Ca jurist, cred cu totală responsabilitate și obiectivitate că invazia Ucrainei de către Federația Rusă reprezintă un război de agresiune și de expansiune teritorială, fapte/conduite interzise imperativ și absolut de către Dreptul internațional.

Pentru noi, războiul este un flagel odios, o monstruozitate, o distrugere absurdă și inutilă de vieți, destine, vise, familii, comunități, bunuri private, publice și culturale. Războiul este abominabilul suprem, tocmai deoarece el este antonimul/contrariul păcii.

De asemenea, în același registru, cred că Federația Rusă se face vinovată, în evocatul război, de crime împotriva umanității/genocid.

În fine, cred că Vladimir Vladimirovici Putin este un dictator, un scelerat, un criminal de război odios și abject, pe care istoria îl va așeza în galeria morbidă a psihopaților alături de un Pol Pot, Mao Zedong, Kim Il-Sung, Idi Amin, Ismail Enver Pașa și bineînțeles Stalin și Hitler.

Dar este mai puțin important ceea ce cred eu. Fiecare să-și consulte propria conștiință, propria busolă morală și să-și răspundă chestiunilor de mai sus, fiind chiar irelevant dacă are sau nu studii juridice. Dă glas UMANITĂȚII tale!

Continuând, prezentul material își propune (în esență) să prezinte cititorilor (cu mare probabilitate în premieră națională) traducerea parțială (realizată aici de către subsemnatul) a Ordinului emis de către Curtea Internațională de Justiție, la data de 16 martie 2022, în cauza Ucraina vs. Federația Rusă.

Pentru a se înțelege mai bine acest Ordin, ne apare util să facem prealabil următoarele precizări.

Curtea Internațională de Justiție își are sediul la Haga (Olanda) și este principalul organ judiciar al Organizației Națiunilor Unite (abreviat ONU).

ONU este cea mai importantă organizație internațională din lume. A fost fondată pe 24 octombrie 1945, după Al Doilea Război Mondial, și are astăzi 193 de state membre.

Acest Ordin nu reprezintă o hotărâre pe fondul dreptului, acest Ordin nu tratează și nu tranșează substanța conflictului părților. Prin acest Ordin (doar) s-au dispus niște măsuri provizorii până la momentul când, aceeași Curte Internațională de Justiție, va tranșa litigiul părților pe fondul său, printr-o hotărâre definitivă/finală. Totuși, importanța acestui Ordin nu ar trebui deloc subestimată.

Acest Ordin a fost emis de către Curtea Internațională de Justiție (primordial) în temeiul art. 41 din Statutul său, art. 41 care are următorul conținut:

1. Curtea va avea dreptul să indice, dacă socotește că împrejurările cer aceasta, ce măsuri provizorii trebuie luate pentru conservarea drepturilor fiecărei părți.

2. Până la hotărârea definitivă, măsurile indicate vor fi notificate imediat părților și Consiliului de Securitate.

Ordinul emis poate fi consultat (in integrum și în limba engleză) aici.

Primele două paragrafe (purtând nr. 17 și 18) din introducerea acestui Ordin ne-au părut esențiale pentru a se înțelege apoi soluția dispusă. Astfel:

17. Contextul în care cazul de față a ajuns în fața Curții este bine cunoscut. Pe 24 februarie 2022, Președintele Federației Ruse, Domnul Vladimir Putin, a declarat că a decis să conducă o „operațiune militară specială” împotriva Ucrainei. De atunci, au avut loc lupte intense pe teritoriul Ucrainei, care s-au soldat cu multe vieți pierdute, care au cauzat o extinsă strămutare și au dus la pagube pe scară largă. Curtea este puternic conștientă de amploarea tragediei umane care are loc în Ucraina și este profund îngrijorată de pierderea continuă de vieți și de suferința umană.

18. Curtea este profund preocupată de utilizarea forței de către Federația Rusă în Ucraina, care ridică probleme foarte serioase de drept internațional. Curtea este atentă la scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite și la propriile responsabilități în menținerea păcii și securității internaționale, precum și la soluționarea pașnică a disputelor în temeiul Cartei și a Statutului Curții. Consideră necesar să sublinieze că toate Statele trebuie să acționeze în conformitate cu obligațiile care le revin în baza Cartei Națiunilor Unite și a altor reguli de drept internațional, incluzând dreptul umanitar internațional.

Sub titlul „CONCLUZII ȘI MĂSURI DE ADOPTAT”, Ordinul reține următoarele:

78. Curtea conchide din toate cele de mai sus că condițiile pretinse de Statutul său pentru a indica măsurile provizorii sunt îndeplinite. Este prin urmare necesar, în așteptarea deciziei sale finale, ca Curtea să indice anumite măsuri pentru a proteja dreptul Ucrainei, pe care Curtea l-a considerat a fi plauzibil (…).

79. Curtea reamintește că are puterea, în temeiul Statutului său, atunci când a fost formulată o cerere pentru măsuri provizorii, să indice măsurile care sunt, în tot sau în parte, altele decât cele solicitate. Articolul 75, paragraful 2, din Regulile Curții se referă în mod specific la această putere a Curții. Curtea și-a exercitat deja această putere în mai multe ocazii din trecut (…).

80. În cazul de față, având în vedere termenii măsurilor provizorii solicitate de către Ucraina și circumstanțele cauzei, Curtea constată că măsurile care trebuie indicate nu trebuie să fie identice cu cele solicitate.

81. Curtea Consideră că, în legătură cu situația descrisă mai sus, Federația Rusă trebuie, în așteptarea deciziei finale din cauză, să suspende operațiunile militare pe care le-a început la 24 februarie 2022 pe teritoriul Ucrainei. În plus, reamintind declarația Reprezentantului Permanent al Federației Ruse la Organizația Națiunilor Unite, cum că „Republica Populară Donetsk” și „Republica Populară Lugansk” au apelat la Federația Rusă cu o cerere de a le acorda sprijin militar, Curtea consideră că Federația Rusă trebuie de asemenea să asigure că orice unități militare sau armate iregulare, care ar putea să fie conduse sau sprijinite de aceasta, precum și orice organizații și persoane care pot fi supuse controlului sau direcției acesteia, să nu facă pași în înaintarea acestor operațiuni militare.

82. Curtea reamintește că Ucraina i-a solicitat de asemenea să indice măsurile menite să asigure neagravarea disputei cu Federația Rusă. Când indică măsurile provizorii în scopul prezervării anumitor drepturi, Curtea va putea indica și măsurile provizorii în vederea prevenirii agravării sau extinderii disputei, dacă consideră că circumstanțele impun astfel (…). În cazul de față, luând în considerare toate circumstanțele, în plus față de măsurile specifice pe care a decis să le ordone, Curtea consideră necesar să indice o măsură adițională îndreptată către ambele Părți și menită să asigure o neagravare a disputei.

83. Curtea reamintește mai departe că Ucraina i-a solicitat să indice o măsură provizorie care să conducă Federația Rusă să „furnizeze un raport Curții cu privire la măsurile luate pentru a implementa Ordinul Curții privind Măsurile Provizorii, la o săptămână de la acest Ordin, iar apoi la intervale regulate, fixate de către Curte”. În circumstanțele prezentului caz, totuși, Curtea refuză să indice această măsură.

84. Curtea reafirmă că ordinele sale privind măsurile provizorii în temeiul Articolului 41 [din Statut] au efect obligatoriu [LaGrand (Germania c. Statele Unite ale Americii) Hotărârea, C.I.J., Rapoarte 2001, p. 506, paragraful  109] și creează astfel obligații legale internaționale pentru orice parte căreia măsurile provizorii îi sunt adresate.

85. Curtea reafirmă mai departe că decizia dată în prezenta procedură nu prejudiciază în niciun fel problema jurisdicției Curții de a trata fondul cauzei sau orice problemă legată de admisibilitatea Cererii sau a fondului în sine. Decizia lasă neafectat dreptul Guvernelor Ucrainei și Federației Ruse de a transmite argumente cu privire la aceste problematici.

86. Pentru aceste motive,

CURTEA

Indică următoarele măsuri provizorii:

(1) Cu treisprezece voturi la doi,

Federația Rusă va suspenda imediat operațiunile militare pe care le-a început la 24 februarie 2022 pe teritoriul Ucrainei;

(2) Cu treisprezece voturi la doi;

Federația Rusă va asigura că orice unități militare sau armate iregulare, care ar putea să fie conduse sau sprijinite de aceasta, precum și orice organizații și persoane care pot fi supuse controlului sau direcției acesteia, să nu facă pași în înaintarea acestor operațiuni militare.

(3) În unanimitate,

Ambele părți se vor abține de la orice acțiune care ar putea agrava sau extinde disputa în fața Curții sau ar face-o mai dificil de rezolvat.

***

Ultima chestiune la care ar trebui răspuns (pentru a nu lăsa acest material cumva neterminat) este ce se întâmplă dacă Federația Rusă NU respectă acest Ordin cu măsurile provizorii de rigoare.

Trebuie să înțelegem că Curtea Internațională de Justiție nu este ca o instanță națională, care să poată ordona organelor de poliție/forțelor militare interne să întreprindă acțiuni fizice/constrângătoare (manu militari) pentru executarea hotărârii pronunțate. De aceea, Curtea Internațională de Justiție trebuie să apeleze la alte instrumente, la alte mecanisme pentru ca hotărârile emise să fie executate, în caz de neconformare benevolă.

În acest sens, avem art. 94 din Carta Națiunilor Unite, care statuează următoarele:

1. Fiecare Membru al Națiunilor Unite se obligă să se conformeze hotărârii Curții Internaționale de Justiție în orice cauză la care este parte.

2. Dacă oricare dintre părțile la o cauză nu va executa obligațiile ce-i revin în temeiul unei hotărâri a Curții, cealaltă parte se va putea adresa Consiliului de Securitate care poate, în caz că socotește necesar, să facă recomandări sau să hotărască măsurile de luat pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii.

Studiind literatura de specialitate vizavi de acest art. 94, nu mică ne-a fost surprinderea să găsim referințe de genul că: Redactarea art. 94, paragraful 2 a fost probabil prea ambițioasă. Deși au existat (în trecut) dispute între părți, vizavi de nerespectarea hotărârilor Curții Internaționale de Justiție, puține dintre acestea au fost aduse în atenția Consiliului de Securitate.

Conchidem extrem de franc aici afirmând că, Consiliul de Securitate al ONU are puteri extrem de mari pentru a determina/forța/constrânge un Stat Membru al ONU să se conformeze unei hotărâri/ordin pronunțat de către Curtea Internațională de Justiție. Doar să se vrea acest lucru…

În sprijinul acestei opinii stau dispozițiile art. 41 și art. 42 din aceeași Carte a Națiunilor Unite. Le reproducem ad litteram mai jos.

Art. 41 Consiliul de Securitate poate hotărî ce măsuri, care nu implică folosirea forței armate, trebuie luate spre a se da urmare hotărârilor sale și poate cere Membrilor Națiunilor Unite să aplice aceste măsuri. Ele pot să cuprindă întreruperea totală sau parțială a relațiilor economice și a comunicațiilor feroviare, maritime, aeriene, poștale, telegrafice, prin radio și a altor mijloace de comunicație, precum și ruperea relațiilor diplomatice.

Art. 42 În cazul în care Consiliul de Securitate va socoti că măsurile prevăzute în Articolul 41 nu ar fi adecvate ori că s-au dovedit a nu fi adecvate, el poate întreprinde, cu forțe aeriene, navale sau terestre, orice acțiune pe care o considera necesară pentru menținerea sau restabilirea păcii și securității internaționale. Această acțiune poate cuprinde demonstrații, măsuri de blocadă și alte operațiuni executate de forțe aeriene, maritime sau terestre ale Membrilor Națiunilor Unite.

Prezentul material responsabilizează exclusiv autorul.