marþi, 16 aprilie, 2024

Special Arad Logo

    Cel mai bun prieten al omului – Nu doar. Un erou care ne salvează viața!

    de - | 30 noiembrie 2017, 1:52 PM | Contributors

    6

    Citesc și ochii mi se umezesc. Extraordinar! După doi ani de absență de la școală, un băiețel, suferind de autism, a revenit și starea lui generală s-a îmbunătățit foarte rapid.

    Acum doi ani a refuzat să mai iasă din mașină în fața școlii. Starea medicală a lui Teo s-a înrăutățit marcant. Pe lângă școală, a renunțat să mai iasă și din casă. A devenit și foarte stresat. Pe o scară de la 1 la 100 de apreciere a stării generale a unui copil autist, unde 100 reprezintă o stare bună, Teo ajunsese la 23. Părinții lui căutau cu disperare și „un fir de păr” de care să se agațe, doar, doar vor reuși să iasă din marele impas în care se aflau. Mama citește într-o zi un articol despre capacitatea câinilor Asistenți de a ameliora starea generală a pacienților cu tulburări nervoase. Fără să ezite își reziliează asigurarea suplimentară de pensie și face formalitățile de achiziție a unui câine Asistent. ( o investiție de cca. 16 000 de euro).

    „Iunie”, o cățea Labrador, devine membru al familiei. Iunie când simte că Teo „miroase” a stres, pune capul imediat în poala lui. Și, ca prin minune, Teo se liniștește. În aproape 6 luni de când Iunie a devenit membru al familiei, Teo face progrese remarcabile. De exemplu, înainte, era nevoie de 6-7 vizite la medicul dentist pentru un control. Acum, la prima vizită, Teo și Iunie au intrat împreună și treaba a fost rezolvată cu brio.

    „Nu credeam că efectele vor fi atât de mari și într-un timp atât de scurt. Îmi este greu să vă explic ce simt. Incredibil!”, a spus mama lui Teo.

    Și la școală merg tot împreună. Sunt acceptați împreună la spital cât și în magazine.

    Să ai un copil și să-l vezi suferind, fără să poți să-l ajuți, ca părinte ești pus într-o situație greu de descris în cuvinte. Disperare, furie, deznădejde … O durere persistentă, ca cea de măsea, se instalează în coșul pieptului. Doar părinții pot înțelege exact.

    Iunie și Teo sunt azi de nedespărțit. Dorința de viață și bucuria se pot citi în ochii de copil a lui Teo.

    Iunie este eroul meu de azi.

    Tot azi deschid alt ziar și citesc:

     Le chien, le meilleur ami de la santé de l’homme. Selon une étude suédoise, le risque de mortalité toutes causes confondues serait réduit de 20% chez les propriétaires de toutous. Caut studiul și-l găsesc pe nature.com.

    Deci, pe lângă faptul că este Prietenul nostru cel mai bun, ne salvează copiii, ne apără de atacatori, ne păzesc bunurile, a ajuns să ne scutească și de complicații medicale, prelungindu-ne viața. Cuvintele laudative sunt de prisos.

    Pe când o zi internațională dedicată Celui Mai Bun Prieten al Omului? Nu merită?

    Peterpan

     

    (Foto: Kungsfoto)

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

        • Felicitarile mele! Fara falsa modestie, ma mandresc cu faptul ca un caine produs in canisa proprie, exportat in Cehia, facea vizite la spital inseninand viata unor asemenea micuti, dar si a altor suferinzi. Este nevoie de un caine extrem de echilibrat pentru a fi de incredere in orice situatie neprevazuta care poate apare in interactiunea cu un copil, mai ales cu nevoi speciale. Cu cat cunosti mai bine cainii, cu atat mai mult poti aprecia asemenea calitati.

          Este incredibil cat de maleabila este genetica acestor animale. Atunci cand s-a inceput selectia cainilor pentru nevazatori, rata de succes initiala a fost de 10% – cu alte cuvinte, un catel din zece ajungea caine de lucru in acest domeniu. Dupa ce scolile dedicate au inceput propriul program de selectie, rata a urcat la 90%. (Macar asta ar trebui sa puna pe ganduri pe cei care ii fac „snobi” pe iubitorii cainilor de rasa.)

          Peterpan, mi-a mers la inima acest articol. Multumesc.

          0 voturi
          +1
          -1
          • Există multe probleme legate de relația câine și tutore, sau integrarea lor în viața socială de zi cu zi din RO.
            Legile referitoare la acest subiect sunt și ele așa cum sunt. Iar ca totul să fie și mai bulversat, HCLM-uri locale (vezi HCLM 208/2011 din Arad) ajung să-i facă „tolerați”, trebuind să se supună la zeci de interdicții stupide.
            Într-o perspectivă European (doar), a comunității UE, există la fel tot felul de excepții naționale și locale. O aiureală generală, ce obligă familiile ce călătoresc în spațiul comunitar să aibă surprize neplăcute, dacă nu se informează temeinic.

            Și atunci, nu crezi că o zi dedicată Prietenului Nostru cel Mai Bun, ar trebui înființată? Cu aceste prilejuri ar fi mai ușor să se pună pe tapet toate anomaliile și încet, dar planificat, prin dialog constructiv să se implementeze corecții la legi, reguli și reglementări locale, dar și prin campanii de informare către tutori să facem mai ușoară viața acestor parteneriate.
            Mie mi se pare extrem de curios că în pofida faptul că este un prieten iubit și admirat de majoritatea cetățenilor, până acum nu este instituită o zi dedicată.

            Ce părere ai și mai ales, voi ceilalți, care citiți aceste rânduri, ce gânduri aveți legate de aceste subiecte?

            0 voturi
            +1
            -1
            • Din nefericire, nu cred ca vreodata vom ajunge la o armonizare, nici macar la nivel european, in aceasta privinta. Voi aminti cat de impulsiv si in pur stil de a multumi masele (uneori, fara macar a consulta specialisti sau fara a consulta specialistii potriviti!) au fost adoptate legi care interziceau anumite rase de caini. Aiureli de genul: fiecare tara „protejandu-si” rasele proprii, caini „asimilabili morfologic pitbull-ului” (cine decide asta? Omul de rand daca ar intalni pe strada un caine de 20 de kilograme conditionat pentru lupte – de catre un specialist care se ocupa de asta – nu ar avea habar la ce se uita.); apoi impartirea pe caini „agresivi” si caini „periculosi”; senzationalizarea atacurilor unor anumite tipuri de caini (mergand pana la refuzul de a prezenta in presa atacurile unora „banali”), excluderea din discutie a faptului ca unii fusesera maltratati sau/si in posesia unor monstri cu lungi caziere. (Desigur, pana la urma, a contribuit si faptul ca nu oricine era pregatit sa educe si sa controleze un caine care cantareste aproape cat el, ca sa nu mai zic existenta unei ignorante in privirea inclinatiilor care indiscutabil se afla in genele anumitor rase…in dorinta de a disculpa anumiti caini, sa crezi orbeste in „Cainii sunt asa cum ii educi!”, ignorand cateva secole de selectie din spate….)

              Cat despre calatorit – multumeste „iubitorilor” de caini aparuti ca ciupercile dupa ploaie, atunci cand au mirosit bani din vest. La o expozitie in Germania, 5 din 8 participanti la o aripa unde isi prezentau activitatea asociatii de protectia a animalelor erau din…Romania :). Lasand la o parte ca s-au facut operatii estetice si ridicat vile din lacrimile naive ale vesticilor, numeroase tari au instituit carantina (6 luni la un moment dat UK! Numa bine cat sa distrugi aproape orice sansa de socializare pentru un catel, sa ii compromiti caracterul…) si/sau cereau nu doar dovada vaccinarii, ci titru de anticorpi antirabici (care la noi se face numai la Bucuresti). Motivul? „Iubitorii” nostri care au exportat caini adunati de pe strada (si asta ar fi fost laudabil…mai ales pentru caini stabili, netraumatizati, care sa nu iti atace copilul aparent fara motiv…o lunga discutie si aici) vaccinati pe hartie si numai e hartie, si s-au trezit in tari cu „raie eradicata” cu „surprize”.

              Din pacate, in anii in care am fost implicat in acest domeniu, am vazut atata marlanie, ipocrizie si mizerie…crede-ma, acesta este doar varful iceberg-ului.

              Imi si pare rau sa „murdaresc” asa frumusete de articol cu un asemenea comentariu. Dar asta e realitatea, ideea este ca nu vad sa se schmbe in curand situatia in privinta diviziunilor pe care le semnalezi. Oricine intentioneaza sa calatoreasca avand patrupedul cu el, trebuie sa isi faca temele. Nu e imposbili, ani de batut continentul la expozitii confirma acest aspect.

              Cat despre HCL…ei bine, presedintele Asociatiei Chinologice era membru in CL la acea data. De aceea, ma asteptam sa fi „iesit” altfel. Doar atat.

              *

              Categoric, insa, ar merita cainele o zi dedicata. Sunt, zilnic, la lucru, caini-eroi care salveaza vieti la propriu sau la figurat. In multimea unor zile in care multi nu se regasesc, aceasta ar constitui o „reparatie morala” si putini ar fi cei care nu ar indrepta un gand frumos si o bucata de carne mai consistenta spre fiinta „simpla” care da din coada la ei, de parca ar vedea soarele rasarind.

              (Noi, romanii, am putea incepe prin a aplica strict legi care protejeaza animalele (fara a cadea insa in extremele care exista si in alte parti – despre asta, insa, altadata), inante de orice.)

              0 voturi
              +1
              -1

    Lasa un raspuns pentru Captain Hook

    2 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.