vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Când organele tac și nici nu fac, directoarea „vorbește cu psihologi”, iar elevii se pregătesc să devină infractori

    de Valer Mărginean | 14 decembrie 2021, 8:17 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    5

    (foto: La Strada TV)

    Diana Achim încă mai este director al Colegiului Național „Moise Nicoară”, dar nu pentru mult timp, după cum arată unele „semne din cer”. Deși debordează de talent pedagogic și contribuie din plin la imensul val de competențe manageriale ce continuă să lovească învățământul arădean, iată, i se crăpățește ușa spre alte orizonturi care-i pot absorbi imensele taletențe (îi dedic acest cuvânt, scornit, special pentru ea, prin combinația substantivelor ce-i luminează existența: talent și competență). Presupun că s-a înțeles că este vorba de politică, domeniul spre care i se deschid orizonturile Dianei Achim, întru nobilă împlinire.

    Acum, după ce ne-am cernut cuvintele alese pentru a prezenta genialitatea vie cu care suntem contemporani, fiind totuși conștienți că nu vom reuși să ajungem la nivelul olimpianei structuri biologice numite Diana Achim, se cuvine să privim spre realitate.

    Nu știm care au fost, dacă or fi fost!, calitățile care au recomandat-o pe doamna D.A. pentru a conduce C.N. „Moise Nicoară” și nici ce a mai rămas din aceste calități prezumate, dar observăm că unitatea pe care o conduce – fostă, până nu demult, un liceu de elită al Aradului – se remarcă mai degrabă prin acțiunile teribilist-penale ale elevilor, decât prin fapte de vitejie școlară propriu-zisă. Desigur, problema teribilistului elev care în urmă cu câteva zile a aprins focul direct pe parchetul sălii de clasă (amănunte, inclusiv video, aici) depășește cadrul strict școlar, reacția celei care ar trebui să fie întâiul dascăl al acestei școli, un model pentru profesori și elevi deopotrivă, a oferit o mostră de politică, extrasă direct din seva portocaliu-îngălbenită a partidului care „taie și spânzură” în orașul nostru de aproape două decenii. Sigură pe ea și asigurându-ne că a „vorbit cu psihologi”, Diana Achim susține că astfel de fapte nu trebuie să fie cunoscute de comunitate pentru că, altfel, devin contagioase. Faptele, nu persoanele. Când a susținut că asemenea fapte ar trebui tratate ca sinuciderile, am realizat că într-adevăr a vorbit cu cel puțin un psiholog, doar că, vai!, n-a înțeles mare lucru. Și, cel mai important, n-a înțeles diferența dintre informare și promovare. Exact ca majoritatea politicienilor care odată ajunși în funcții de decizie au calificarea necesară să decidă în domenii, de altfel, străine lor, sub pretextul că, după o simplă discuție cu vreun specialist adevărat ori o căutare pe google, „știu ei cel mai bine”.

    Cu siguranță, psihologul sau psihologii cu care a vorbit i-a(u) spus că promovarea unor teribilisme, cum a fost și acel „foc de tabără” din sala de clasă, înseamnă încurajarea altor teribiliști să procedeze la fel, dar este greu de crezut că i-ar fi spus să ascundă faptele, să le măture sub preș ca și cum nu ar fi existat, în cel mai pur stil de politician. L-a auzit cineva pe primarul Bibarț vorbind despre oamenii fără locuințe, care dorm pe unde apucă? Dar pe alți primari din județ sau chiar pe președintele CJA? Cum încă nu-i destul de frig încât să moară vreun om al străzii, nici presa încă nu este interesată de subiect, așa că acești amărâți, bătuți de soartă, nu există, problema lor este sub preș. Pentru că problema acestor oameni ai străzii sau „homeleși” cum li se mai spune, nu trebuie cunoscută, nu trebuie popularizată pentru că „dă rău”, mai bine să afle cetățenii votanți despre drumuri și ronduri. Că astea nu mor niciodată, iar dacă se degradează nu-i bai, are partidul firme care să le repare…

    I-a auzit cineva vorbind despre violența în școli și despre propunerile de acțiune împotriva acestui fenomen? Nu cred. I-a auzit cineva propunând o dezbatere cu specialiștii din domeniu pentru realizarea și punerea în aplicare a celei mai eficiente strategii de combatere a acestui tip de violență? Nu, mai ales că ar fi, nu-i așa?, sub demnitatea lor de atoateștiutori.

    Revenind la doamna care se lăuda că a „vorbit cu psihologi” de parcă ar fi dansat cu lupii, să-i mai spunem că împotriva teribilismelor (dacă acestea nu ajung la nivelul unor infracțiuni) nu se luptă nici cu amenda, nici cu nota scăzută la purtare, ci cu alte metode, îndeobște recomandate tot de psihologi. Doar că și acestea trebuie înțelese și aplicate de specialiști, nu de profesori ajunși directori pe linie de partid ori de comitetul de părinți (părinții au rolul lor, dar nu-i cazul să-i folosim ca scut așa că, cel mai bine ar fi să-i lăsăm să-și îndeplinească partea ce le revine din educația propriilor copii).

    Să împiedici popularizarea unor asemenea fapte, lăudăroșenia pe rețelele de socializare, este una, iar ascunderea lor este alta. E bine că directoarea elevului piroman a „vorbit cu psihologi”, dar și mai bine era dacă ar fi apelat la profesionalismul lor pentru stabilirea teribilismului din școala pe care o conduce. Așa cum ar fi normal să procedeze și primarii sau alți oameni politici de decizie în „lupta” lor cu cei care aruncă gunoaie pe unde apucă, a celor care distrug mobilierul stradal, care scuipă coji de semințe pe jos și așa mai departe. Nu să organizeze pânde sau să dispună amendarea teribiliștilor. Dar, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu poate cere. La competență mă refer…

    Cazul acestui elev, care face cam ce vrea în școala condusă de Diana Achim și, cu siguranță, nu numai în școală, este ceva mai complex și face absolut necesară intervenția și altor instituții ale statului. Tocmai de aceea este șocantă pretenția directoarei D. Achim de mușamalizare a cazului. Probabil mai sunt și alți teribiliști în acea școală și cu siguranță au mai fost și alte cazuri, că altfel nu avea de ce să „vorbească cu psihologi” directoarea, cazuri care, fiind măturate sub preș, au fost ajutate să se dezvolte până s-au cronicizat. Pentru atitudinea asta, „cea care a vorbit cu psihologi” ar trebui destituită, chiar dacă tot ea a „semnat devize de lucrări” (celor care nu înțeleg ce-i cu semnăturile astea, le amintim că lucrările de renovare a unor clădiri, de exemplu, se pot plăti abia după ce beneficiarul își asumă prin semnătură fiecare punct din deviz, lucrări făcute de firma aleasă de cel ce plătește și iată încă un motiv pentru numirea politică a directorilor de școli, care, firesc, semnează, că doar nu s-or pune rău cu primarul sau șeful politic al acestuia, președintele sau șeful președintelui).

    E clar acum pentru tot Aradul că micul piroman de la „Moise Nicoară” este un erou, un fel de haiduc în izmene și cu mucii curși printre biți, care face exact ce a învățat de la taică-su-cel-care-bate-copii-pe-terenul-de-fotbal-fără-să-pățească-ceva: să fie asocial, violent (neapărat cu cei mai slabi ca el, ca să fie sigur de victorie), capabil să transmită doar că-i lipsește educația și teama că ar putea fi sancționat în vreun fel. Iată că ne aflăm într-o adevărată zonă a eroilor, unii cu muci-n biți, alții cu neuronu-n pumnul cu care lovește copii și cu pile la Parchet (sau Poliție?).

    Da, de la acel Parchet care încă nu a comunicat nimic despre cercetările privind tatăl bătăuș al piromanului de la „Moise Nicoară”. Sigur, despre cercetările ce urmau să se facă după ce au transmis că n-au luat nicio măsură împotriva bătăușului tată.

    Întâmplarea face că în urmă cu câteva zile, un fapt asemănător s-a petrecut în curtea unui liceu din Drobeta-Turnu Severin (un elev a fost bătut de părinții și fratele unui coleg – amănunte aici), autorii fiind reținuți imediat și, probabil, între timp, arestați preventiv. Probabil polițiștii și procurorii din Drobeta-Turnu Severin au alte criterii de apreciere a faptelor, pe care cei din Arad, prea obișnuiți cu bombe explodate de nimeni sau cu traficul de țigări practicat tot de nimeni, nu mai au timp și dispoziție pentru „mărunțișuri”…

    Sau, cine știe?, poate așa au grijă de viitor, știut fiind că micile fapte antisociale, rămase „netratate” corespunzător și la timp, chiar încurajate prin nesancționarea părinților care le susțin faptele și le dau proasta creștere, asigură pepiniera pentru marea infracționalitate de mai târziu.

    Iar școala, în general, ca instituție, nu neapărat sau exclusiv C.N. „Moise Nicoară”, se pare că este foarte atentă și grijulie cu pregătirea viitoarelor generații de infractori. Or, asta ar fi cu adevărat sinuciderea nației, nu balivernele celei ce vorbește cu psihologi.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Mai oameni buni! Si eu am terminat scoala acolo, cand daca faceai prostii te alegeai si cu altele decat nota scazuta la purtare (inclusiv vizita la secu’). Si s-au facut si mai gogonate, decat sa dai foc la dezinfectant pe baza de spirt. Cei drept ca daca chiuleai de la stiinte sociale (comuniste) ca sa mergi la fotbal era mai grav decat sa te joci cu focul. Si slava domnului, ca erau chibrite si brichete cam la jumatate din elevii de liceu.

      +2 voturi
      +1
      -1
    2. Daca nu cunoastesti o situatie indeajuns in cat sa o criticati sau pur si simplu nu sunteti in stare nu o mai faceti. E dezgustator ce a devenit presa din ziua de astazi, sa aruncati cuvinte jignitoare la adresa unor oameni pe care nu ii cunoasteti indeajuns si sa ii denigrati in asemenea hal pentru o fapta care nu le apartine. Aproape ca inteleg dorinta doamnei director de a nu imprastia informatia cand exista oameni care fac astfel de comentarii jegoase.
      Un singur copil nu reprezinta in niciun fel institutia si i s-au aplicat penalitatile corespunzatoare. Si inca un lucru, imi place cum va referiti la Moise Nicoara ca “fost liceu de elita” doar din cauza acestui incident. Pentru ca bineinteles ca nu conteaza ca din acea scoala ies atatea persoane de valoare care au niste performate extraordinare pe care nu le remarca nimeni, dar la un asemenea incident care s-a intamplat o singura data toti desteptii sar in sus sa jigneasca pe toata lumea.

      +28 voturi
      +1
      -1
      • Dragul meu Anonim, că tot o dai anonimă, am citit comentariul/mesajul tău, dar te anunț că nu pare a fi de la Slavici, textul tău seamănă mai mult a Caragiale, o fi așa dintr-un orășel de provincie cu o scrisoare pierdută, poate, cu un Trahanache și un Farfuridi, poate și un Cațavencu, nu știu, dar ceea ce ai scris tu, e capodoperă… citez:” din acea scoala ies atatea persoane de valoare care au niște performate extraordinare pe care nu le remarca nimeni” închei citatul. Oare articolul aci de față nu remarca o astfel de personalitate neremarcată de nimeni? La Oradea nu avem Moise Nicoară, dar … ”cât se țin ei arădenii n-au școli ca bihorenii”

        0 voturi
        +1
        -1

    Lasa un raspuns pentru eee

    6 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.