Dacă facem abstracție de alegerile de la București, oricum prea îndepărtate și stranii pentru arădeanul de rând, rămâne pe aici doar Moșul.
Sigur, poa’să fie Moș Nicolae sau Miculașul, eventual Sankt Nikolaus pentru nemții care au mai rămas pe aicea, ori, eventual, se întorc „acasă” tocmai acuma la rudele rămase pe aici din nu se știe ce motive. Important e că totul ține de dorința firească a oamenilor, indiferent de etnie sau cultură, de a mai ieși din cotidianul banal și plini de griji, de a se simți mai lejer, mai sărbătoresc. Asta ca să nu spunem de-a directul: mai fericiți.

Vine și Crăciunul, vine și Revelionul, când să te simți mai bine dacă nu acuma?

Problema e doar cu moșii ăștia fără Dumnezeu din politică și administrație, cei care se trezesc tocmai acuma ca să se facă populari și simpatici. Pe de altă parte poți să-i înțeleg și pe ei: când dacă nu acuma?

Așa că, tu, om simplu și fără funcții, ai o singură șansă: să faci abstracție de ei, să nu te bagi în jocul lor, altfel spus: să-ți vezi de treaba ta. Nu este însă deloc ușor, acum în era digitalului, a virtualului care te găsește oriunde ai fi dacă ai un ecran la tine. Iar să nu apeși pe buton dacă auzi semnalul sonor, este aproape imposibil.

Singura ta șansă să scapi nevătămat și fără sechele este să nu-i iei în serios. Să te uiți la ei ca la toate reclamele și promovările de pe online: cu zâmbetul pe buze, gata să mergi mai departe. Cei mai în vârstă se pot gândi și la serialul: Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea? ca să-i apuce spontan râsul.

Pregătiți astfel să-i vedem și pe ai noștri moși și vrăjitoare încercând să-i amețească pe cei mai puțin pregătiți, hala Domnului, mult mai numeroși decât cei mai reținuți și cu fantezia pe umeri.

Moșul număru unu al Aradului, vorbim, normal, de primarele Bibi, este concurat tare în ultima vreme de cel care a devenit omul de rezistență a lui Ghiță cel plecat: Iustin Cionca. Foarte activ și prezent peste tot în județ unde e rost de o baie de… imagine. Cu Sergiu Bîlcea lângă el și cu încă câțiva care contează mai puțin, Iustin este într-adevăr parcă născut pentru rol: fără greutate, dar mereu cu sacul plin de promisiuni. Prezentate, desigur, drept cadouri pentru arădenii care îi apreciază și votează în continuare cu ei.

Pe de altă parte Sergiu Bîlcea are un dublu rol, este, pe lângă Cionca, și lângă Geanina Pistru, partenera lui de viață. Și cea care a trecut în ultima vreme prin spectaculoase schimbări. Devenită parlamentară, trecută, cum ar veni, în politica cea mare, Doamna Pistru începe să strălucească, așa cum îi șade bine unei femei ajunse în vârf, punându-l deseori în umbră pe Sergiu cel săltăreț și simpatic cu orice preț.

De altfel, Sergiu Bîlcea este concurat la ghidușenii virtuale și de Lazăr Faur, viceprimarul despre care nu se știe precis cu cine ține: cu Bibi sau cu Ghiță cel plecat. Pe de altă parte este cât se poate de clar că al nostru Lazăr este moșul care știe exact ce și cum, cu cine, până unde și până când. Dacă stăm să ne gândim bine, activismul său plenar pe FB este o încercare de contracarare a jocului bibicesc de a se face simpatic cu orice preț, de a crea imaginea omului prins în probleme, dar pe care ne putem baza chiar și atunci când nu avem nicio bază.

Ceilalți, cum am pomenit mai sus, reprezintă orchestra din umbră, moșii care mai sunt, dar nu prea contează. Chiar dacă în politica românească – mai nou, de când cu Donald, nici în cea internațională – nu se știe niciodată. Exemplul cel mai bun în acest caz este moș Ionel Bulbuc, pornit pe cai mari spre vârfuri, dar oprit, deocamdată, la Biblioteca Județeană, acolo unde chiar se pricepe cam atâta cât șe pricepe și Moșul cel adevărat la muzică simfonică.

Dar e bun acolo, e o rezervă de care Ghiță cel Plecat se poate folosi oricând la nevoie. Și uite așa, încet și pe nesimțite, am ajuns și la moșul cel care ne aduce sacul gol de cadouri pe aici, pe la Arad, de peste două decenii. Asta, este, noi ne bucurăm și pentru intenții și cuvinte, important e ca mai rău să nu fie.

Și ce ar putea fi mai rău? Asta nu știm precis, dar dacă ne amintim și de moșul cel ascuns între vorbe și imagini mai mult din Bucureștiul care și-a ales Moșul Ciprian tocmai de Miculaș, ne putem aminti și de Mihai Fifor. Ce mai, omul e tare. Mai ales când trebuie să dea, la ordin, în Bolojan, cel proaspăt însurat sau în Nicușor cel care mai așteaptă.

Atâta bai să fie, că doară n-au intrat zilele în sacul Moșului…

Citește și:

Spiritul Phoenix renaște la Arad, în Galeria Sepi: arta ca gest de împărtășire, respect, memorie și continuitate | Video