Ceaușescu, Ro-cartea și Iepoca de aur

    de Teofil Grădinaru | 26 ianuarie 2021, 2:30 PM | Blogul Special Arad | Recomandările editorilor

    8

    Ca un exercițiu de imaginație, să ne închipuim că Nicolae Ceaușescu ar mai trăi. Cu ajutorul Institutului Aslan, cu vreo sosie mai tânără, cu operații estetice, mă rog, cumva ar mai trăi. Ar avea 103 ani. Mergând mai departe cu spiritul imaginației, comunismul ar mai fi dăinuit încă în România. Însă, și tehnologia ar fi răzbit dincolo de orice opreliști. Astăzi, am fi avut o populație de 30 de milioane, iar Ceaușescu ar fi primit circa 50 de milioane de like-uri de ziua lui, că doar trebuia să se depășească producția de like/hectar!

    Eu cred că Ceaușescu și-ar fi făcut o rețea de socializare proprie, românească! Una sănătoasă, controlată de organe, dar liberă. Tot atât de liberă cum eram noi în comunism, iluzoriu de liberă. Parcă și văd dialoguri pe Ro-book (de fapt, Ro-carte!):

    „Ai văzut ce poză cu cina de ieri am postat? Am prins niște creveți vietnamezi la Alimentara din colț… mmm, un deliciu”

    „Vezi că s-a băgat Covid 19 la farmacie! A’ dracu’ autocorect! Cavit 9, maichii!”

    „Ia-mi și mie două bilete la Sora XXL” – n.m. continuarea peste timp de la filmul Sora 13!

    „Mi-am făcut selfie cu două suluri de hârtie igienică. Am prins și eu, eram mai în față, la rând”

    ***

    Râdem, glumim, dar adevărul e trist. Sunt mulți nostalgici pe care poate îi va deranja acest text. Vor veni cu o sumedenie de argumente, de la stabilitatea locului de muncă, la puterea de cumpărare a leului, de la faptul că fiecare putea primi un apartament, iar dintr-un salariu își putea cumpăra o mobilă sau un televizor. Vin și eu, în susținerea realizărilor de atunci cu câteva argumente: electrificarea, dezvoltarea rețelei feroviare și, eventual, mulțimea de hidrocentrale care ne-au asigurat o independență energetică. Dar, dragi nostalgici, toate acestea – și stabilitatea, și puterea leului, și electrificarea, și… – s-au făcut de români. Nu de Ceaușescu (care se scălda într-o opulență grețoasă, raportată la sărăcia din țară), nici măcar de comuniști, ci de popor. Dar nu „poporul” ăla ce apărea pe pancarte și în discursuri, ci poporul care stătea în frig, avea pâinea și benzina raționalizate, lucra la CAP pământul moștenit din strămoși și confiscat de stat și stătea la interminabile rânduri. Care atunci când avea o portocală de Crăciun sau carne o dată pe săptămână, se simțea fericit.

    Nu, nu pot fi nostalgic, chiar dacă, personal, poate am dus-o mai bine decât alții. Nu pot fi nostalgic în primul rând că, dacă n-am fi schimbat lucrurile în decembrie ’89, acum n-aș fi putut publica aceste rânduri. Și, poate, nici curajul de a le scrie. Așa că, prefer facebook-ul de azi (cu tot cu fake news-urile și idioțeniile pe care le propagă) unui posibil Ro-carte adaptat de Ceaușescu. Bătrâne dictator, de la mine ai un dislike de ziua ta!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Cumva mie mi se pare că nu este chiar așa.
      Pe vremea lui Ceașcă aveam niște impostori cu Ștefan Gheorghiu care ne dădeau lumină. Azi la fel.
      Niște jeguri infecte având în spate partidul emiteau pretenția că ei au dreptate fără trebuiască să argumenteze. Azi la fel.
      Niște îngâmfați umflați cred sincer că rostul lor pe planetă este să le spună la alții cum să gândească. Azi la fel.
      Niște scursuri ariviste fără nicio noimă existențială considerau că merită, este justificat, să lingi cu obediență la partid ca să dobândești niște privilegii de rahat. Azi la fel.
      Se considera ca fiind absolut condamnabil să dezbați subiecte dincolo de clișee și lozinci agreate oficial. Azi la fel.
      Orice punct de vedere altul decât cel oficial era nu doar greșit ci reprezenta un pericol eminent pentru societate. Azi la fel.
      Ideile despre libertate erau agreate doar dacă era vorba de libertatea de a-l susține pe idiot și trupa lui de analfabeți abuzivi, semidocți și lingăi venali. Și azi tot așa.
      Accesul la bunăstare era dat de apartenența la rețeaua de pile și relații, la puternicii zilei. Azi la fel.
      În timp ce o majoritate trăiește în stresul zilei de mâine negociind facturi, taxe și șpăgi impuse o minoritate fără niciun merit se lăfăie și mai dă și sfaturi pulimii/prostimii.
      Înainte accesul în orice domeniu era strict controlat, Azi am inventat castele medievale care fac același lucru.
      Spui că azi n-ai scrie. Nici n-o faci fiindcă nici azi, la fel ca în ipoteticul scenariu comunist, n-ai curaj să deranjezi sau echilibru interior să vezi și să-ți pese.
      Dacă înainte exista o majoritate care vedea în comunism o mare mizerie azi, mai rău, doar o minoritate mai vede mizeria socială în care suntem ținuți de trupele de impostori comunistoizi care se erijează în lideri dar care, într-un sistem electoral deschis, cu acces liber, n-ar fi aleși nici de copiii lor.
      Trăim în aceeași ipocrizie sistemică. Înainte declaram oficial că totul este minunat și în privat injuram sistemul. Azi avem aceeași muie. Un sistem corupt, putred, găunos, infect în locul valorilor care să garanteze fiecăruia după merit, după istețime, după competențe și cunoștințe —Atenție!! – în condiții clare și corect de egalitate de șanse, de competiție liberă, de responsabilitate. Am vrut capitalism dar am respins valorile esențiale și asta în aplauzele canaliei de uliți!

      +2 voturi
      +1
      -1
      • Sunt parțial de acord cu dumneavoastră. De fapt, nuanțați și dvs. „Nu este chiar așa”, referitor la ceea ce am scris. Da, într-adevăr, avem parte de impostură și acum ca și atunci, de un sistem relaționar bazat pe pile și apartenențe la partid ca și atunci. În fine, n-o mai lungesc… Dar avem libertate, acea libertate de a ne exprima, de a spune cu voce tare ceea ce gândim. Așa cum spuneam, nici textul meu nici comentariul dvs. nu-și făceau loc în spațiul public în acele vremuri.

        0 voturi
        +1
        -1
        • Oare chiar avem libertatea de a ne exprima? Mie mi se pare ca avem dreptul doar de a ne exprima ”acordul” cu cei mai destepti ca noi, cu fintele superioare (jegurile puse pe pile de sefuti de prin partide si platite din banii prostimii) asa ca niste niste slugi obediente ce suntem dar nu recunoastem fiindca suntem slugi rele, ingrate.
          Ati desfiintat cu manie proletara un comentator la un articol anterior fiindca era anonim cu toate ca anonimitatea asta nu v-a deranjat niciodata cand comentariile erau pozitive si ati facut-o nu in spatiul comentariilor ci pe facebook – vaicarela si milogeala dupa sustinere de la niste persoane care nu cunosteau subiectul.
          Sunt zeci de aspecte negative care ar trebui aduse de presa locala atentiei publice dar care, foarte convenabil pentru niste slugi hranite cu oscioare mizerabile si pentru stapanii lor, nu se discuta si asta doar pentru ca jocul economic al finantarii presei este faultat de finantarile publice sau ascunse din partea partidelor politice si care astfel determina o selectie a titlurilor, a continuturilor si a ziaristilor.
          Spuneti ca nu sunteti nostalgic. Un alt sofism. Cum sa fii nostalgic dupa ceva ce inca traiesti … si de care beneficiezi? Bravo!

          0 voturi
          +1
          -1
          • Nu înțeleg acest comentariu. Trec peste faptul că aveți o grămadă de derapaje de la logică, trec și peste faptul că nu faceți diferență între un material de opinie și un articol de presă, trec peste anumite inadvertențe gramaticale și le pun pe seama emoțiilor. Dar să lămurim un lucru. Nu înfierez pe nimeni, de principiu. Răspund atunci când comentariul depășește anumite limite ale dialogului și intră într-un limbaj jignitor. Răspund atunci când la articolul meu vine cineva cu o altă părere și încerc să-mi argumentez articolul. Ca o continuare a logiciii, cum să-l combat pe cineva care e de acord cu articolul? Ce să-i spun, că nu sunt de acord cu propria mea părere?
            P.S. Cât privește sofismul, eu cred că e un sofism să spuneți că regimul comunism e egal cu regimul actual, democratic.
            P.S. 2 În ceea ce privește anonimatul, eu cred că asumarea celor scrise face parte din caracterul celui care a scris.

            0 voturi
            +1
            -1
    2. Nu,,,, domnule”Gogu, nu sunt fost activist, nici măcar fost membru PCR, sunt un om care a trăit acele vremuri ca elev și mai apoi ca muncitor, prin urmare vorbesc din postura omului de rând. Poate și eu am sperat la mai bine, însă ceea ce a urmat mă face să regret trecutul, nu ceea ce a fost atunci!

      +1 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru tifi

    3 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.