vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Câteva fapte de reținut în sarcina nereținutului primar de Pecica

    de Valer Mărginean | 10 mai 2022, 8:25 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    6

    Spui, scrii, faptele rămân...(foto: https://lucianemandi.wordpress.com/)

    Îmi propusesem să scriu despre Ziua Victoriei, în contextual războiului din Ucraina. Mi s-a părut ușor deplasată naivitatea majorității analiștilor și comentatorilor care așteptau „marele anunț” al lui Putin despre „iminenta” declarație de război, care, pasămite, i-ar permite, printre altele, să mobilizeze noi forțe umane sau să rechiziționeze bunurile rusești. Probabil acest război este prea mediatizat și analiștii serioși prea puțini, așa că televiziunile (în special) fac și ele ce pot, cu cine au la-ndemână. Și, să ne înțelegem, nu vorbesc doar despre analiștii și televiziunile de la noi.

    Încă mă mai întreb care or fi acele bunuri, necesare susținerii războiului, pe care Putin nu le-ar putea lua decât prin rechiziționare legală? Oare, chiar îl vede cineva pe Putin împiedicându-se de formalități (declarație de război, rechiziționare de bunuri în limita legii)? Să fim, totuși, serioși! În Rusia nimic nu se mișcă decât dacă vrea Putin, când vrea și în direcția dorită de el. Punct.

    Puteam continua vorbind despre implicațiile acțiunilor lui Putin, care deja ne privesc și pe noi, direct la buzunar, cu posibilele amenințări, cu gazul și petrolul și, mai ales, cu toate bâlbele guvernanților în strunirea efectelor pandemiei și a războiului. Doar că, exact în ziua asta, a victoriei împotriva răului absolut cum a fost numit, de multe ori, nazismul, a venit o știre despre un alt „despot”, mai puțin important, chiar neînsemnat, dar ajuns prin câteva ciudățenii ale vieții în fruntea unei localități. Polițiștii au descins iarăși la Pecica, în căutarea celui care, în timpul percheziției de săptămâna trecută, „dansa cu cămilele”: primarul Antal Petru.

    Mai mult, la un moment dat a fost dată ca sigură reținerea acestuia, numai că, ulterior, informația a fost retractată – dacă informațiile noastre sunt corecte, a fost invocată autoritatea de lucru judecat, dar nu insistăm și nici nu dăm ca sigură această informație. Cert este că A.P. a sosit de bună (!) voie la sediul primăriei „sale”, în jurul orei 14, doar pentru a da o declarație. Apoi, a fost liber să facă ce vrea. Chiar să meargă la prietenul său de afaceri, cu care a petrecut mai bine de patru ore duminică seara.

    Am mai scris despre dosarul „caselor ANL” din Pecica. Foarte pe scurt, ca să se poată înțelege mai bine cele ce urmează, vom spune că Pecica a accesat fonduri de la Guvern pentru construirea a 49 de locuințe sociale pentru romi, orașul, prin primărie, normal, urmând a pune la dispoziție terenul. Ciudat însă, și de neînțeles, chiar de neacceptat ar zice unii, tocmai de aici au început problemele, de la teren.

    Dat fiind că, din când în când, curăța terenul din zona în care urmau să fie construite locuințele – poate cea mai defavorizată din toată Pecica -, primăria, prin mai-marii ei, au considerat că tot terenul necesar este al „nimănui” și nu va fi o problemă să-l pună la dispoziția ANL pentru respectivele locuințe. Surpriză însă, acolo existau și alți proprietari tabulari, unii decedați, dar și un moștenitor cât se poate de viu (cel care, de altfel, a depus, în toamnă, a nu se mai știe câta sesizare, pentru care se cercetează acum). Omul nu a vrut pur și simplu să renunțe la terenul său, fără o dreaptă despăgubire, atitudine care l-a supărat foarte tare pe neînduplecatul primar, incapabil să accepte o frondă în orașul „lui”.

    AC 1.jpgAC 2

    Probabil presat de timp – se știe că în astfel de situații există riscul pierderii finanțării pentru mult mai puțin decât încurcături cu terenul – și sigur pe capacitatea lui de a-l „convinge” pe proprietar, a dispus eliberarea Certificatului de urbanism și a Autorizației de construire, fără a avea certitudinea că terenul este al primăriei (mă rog, proprietar este orașul, Unitatea Administrativ Teritorială, dar orașul fiind reprezentat de primărie, vom vorbi în continuare despre primărie ca „proprietar”). De fapt, este clar că serviciile din primărie știau că o parte din teren era al unei persoane fizice, la fel cum știa și primarul. Mai mult, toți cei implicați, din primărie, desigur, știau că pentru eliberarea Certificatului de urbanism (CU) și a Autorizației de construire (AC), dosarul trebuia să conțină și un document de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad (OCPI), document care să ateste nu doar dimensiunea proprietăților imobiliare (a terenului), ci și poziția exactă a fiecărei parcele. Documentul se numește „plan de situaţie” și, pentru eliberarea celor două documente menționate, trebuie „elaborat pe suport topografic – vizat de oficiul judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie – la scările 1:5000 până la 1:500”. Documentul este, ca să înțelegem mai bine, o planșă desenată în care să fie clar arătate punctele extreme ale fiecărei parcele și care să corespundă cu realitatea de pe teren, unde fiecare punct de delimitare este reprezentat de un țăruș. Planșă care nu a existat la dosarul pentru eliberarea Certificatului de urbanism și a Autorizației de construire. Cel puțin, nu pentru tot terenul pe care s-au construit imobilele. Și asta, nu în documentația eliberată unui cetățean amărât pentru ridicarea vreunei căsuțe din văiugă, ci într-un ditamai proiectul finanțat de Guvernul României!

    Cum a fost posibil așa ceva și, mai ales, cine se face vinovat pentru aceste „scăpări”? Cum se eliberează la primăria Pecica documentele de urbanism, în baza unor dosare incomplete sau chiar nereale? Cu siguranță anchetatorii vor putea găsi răspunsuri la aceste întrebări. Dar și la altele, cum ar fi: i-a obligat primarul Antal pe funcționarii publici din subordine să elibereze documentele de urbanism, chiar în condițiile arătate? Noi nu știm, dar cu siguranță știe doamna Schvarz Elisabeta, la acea vreme, referent de specialitate serviciul de amenajare a teritoriului şi urbanism, care a și semnat, de altfel, Autorizația de construire.

    Evident, dosarul mai trebuia să conțină și alte documente, cum ar fi actul doveditor al titlului asupra imobilului „care să-i confere solicitantului dreptul de execuție a lucrărilor de construcții, în copie legalizată”, cum se arată în Legea 50/1991, privind autorizarea executării construcțiilor, dar nu mai insistăm (de unde un astfel de document dacă o parte din teren era al unei persoane fizice?).

    Poate veți crede că n-am înțeles noi bine, că de fapt, așa cum susținea și domnul viceprimar într-o declarație de presă, terenul cetățeanului a fost expropriat. Să derulăm, deci, „filmul” operațiunilor.

    279665344 734744250897584 2631911001612599530 n

    2009 – Primăria Pecica încheie cu ANL contractul „de transmitere a terenului din strada 232, nr. 27 în vederea construirii de locuințe sociale pentru comunitățile de romi”. O recunoaște chiar ANL. De altfel, această adresă (str. 232, nr. 27) apare și în alte documente, chiar dacă respectivul teren este doar o parte din cel pe care, în realitate s-au construit locuințele. Dar, fără planul de situație, puteau preda, în acte, orice teren. Serviciul Urbanism al primăriei Pecica, proiectant, constructor, și nimeni nu a sesizat lipsa acelei planșe sau, mă rog, neconcordanța dintre acte și realitate… Ciudat, foarte ciudat cum s-au aliniat planetele în favoarea primarului.

    2015, mai – se eliberează Autorizația de construire. Apoi, evident, încep lucrările, inclusiv pe un teren care nu aparținea primăriei.

    2016, mai – la inițiativa primarului (așa scrie în Hotărâre), Consiliul local Pecica aprobă dosarul de cercetare prealabilă etc., adică, primul pas pentru realizarea exproprierii unui teren, pentru cauză de utilitate publică, pe care deja erau construite locuințe! Primul dintre reprezentanții CL este chiar domnul viceprimar…

    279952558 475904764333017 1649278207228286537 n 1

     

    Ce expropriere să mai faci dacă terenul fusese predat încă din 2009? Predat integral, că la ANL nu predai pe bucățele. Ori te pomenești că terenul predat atunci nu era chiar tot ce urma să fie acoperit cu locuințe? Păi, atunci înseamnă că s-a comis fie un abuz, fie un fals, o înșelătorie (nu facem noi încadrarea juridică a faptelor) pentru a primi banii din proiect.

    2016, noiembrie – primarul Antal anunță în mai toată presa că au fost recepționate locuințele (49 la număr). Tot atunci, același primar promitea că în anul ce urma se vor face utilitățile. Prin urmare, la acea dată, teoretic, puteau fi date în folosință romilor care îndeplineau condițiile. Astăzi, 10 mai 2022, nicio locuință nu a fost dată în folosință, nimic din ce s-a promis nu s-a realizat. Iar banii de la Guvern s-au irosit pur și simplu (interesant că nimeni de la Guvern nu s-a mai interesat de banii ăștia cheltuiți degeaba în „parohia” lui Antal).

    Să revenim la expropriere: dacă în noiembrie au fost recepționate casele, care, nu-i așa?, au fost construite cu respectarea întocmai a legislației, inclusiv în ce privește eliberarea documentelor de urbanism, despre ce „expropriere pentru cauză de utilitate publică” este vorba? Se construiesc, cumva, alte case? De neînțeles în altă cheie decât cea penală.

    Ceva, ceva, tot a făcut primarul: a încheiat un contract cu o firmă de pază, care trebuia să păzească cele 49 de locuințe. Un contract ciudat, prin care o firmă privată a primit ani de zile bani publici pentru a păzi niște imobile goale, dar care, în mod normal, ar fi trebuit să fie locuite la data încheierii contractului.

    Care o fi fost temeiul juridic al încheierii acelui contract? Simplul fapt, de notorietate în toată Pecica, că firma își are sediul din Pecica, fix într-un imobil ce aparține familiei Antal Petru, cu greu va fi acceptat ca temei juridic. Asta, desigur, dacă interesează pe cineva ce se întâmplă cu banul public în Pecica.

    Tot din banii de la buget a fost plătit și un gard care înconjoară întregul complex de locuințe. Asta, desigur, ca ajutor pentru paznicii firmei, care puteau dormi mai liniștiți. Oricum nu erau ei prea stresați pentru că toate stricăciunile la case și la anexe, precum și pagubele datorate furturilor din locuințe au fost suportate de primărie, din buget, nicidecum de firma de pază, care primea lunar banii, conform contractului.

    Probabil, ca să aibă de unde plăti chiria familiei Antal Petru – contractul ăsta de pază, în condițiile arătate, este o formă de a plăti primarului, din buget, pentru un imobil (de ce doar pentru unul, nu pentru toate?). Vrem și noi un astfel de contract!

    Acestea sunt doar o parte din faptele ce pot fi reținute în legătură cu acel proiect ce trebuia să fi o mândrie pentru orașul Pecica. De care, fără reținere, este răspunzător primarul Antal Petru. Și despre care sperăm că a fost întrebat, iar el a răspuns fără nicio reținere, că doar totul este o „simplă formalitate”, nu-i așa?.

    Noi încă mai vrem să credem că presiunea politicului exercitată asupra Justiției (parchete, instanțe) este de domeniul trecutului.

    Vrem să credem că intangibilitatea de care se bucură de atâția ani Antal Petru, cel despre care toată Pecica știe că este atât de puternic încât nicio instanță din România nu-i poate face nimic, sunt doar povești.

    Și mai vrem să credem că nu-i o poveste principiul „niciun vinovat să nu scape nepedepsit şi niciun nevinovat să nu fie pedepsit”.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • @Gr – Am crezut că se înțelege din explicație… Articolul nu este un curs de drept administrativ așa că, pentru simolificare și mai ușoara expunere, am folosit „primăria”. Altfel, precizam că „primăria”, nu există, fiind doar o „structură funcțională”, numită și „aparat de specialitate al primarului” și așa mai departe.
        Aveți dreptate, dar în continuare rămân convins că majoritatea cititorilor au putut înțelege mai bine problema expusă așa, decât dacă aș fi încărcat articolul cu tot felul de prețiozități tehnico-administrative.
        Mulțumesc oricum pentru comentariu.

        +11 voturi
        +1
        -1
    1. bacea Szabo nu a avut declarat terenul, probabil sa nu plateasca impozite taxe etc, asa ca terenul e un teren viran intrat in patrimoniul primariei, ca orice teren viran din localitate. Așa ca nu prea are ce sa faca. Dovada celelalte 4 dosare pe aceeasi temă care au fost respinse pana acum.

      --3 voturi
      +1
      -1
      • @pecican, nu marginean – Probabil dvs. cunoașteți în amănunt cele „4 dosare” (care, între noi fie vorba, sunt doar două) dar, cu siguranță problema proprietății vă depășește. Dreptul de proprietate nu se pierde ca urmare a „neînregistrării la primărie”. Pentru nedeclararea proprietăților există alte sancțiuni. Doar că, pentru a aplica sancțiuni, primăria ar trebui să cunoască proprietarul și, eventual deținătorul fiecărei proprietăți, în acest caz, teren. Or, la primăria Pecica, sub înțeleapta conducere actuală, nu există o astfel de preocupare. Exemplul cel mai elocvent, în afara celui prezentat în articol, este cel al Prundurilor.
        La cum ați pus problema, mă bucur că nu sunteți „marginean” și sper să nu fiți nici funcționar public…

        +2 voturi
        +1
        -1
    2. Oare casele imense ale țiganilor au autorizațiile în regulă? Spre exemplu pe strada 3, imensa casă care zici că e bloc atât de înaltă e, de se poate uita la vecinu în curte lejer, arată oare frumos? Orașul devine oribil…. Corupția e mare din păcate și curând nu cred că v-a putea face cineva ceva….

      +3 voturi
      +1
      -1
      • @Anonim – În general, acele case au autorizație de construire, doar că unele nu respectă proiectul aprobat. Dar, problema este alta: Regulamentul de urbanism este atât de prost făcut încât în Pecica se poate construi oricum.

        +3 voturi
        +1
        -1

    Lasa un raspuns pentru Valer Mărginean

    1 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.