Cu siguranță, mare a fost surpriza administrației municipale Arad la aflarea veștii că la registratura Primăriei a fost depusă petiția nr. 78953 din 11 octombrie 2022.

Nu că nu s-ar mai fi depus, de-a lungul timpului, petiții adresate primarului, viceprimarilor sau Consiliului local municipal. Cu siguranță s-au depus, doar că asta iese cumva din tipare. În primul rând pentru că nu propune cine știe ce „măsuri de bine”, nu laudă administrația ci solicită, în calitate de cetățean plătitor de taxe și impozite, lămuriri privind măsurile luate de administrația condusă de primarul Bibarț față de polițistul local Gudiu Florin, surprins dormind în dispecerat.

Arădeni, fiți liniștiți, Poliția locală Arad doarme pentru voi, pe bani de la voi!

Apoi, este o petiție argumentată juridic, fapt destul de rar întâlnit în astfel de documente, ceea ce scoate în evidență seriozitatea actului și, totodată, efortul de documentare depus de petent. Evident, petiția este semnată și asumată fiind, probabil, prima în care un cetățean arădean solicită aleșilor să-i fie respectat poate cel mai important drept cetățenesc, anume de a fi informat despre felul în care sunt cheltuite anumite fonduri obținute din taxele plătite (și) de el. Și despre măsurile pe care le-a luat administrația municipală într-un caz care a scandalizat mare parte dintre arădeni, mai puțin pe cei care conduc municipiul.

Și asta, după ce administrația condusă de primarul Bibarț a făcut tot ce știe pentru a mușamaliza cazul, fiindcă împricinatul Gudiu Florin, plătit ca dispecer și lider de sindicat, este un apropiat al directorului general al Poliției locale Arad. Mai mult, se pare că este și un important servant al intereselor primarului, că doar nu degeaba a mobilizat Bibarț atâtea forțe ca să-l salveze pe adormit.

Mușamalizarea cazului a început cu un simulacru de „cercetare administrativă” în cadrul unei comisii de disciplină din care a făcut parte și susținătorul adormitului în post Gudiu, adică directorul general Toma, o incompatibilitate pe care, ciudat, nu a sesizat-o ditamai directorul juridic Sorin Contraș, președintele Comisiei și, cu siguranță, artizanul „subtilei” argumentații juridice a clasării cazului. Am folosit ghilimelele la subtile pentru că argumentele invocate nu conțin nicio subtilitate, fiind doar o mizerie prin care s-a acoperit o altă mizerie, de care ar trebui să se rușineze juristul șef Contraș.

Nu se va rușina, așa cum nu s-a rușinat nici viceprimarul Lazăr Faur cel care, în tentativa administrației Bibarț de a pune ultima lopată pe mormântul cazului „Gudiu doarme-n post”, a convocat o ședință „de lucru” cu polițiștii locali (mai puțin adormitul) în care, fără pic de jenă, a făcut apel la „unitate” pentru ca astfel de evenimente să nu mai ajungă la presă! Deci nu să nu se mai întâmple, ci să nu mai fie aflate. De presă și, normal, de cetățenii Aradului.

Acesta a fost contextul în care a apărut petiția domnului Gabriel Moș. Și, odată cu ea, o nouă tentativă de mușamalizare a cazului, aproape la fel de „subtilă” ca și cea a comisiei Contraș – Toma.

Înainte de orice însă, trebuie precizat că răspunsul primit de petentul Moș nu este nici de la primarul Bibarț, nici de la viceprimarul „unitarionist” Faur și nici de la CLM, ci de la directorul general Toma Adrian. Atât a fost capabil să priceapă din petiție șeful administrației municipale, Călin Bibarț, că fiind „ceva” cu Poliția locală s-o rezolve conducătorul instituției, pe care doar absolut întâmplător îl susține până-n pânzele albe ca giulgiul. Atât de puțin îi pasă primarului de petițiile cetățenilor municipiului și de nedumeririle sau nemulțumirile lor încât nu s-a obosit nici măcar să facă o cercetare administrativă, măcar de ochii lumii cum se spune. Atât de puțin îl interesează cetățenii Aradului încât nici măcar să le răspundă la petiții nu se învrednicește – evident, dacă petiția ar fi fost o opăritură de dragoste cetățenească, ar fi făcut și o conferință de presă, nu doar că i-ar fi semnat răspunsul de mulțumire. Probabil Gudiu era ocupat că altfel i-ar fi dat-o chiar lui spre și mai „competentă” soluționare.

Un primar responsabil și cât de cât aplecat spre misiunea lui publică pe care o are, nu doar de jocuri politice, ar fi conlucrat cu CLM, ar fi constituit o comisie de cercetare a cazului, comisie din care nu puteau lipsi consilieri locali (evident, nu doar din propriul partid…), apoi ar fi tras împreună concluzii și ar fi răspuns corect și sincer petentului. Nici într-un caz, nu ar fi inventat o nouă procedură de verificare a sesizărilor, verificare încredințată tocmai părții pârăte. Nu și-ar fi inventat, practic, o justiție proprie și „originală”. Pentru că asta a făcut primarul Bibarț: i-a încredințat petiția directorului Poliției locale, cel care a mușamalizat cazul, împreună cu „juridicul” Sorin Contraș în prima sa parte, pentru a-i da ocazia s-o mușamalizeze și pe aceasta pentru a îngropa astfel, definitiv, cazul sesizat.

Evident, un primar responsabil ar fi verificat și răspunsul protejatului său înainte de expediere, ocazie cu care putea să înțeleagă gogomăniile din răspuns – asta, dincolo de faptul că nu a răspuns la problemele punctuale ridicate de petent. Până și un primar paralel cu administrația sau cu problemele juridice putea să-și dea seama că justificarea adormitului – în ținută de condus căruța prin sat, nu de polițist local în serviciu, pe scaunele din dispecerat – prin aceea că „în cazul în care timpul de lucru zilnic depășește 6 ore, angajații au drept la pauză” este pur și simplu o bătaie de joc. Prevederea legală invocată de autorul răspunsului semnat de directorul general Toma se referă la pauza de masă sau „alte pauze, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern”, nicidecum, așa cum se sugerează, la o pauză de somn. În cazul Poliției locale nu se pune problema „altor pauze” pentru că nu sunt reglementate nici prin contract colectiv de muncă, nici prin regulament intern. Deci un răspuns care face dovada că însărcinatul cu răspunsul, dimpreună cu șeful lui care este primarul Bibarț, îl consideră cel puțin naiv pe petent și, împreună cu el, pe toți plătitorii de taxe și impozite din Arad.

Mult mai interesant este alineatul următor în care se arată că „din informațiile apărute în spațiul public nu reiese faptul că polițistul local se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu”. Altfel spus, polițistul local putea fi în afara programului de serviciu și, fiind obosit, a intrat în dispecerat, ca-n sala de așteptare de la gară, a luat două scaune, s-a descălțat și s-a așezat cât de comod a putut pentru un pui se somn. Hotel, în toată regula, nu dispecerat! Nu știm dacă se oferă și mic dejun la trezire, dar fraieri or fi ceilalți polițiști locali dacă nu vor profita de serviciile hoteliere oferite de dispeceratul Poliției locale, după câte-o patrulare pedestră, pentru un pui de somn.

Poate chiar și domnul Bibarț va profita de ospitalitatea dispeceratului Poliției locale, după vreun rond mai obositor. Iar dacă se va întâmpla asta vreodată, îl rugăm să intre încet, să nu facă gălăgie să nu trezească oaspeții „hotelului”. Sau personalul, că de-aia nu pot fi aplicate reglementările valabile oricărui serviciu de dispecerat, pentru că cel din cadrul Poliției locale Arad este și hotel, după cum scrie conducătorul întregului stabiliment, într-un răspuns oficial către un cetățean al Aradului, plătitor de taxe și impozite. Câtă nerușinare…!

Salariații din primărie, care și ei au un program de lucru care depășește 6 ore, își pot amenaja un hotel în Palatul administrativ. Scaune au destule, spațiu de asemenea, iar de acum, iată, au și argumentul lui Toma, protejatul primarului și nu numai.

Cum spuneam, această batjocură de răspuns putea fi observată de orice primar, chiar nespecialist în administrație sau drept fiind, cu condiția să-l intereseze și să citească răspunsul. Nu a fost cazul primarului Bibarț. De unde nu putem deduce decât că este cel puțin complice la răspunsul batjocoritor și de-a dreptul nesimțit. Felul în care primarul Bibarț a înțeles să trateze cazul dispecerului adormit în post, cu „subtilitățile” comisiei de disciplină, cu adunarea populară la care l-a trimis pe vicele Faur, cu însărcinarea lui A. Toma să „cerceteze” cazul și să-i răspundă petentului, dovedește cât și unde îl doare pe primar de arădeni și de banii lor.

Pe el îl interesează doar un nou mandat. Pe care, evident, îl va primi. Dacă nu cumva își vor aminti arădenii cu drept de vot (și) de această palmă dată tuturor pentru a salva de la sancțiune un protejat.