la vrajeli in timp ce tu esti spalat pe creier si inept!!

          --10 voturi
          +1
          -1
          • Jack fanfaronule, eu doar am răspuns la inepția scrisă de tine și anume”Inca o data se confirma ca a fost o lovitura de stat data de securistii lui ceausescu „.
            Iliescu nu era securist inteligentule(nici unul dintre inițiatorii”revoluției” nu erau) iar PCR cu securitatea nu e același lucru… oricum iartă-ma că te-am băgat în seamă. E vina mea… după ce mi-ai răspuns mi-am dat seama. Ești doar un biet antenist.🤭
            PS: …învață istorie si lasă-l pe gâdea. Ala o face pe bani grei! Tu de ce o faci? Află cine a fost generalul Militaru,rolul lui,generalul Vasile Ionel…rolul lui… influența imensă a Moscovei și nu în ultimul rând află „cultule” cine este într-adevăr Ion Iliescu…Ce securitate visezi mah ? Cultivă-te increzutule pt că, dacă ești învățat nu mai te poate duce de nas niște olteni cu trei clase!
            Încă o dată iartă-ma că te-am băgat în seamă!

            0 voturi
            +1
            -1
    5. Iată ce zice Portalul revoluției, un document autentic și veridic despre ce s-a întâmplat în dec. 89: „SALVE DE AVERTISMENT. Inainte de fuga cuplului Ceausescu, militarii dislocati in Arad au folosit o singura data armamentul din dotare. Este vorba despre trei salve de avertisment, executate pe 21 decembrie 1989, de militarii Batalionului 1 din cadrul UM 01380 – Cetate, batalion aflat sub comanda capitanului Vasile Heredea. Trase in plan vertical, cele trei salve i-au convins pe demonstrantii adunati in centrul orasului ca nu se pot juca cu armata. In acelasi timp, dupa depasirea momentelor de panica, s-a deschis calea unui dialog intre militari si conducatorii demonstrantilor, prin care s-a convenit ca acestora nu li se va intampla nimic daca nu-i vor ataca in vreun fel pe militari si nu vor pune in pericol integritatea tehnicii de lupta dislocate in oras. Daca astfel de intelegeri tacite (incheiate intre cele doua „tabere” peste capetele reprezentantilor ierarhiei militare si de cele mai multe ori in contradictie cu ordinele emise e catre acestia) ar fi putut avea loc si in alte localitati din tara, este aproape sigur ca numarul mortilor si ranitilor inregistrati in primele zile ale Revolutiei ar fi fost cu mult mai mic. Existenta acestui „dialog” explica de ce inainte de fuga sotilor Ceausescu, la Arad, nu s-a inregistrat nici un mort sau ranit”. Este evident că nu s-a tras spre manifestanți ci în plan vertical, protejând militarii și manifestanții în același timp. Să nu uităm că militarii erau adoelscenți fără experiență, la prima lor misiune cu muniție de război, la mai puțin de două luni de armată și nu se știe ce reacții ar fi avut dacă erau agresiți de o mulțime dezlănțuită și necontrolată. Heredea avea responsabilitate în primul rând în fața familiilor acestor tineri, dar și pentru civilii pe care-i cunoștea de la Gărzile patriotice.

      +3 voturi
      +1
      -1
    6. Aici nu este vorba de Revoluție!
      Nici cine a tras și dacă focul de avertisment a „salvat” sau a „avertizat” revoluționarii că sunt în pericol de moarte!
      Aici e vorba de impostura unui ofițer care ar fi obținut gradul de general, pe nemerit.
      Chiar așa! De ce a fost avansat la gradul de general cu două stele?
      Explicația o găsim în răspunsul escrocului de Băsescu, care a fost întrebat dece i-a dat lui Gavriei OPREA două stele?
      Ce bravuri de război a făcut?
      – Nu a făcut nici o bravură – veni răspunsul – dar se simțea bine, vroia să fie diferit de alții.
      Se simțea inferior față de adevărații generali, iar stelele date îi permitea să epateze, să „se dea mare”!
      Să fie și aici aceeași motivație??
      Unii spun, că domnul GENERAL heredea, ar fi chiar stimulat căderea pe umăr a celor două stele!
      Eu nu cred ! Competența era criteriul preponderent, și nu criteriul …… îmi scapă expresia.
      Să ne mândrim! Că și pe timp de pace se promovează generali luptă !

      +3 voturi
      +1
      -1
      • Gradele de general le-a obținut legal, pe parcursul a aprox. 10 ani. General de brigadă (o stea) după pensionare, în virtutea faptului că în activitate a avut funcție similară și nu a fost avansat. Gradul de general maior (cu două stele) l-a primit pentru implicarea în activitatea rezerviștilor militari. Filiala arădeană a ANCMRR era pe ultimele locuri în țară, fără personalitate juridică, fără activitate, fără membri cotizanți, fără sediu corespunzător. În aprilie 2010 Heredea a fost ales președinte al filialei. De-atunci, Aradul a ajuns în primele locuri printre filialele ANCMRR, fiind apreciat în fiecare an de conducerea națională. S-a implicat în dobândirea personalității juridice a filialei, obținerea și amenajarea unui sediu nou, spațios și dotat corespunzător, creștere semnificativă a numărului de membri, parteneriate cu armata activă, cu autoritățile locale și cu asociații din străinătate, organizarea de evenimente naționale și internaționale pe linie militară, revistă proprie, pagină de Facebook, sprijin pentru veterani și Cultul Eroilor, activități numeroase, sponsorizări, reorganizarea și dinamizarea activității organelor de conducere – iată câteva din meritele generalului Heredea, în activitatea armatei din Arad. Nu mai aruncați cu noroi, dacă nu știți despre ce-i vorba. Mă cutremur la câtă răutate și ură pot exista în mintea unor oameni care nu cunosc fenomenul militar, dar se pronunță ca atotștiutori.

        +4 voturi
        +1
        -1
    7. Ovidiu,te cunosc de la inceputurile tale in presa,asa ca sper sa urmeze si continuarea investigatiei:cum a dobandit gradele de general.Pentru ca ai lansat o provocare,care trebuie sa aiba continuare.Ma gandesc si la un interviu cu Heredea sa vezi si punctul lui de vedere.Ca dusmani avem toti…Apropo,am vazut ca te cauta Agrirom.Hhm….Cand ma intorc in tara,peste vreo luna,te sun.

      --1 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru Ovidiu Balint

    0 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.