vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Avem Poliție locală. De ce? Și dacă tot o avem, ce facem cu ea?

    de Valer Mărginean | 8 iunie 2021, 8:16 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    17

    (foto: viata-libera.ro)

    Atentatul cu bombă din Arad a readus în discuție organizarea structurilor de ordine publică din România, imixtiunea agresivă a politicului în activitatea acestor structuri. Iar ca o primă consecință a acestei imixtiuni, disfuncționalitățile din activitatea structurilor în cauză (adică. poliție locală, dar și „poliția poliție”). Mai ales ale Poliției Române (PR), instituție titulară a dreptului, dar mai ales obligației de menținere a ordinii publice în România – sau, ca să nu cădem și noi în păcatul unui limbaj prea tehnic, PR îi revine responsabilitatea privind siguranța cetățeanului.

    Trebuie, totuși, să spunem că PR nu este singură și nici nu are o structură chiar așa de simplă (cum ar trebui ca să poată funcționa normal) și cum, poate, am fi tentați să credem.

    Poliția Română face parte dintr-un sistem național de ordine publică, din care fac parte multe alte instituții cu angajați ce au statut special – da, din aceia care beneficiază de pensionări juvenile și multe altele – împărțite în forțe principale (Poliția, Jandarmeria, Poliția de frontieră și Pompierii militari) și forțe complementare, în care sunt incluse serviciile secrete, Poliția militară, Garda financiară, pompierii civili, penitenciarele (doar angajații, nu și deținuții!), Inspecțiile sanitar-veterinare și structurile de poliție locală.

    Ca o curiozitate care explică multe, dintre toți angajații acestor instituții, doar cei din polițiile locale  nu au statut special, dar asta este o altă discuție.

    Sigur, nu s-a gândit nimeni să încerce să afle ce nu a funcționat la Inspecția sanitar-veterinară de s-a ajuns la atentat. Nici nu era cazul. În schimb, după ce a fost analizată în detaliu și din toate perspectivele activitatea PR, au fost readuse în discuție rolul și, mai ales, rostul poliției locale în societate în general, în tot ce înseamnă siguranța cetățeanului în special. Și nu numai a celei din Arad, ci a tuturor polițiilor locale din România.

    Așadar, avem nevoie de Poliție locală?

    Ca să putem răspunde, fără excese subiective, ar fi nimerit să vedem ce s-a dorit la înființarea ei în 2011 (legea de înființare fiind adoptată în decembrie 2010). De fapt, istoria modernă a PL începe, în România, în 1993, odată cu înființarea Corpului Gardienilor Publici și continuată cu înființarea, în 2005 a Poliției comunitare. Am spus „istoria modernă” pentru că una dintre primele forme de „poliție a primăriei” a fost înființată încă de Cuza… Cu siguranță însă, atunci altele erau condițiile, atât cele delictuale, dar mai ales cele politice.

    Din multe puncte de vedere, este necesară o instituție care să „umple” un gol lăsat de PR și Jandarmerie, cărora nu li se poate cere să pună în aplicare, de exemplu, hotărâri ale Consiliilor locale prin care sunt reglementate unele probleme minore, raportat la statutul și obiectivele acestor instituții (patrularea parcurilor, sancționarea celor care aruncă gunoaie în locuri nepermise sau chiar legalitatea construcțiilor).
    Pe de altă parte, este greu dacă nu imposibil să poți rezolva probleme de mică delincvență, la nivel local, fără colaborarea cu administrația publică și este greu de imaginat o asemenea colaborare locală pentru o instituție condusă din București.

    De altfel, imensa majoritate a primarilor și-au dorit o poliție „a lor” pentru că problemele pomenite lor li se „spărgeau în cap”. Or, se știe, cetățeni nemulțumiți, înseamnă… voturi mai puține. În plus, se pare că înființarea unei forme de poliție a comunităților locale era una dintre cerințele ce se cereau îndeplinite pentru aderarea la UE. Adevărat sau nu, la vremea respectivă se spunea că premierul de-atunci, Adrian Năstase, le-a dat responsabililor un termen de 24 de ore pentru a termina legea de înființare a Poliției comunitare – după ce au lălăit-o vreo 2 ani mai mult din interes decât din incompetență.

    Și, dacă ar fi să avem în vedere „calitatea” legii, întâmplarea asta pare cât se poate de credibilă. Cert este că Poliția comunitară a funcționat vreo 2 ani în 14 localități (municipii, orașe și comune), în cadrul unui proiect-pilot din care, evident, nu s-a învățat nimic.

    Dovada o reprezintă chiar legea de înființare a poliției comunitare care a fost doar o însăilare de prevederi traduse pur și simplu din legislația specifică a altor țări din UE (aproape jumătate, din legea belgiană), fără nicio legătură cu realitățile din România. Legătură ignorată, normal, și atunci când a fost înființată Poliția locală, fapt care a devenit una dintre cele mai mari probleme de funcționare a acestei instituții.

    Pentru că, o astfel de instituție, de ordine publică la urma urmei, nu poate funcționa într-un sistem administrativ-politic prost organizat și astfel, nefuncțional, grevat de corupție, cu instituții fără pic de independență funcțională, subordonate total politicului, un sistem în care obediența ține loc competenței, în care arbitrariul politic înlocuiește legalitatea și așa mai departe.

    Așa se face că poliția locală (anterior, cea comunitară) a fost înființată în baza unei legislații care nu i-a lămurit clar atribuțiile, mai mult, o legislație care nici măcar nu a fost pusă în acord cu alte prevederi din legislația privitoare la ordinea publică, generând astfel mai degrabă confuzie decât să rezolve problemele cu delincvența ale comunităților locale. Nu a rezolvat nici măcar problemele PR generate, în principal, de lipsa de personal, dar și de nevoia de adaptare la noile condiții din România (să ne amintim că PR resimțea încă șocul demilitarizării din 2002, tot ca o cerință a aderării la UE), cu o infracționalitate pur și simplu explozivă și tot mai sofisticată ca mod de acțiune și domenii vizate.

    Este de notorietate faptul că odată cu înființarea polițiilor comunitare, deci din 2005, constatarea și sancționarea contravențiilor a devenit o „afacere în trei”, această atribuție fiind acordată atât PR și Jandarmeriei, cât și PL (vorbim doar de cele strict de ordine publică, în sens restrâns, nu de cele ce aparțin unor domenii distincte, de la protecția mediului sau creșterea animalelor, la cele din domeniul feroviar sau comercial, care sunt și ele de ordine publică, în cel mai larg sens).

    Vrem poliție locală sau o instituție breloc?

    Sigur, dacă domeniul contravențional ar fi fost atribuit exclusiv poliției locale, înființarea acestei instituții ar fi căpătat un sens: ar fi degrevat PR și Jandarmeria de problemele micii delincvențe, pentru a se putea concentra asupra infracționalității, mici și mari. Așa însă. Până și unii primari mai luminați, cum a fost Ilie Bolojan, a înțeles cât de neproducțivă este această bulibășeală în care se calcă pe picioare 3 instituții, dându-le totodată posibilitatea de a nu răspunde niciuna.

    E bine, nu-i așa?, să avem legi și instituții noi… Gândite de oameni care nu aveau niciun interes pentru buna funcționare a noii instituții – prea ar fi fost un exemplu nefericit pentru vechile instituții. În plus, noua instituție putea, cu o reglementare bună, să spargă un monopol, ceea ce iarăși nu ar fi fost în interesul matusalemicilor funcționari cu grade care au conceput legea (despre cei care au aprobat-o nu spun nimic pentru că ei măcar au scuza că nu se pricep).

    La fel de sigur este că inițiatorii legii de înființare a poliției locale au ratat o mare ocazie de a restructura și eficientiza activitatea PR, acordând noii instituții atribuții de cercetare penală pentru infracțiuni considerate mărunte, care consumă din timpul, resursele și energia PR.

    Se va spune că „localii” nu sunt pregătiți pentru o astfel de atribuție. Așa-i, nu sunt. Cel puțin, nu acum. Dar se putea asigura pregătirea lor, chiar prin reglementarea angajării, pornind de la studiile juridice. E clar însă că nu s-a dorit așa ceva. Mai degrabă, s-a dorit înființarea unei „instituții breloc” la cheile poliției române și a primarilor.

    Până la urmă, cine are interesul ca PR să nu aibă personal și timp pentru a cerceta marea infracționalitate? Cine are interesul ca întregul sistem de ordine și siguranță publică să funcționeze cu „frâna de mână” trasă? Cine are interesul ca instituțiile de ordine publică să fie timorate de intervenția politicului în activitatea lor? Vă las să „ghiciți” răspunsul pe care, de altfel, l-ați dat de multe ori în comentariile la articolele noastre…

    Și, pentru că veni vorba despre pregătirea „localilor”, trebuie să amintim o altă neghiobie din legislația de înființare și funcționare a poliției locale. De fapt, nu una, ci mai multe, legate însă de gradul de pregătire a polițiștilor locali. Deși au o lege specială care le reglementează activitatea și este clar că au artibuții speciale, polițiștii locali sunt angajați ca orice alt funcționar public, chiar dacă pentru îndeplinirea atribuțiilor legale ar trebui să aibe și anumite aptitudini, tot speciale.

    Cum să le afli însă, dacă regulile concursului de angajare sunt exact aceleași ca și pentru angajarea unei telefoniste sau a unui registrator, contabil sau agent agricol? Proba sportivă este o glumă proastă și nu merită să ne pierdem vremea cu ea.

    O altă glumă, la fel de proastă, este controlul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în ce privește legalitatea concursurilor, așa că nu-i de mirare că primarii, direct sau prin interpuși, au populat structurile de poliție locală cu oameni de-ai lor ori de-ai partidului, ușor de manevrat și de „condus” spre acțiuni care nu neapărat sunt de interes pentru comunitate (sunt cunoscute exemplele de la Iași, unde fostul primar a pus polițiștii locali să-i urmărească amanta sau cel din București, unde „localii” s-au străduit să-l împiedice pe candidatul de atunci, Nicușor Dan, să țină o manifestație electorală, dar cu siguranță sunt și alte exemple, mai aproape de noi).

    Să nu trecem mai departe până nu amintim că, spre deosebire de toți ceilalți funcționari publici din România, inclusiv cei cu statut special, polițiștii locali nu au dreptul la cursuri de specializare. Pentru că pur și simplu nu se organizează astfel de cursuri pentru ei – ANFP organizează mai mult cursuri de comunicare și resurse umane, dar nu specifice polițiilor locale. Și nu se organizează pentru că legislația nu a prevăzut așa ceva.

    În toate domeniile, funcționarii publici sunt informați și lămuriți (mă rog, specializați) în legătură cu noutățile legislative, mai puțin polițiștii locali care trebuie să se descurce cum pot.  Ah, da, polițiștii locali de la „ordine publică” și „circulație rutieră” trebuie să urmeze un așa numit curs de inițiere de 3 luni. O inutilitate care nu servește decât școlilor care organizează astfel de cursuri (toate, din sistemul MAI) care încasează niște bani. În rest, zero! Iar vina nu este a școlilor, ci a acelor „minți luminate” care au conceput programa, mai neghioabă chiar decât legea poliției locale.

    Imaginați-vă că învățați pentru concurs 4 sau 5 legi, după care, la curs, ți se „predau” (citesc) exact aceleași legi, unele poate chiar în rezumat. Da, există și câteva ore de „pregătire tactică” sau practică, în care polițiștii locali sunt învățați cum să oprească un posibil contravenient sau cum să-l încătușeze, plus cele 2 sau 3 ședințe de tragere cu pistolul. Inutile și astea pentru că după câteva vreme toate se uită întrucât, așa cum spuneam, nu există un cadru organizat de exersare a acestor îndemânări (cursuri, pregătire tactică, specializări).

    La toate cele expuse succint până acum, să mai spunem că nu există un cadru legal pentru asigurarea unui model unitar de acțiune, valabil pentru toate polițiile locale din țară și cu atât mai puțin pentru identificarea zonelor și a situațiilor cu mare potențial delincvent (contravențional) iar de aici, desigur, pentru supravegherea și anihilarea acestora. Așa că, fiecare se descurcă cum poate, mai ales cu principalul „dușman”, primarul (care, în cele mai multe cazuri, are propria agendă, propria viziune, de multe ori grevată de o capacitate de înțelegere limitată a problematicii).

    Evident, sunt și excepții, una dintre acestea fiind, dacă bine am înțeles, chiar la Arad unde primarul Bibarț lasă poliția locală să activeze conform planurilor concepute de conducerea instituției. Probabil există comunicare, consultări între conducerea poliției locale Arad și primar – așa și trebuie să fie! De altfel, Călin Bibarț a fost singurul care a remarcat, după atentatul din parcarea de la Profi, că polițiștii locali au fost primii la locul deflagrației și au izolat zona… Mai rar așa ceva la noi, unde primarii, dacă nu se pot lăuda că au făcut și au dres, mai bine tac decât să laude o instituție subordonată.

    Da, avem nevoie de poliție locală

    Sigur, dacă ar fi existat un cadru legal pentru cooperare între instituțiile de ordine publică astfel încât patrularea anumitor zone din Arad să nu se facă după cum vrea fiecare dintre instituții, ci după un plan comun, întocmit de profesioniști, dacă ar fi existat comunicare între aceste instituții, concretizată în schimburi de informații, se putea foarte bine ca atentatul să nu se fi produs. Se putea ca Aradul și celelalte localități din țară să fie mult mai sigure. Așa însă, toate au devenit un rai al infractorilor…

    Așadar, avem nevoie de poliție locală? Sigur că da! Dar nu de una care să fie la cheremul primarului ca „armată personală sau berbec politic”, cum spunea Ilie Bolojan, ci de una organizată profesionist și funcțională în cadrul unui sistem bine structurat de ordine și siguranță publică. Una care să beneficieze de un cadru legal realist, dotată unitar la nivelul întregii țări și mai ales, scoasă de sub tutela  nocivă a intereselor mărunte ale primarilor.

    Da, avem nevoie de poliții locale coordonate la nivel județean, de consiliile județene, de exemplu, care ar putea astfel să asigure toate localitățile din județ cu polițiști locali, mai ales acelea în care nu există posturi ale PR.

    Da, avem nevoie de polițiști locali pregătiți, instruiți, capabili să comunice, să observe, să descopere, să intervină prompt și eficient.

    Sigur, pentru așa ceva avem nevoie de politicieni responsabili care să-i pună la lucru pe profesioniști pentru a face o legislație coerentă prin care să fie „separate apele” și să fie impusă cooperarea între instituții cu scopul declarat și mai ales asumat, de asigurare a siguranței cetățenilor. Pentru că, la urma urmei, acesta este rostul înființării, existenței și finanțării acestor instituții.

    Altfel, ce să facem cu poliția locală? Ce să facem și cu celelalte instituții de ordine publică? Decât așa, mai bine fără. Măcar vom învăța să ne ferim, să fim mai precauți decât acum când ni se servește iluzia că avem ba siguranță, ba legalitate, ba mai știu eu ce alte povești. Și ar fi mai ieftin…

    Citiți și: Cerșetori versus administrația locală – un război câștigat de primii înainte de a începe

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Stimabilul autor trăiește la Constanța? In oraș nu vezi un milițian. Mă da’ unu’! Un jandarm…nimic. Singurii care sunt pe străzi și dau amenzi sunt amatorii de la locală. Atât la rutieră cât și la ordine publică. Vezi Miliția dormind la propriu pe lângă țiganii care vând țigări, prin benzinării la o sămânță…și presa îi pupă-n cur. De jandarmerie să nici nu mai vb!

      Deci domnu’… Înainte să scrii ampulea nu mai bine mergeai sa întrebi boșii de la jandarmerie și ordine publică unde plm le sunt oamenii? De ce nu-s pe străzi? Sau ăia de la rutieră? Nu asta e treaba unui jurnalist?
      … nu vă e jenă?

      Care e șmecheria? A înviat sistemul Pile Cunoștințe Relații?

      +12 voturi
      +1
      -1
      • @Arădean – Despre lipsa polițiștilor și jandarmilor de pe străzi am răspuns mai sus. Poate vă faceți timp să citiți (ați avea ocazia să și citiți un mesaj critic dar civilizat).
        Despre ceea ce sugerați a fi complicitatea polițiștilor și jandarmilor cu lumea interlopă, s-a scris mult în Special Arad. Nu știu de unde v-a venit ideea că aș fi susținut vreodată că polițiștii și jandarmii ar fi perfecți… Poate vă amintiți că într-un alt comentariu am susținut ideea că este nevoie de o reformă a sistemului de învățământ din cadrul MAI, ca perte absolut necesară profesionalizării Poliției Române. Pe de altă parte, dacă ați citit cu minimă atenție articolul pentru care tocmai m-ați „făcut praf”, nu am avut nici intenția, nici pretenția de a face o analiză a activității instituțiilor vizate. Dacă voi avea vreodată o astfel de intenție, voi ține cont de sfatul dvs. în privința documentării (parte a activității de jurnalism pe care, cu siguranță o stăpâniți mult mai bine decât noi de vreme ce aruncați în noi ba cu „lecții”, ba cu acuze vecine cu teoriile conspiraiei). Nu, domnule, nu este nicio „șmecherie”, după cum am explicat mai sus. Și, dacă n-ați observat, articolul este mai degrabă o analiză a viciilor sistemului legislativ care reglementează activitatea Polițiilor locale, nicidecum o critică a activității propriu-zise (cum am mai spus, nu mi-am propus să fac un „bilanț”), dar și a viciilor de organizare și reglementare a sistemului de ordine publică.
        PS M-aș bucura dacă ați folosi un limbaj civilizat în dialogul cu noi. Desigur, dacă vă doriți cu adevărat un dialog…

        +1 voturi
        +1
        -1
        • Domnu’… eu poate n-am înțeles articolul dumitale dar dumneata n-ai înțeles câteva fraze. De aici și răspunsul în limbaj de lemn. De data asta Eu n-am sugerat complicitatea nimănui cu nime’ stimabile!
          … eu am spus că dorm la propriu…în mașină la Fortuna…lângă cei pe care trebuiau să-i supravegheze și stau la semințe prin benzinării. Dacă mergeai pe străzi înainte să scrii știai barem atâta lucru. Atât.

          Nu vă convin criticile scrieți despre croitorie…

          +2 voturi
          +1
          -1
          • @Arădean – Sunteți un om fericit, dominat de certitudini născute și alimentate de propriile convingeri. Normal, deci, să nu aveți îndoieli sau măcar întrebări… N-ați sugerat nicio complicitate? Să vedem: „ Atât la rutieră cât și la ordine publică. Vezi Miliția dormind la propriu pe lângă țiganii care vând țigări, prin benzinării la o sămânță…”. Nu sugerează asta o complicitate între „miliție” și „țiganii care vând țigări”? Așa că, „domnu”, nu-i o problemă că nu înțelegeți ce scriu eu, dar nici măcar propriile idei? În aceste condiții, nici nu mă mir că folosiți sintagme pe care nu le înțelegeți – „limbaj de lemn”? – ete, na! Și nu mă mir nici că ai convingerea că nu ne convin criticile. Domnule, criticile ne ajută să ne verificăm ideile, să ni le argumentăm, iar când nu avem argumente, înseamnă că este cazul să ne revizuim ideile și convingerile. Desigur, toate astea într-un exercițiu de comunicare normal, firesc, civilizat și, cum spuneam, argumentat. Criticile ne ajută să înțelegem în fiecare moment că suntem oameni normali, poate puțin mai informați decât alții dar supuși greșelilor. Din păcate, nu este cazul cu dumneata care te crezi perfect. Iată de ce consider încheiat dialogul cu dumneata.

            0 voturi
            +1
            -1
    2. Toate bune și frumoase dar ce se vede este altceva.In afara de situații speciale cum este acum și au scos poliția în strada, în rest sunt dispăruți… jandarmeria la fel. Va spun din cele mai apropiate surse ca, programul de 8 ore este o gluma pentru cei din poliție . În alta ordine de idei, se tot plâng despre lipsa personalului. dacă luați numărul total de angajați ai MAI raportat la numărul populației și comparați cu același raport din anii 90, s-ar putea sa aveți o surpriza , constatand ca sunt mai multi decât atunci. Problema este ca s-au redus de la operativ și s-au înmulțit taietorii de frunze angajați din ,,surse externe”. În primul rând tot ce e contabil, psiholog șamd în Poliție, nu ar trebui sa aibă alt statut decât al unui funcționar public normal, ceea ce și sunt.
      Unde este poliția rutieră care pe vremuri dirija circulația? Unde stau un afara de radare și accidente? Unde este Jandarmeria care pe vremuri patrula pe mal și pe străzi? În mașini câte 5-6 plimbandu-se printre cafele. Sa nu ne ascundem după ,,unghii” , vorba lui Hagi. dacă s-ar ponta la poliție la intrare și la ieșire,Jumatare ar avea nevoie de terapie post traumatica… Va salut!

      +9 voturi
      +1
      -1
      • @Cristi – De acord că și polițiștii și jandarmi sunt „dispăruți” din stradă. Problema este că, având așa mari probleme de personal, le-ar fi tare greu să patruleze ca înainte. Da, sunt mai puțin vizibili dar, din câte știu eu, încearcă să acopere zonele, așa cum pot în condițiile date. Că nu sunt perfecți, este și asta adevărat.
        De acord și cu programul de 8 ore. Cel mai potrivit pentru ordine publică, de exemplu, cred eu că ar fi 12/24 – 12/48 (aș avea argumente, dar e mult de explicat).
        Despre problemele de personal ar fi, iarăși, multe de spus. Și în Poliția Română, și în Poliția locală. Cred că este o mare deficiență de management și dimensionarea se face fără nicio legătură cu situația operativă concretă din fiecare zonă/oraș/județ.Nu poți compara un județ ca Alba, de exemplu, cu unul ca Aradul. Dar, face și asta parte din ceea ce se vede a fi o extrem de proastă organizare a instituțiilor de ordine publică/
        Mulțumesc pentru comentariu.

        0 voturi
        +1
        -1
    3. Sistemul în general și cel de ordine publică în special nu mai are nicio legătură cu interesul general al societății care doar este invocat în campanii. Instituțiile care compun acest sistem încet încet și-au dobândit independența față de scopul pentru care, în mod formal, declarativ, există. Poliția există pentru a asigura norme de muncă și privilegii pentru generalii și chestorii care mișună și care sunt foarte activi pe partea de trafic de influență și care din când în când mai caută să facă câte un dosar util politrucilor, un instrument de șantaj, o demonstrație a rolului cheie pe care aceste personaje sinistre le-ar avea în economia electorală. Funcțional și financiar nu există nicio legătură între costurile ancehetelor și bugetele instituțiilor și totul se leagă de salarii – independent de rezultatul muncii. Veniturile instituțiilor de forță nu au nicio legătură cu sumele incluse în procese la cheltuieli judiciare. Nu, băieții ăștia ăși banii indiferent de ce fac sau ar trebui să facă.
      Desprinderea de factorul politic impune o dimensionare a bugetelor legată de cheltuielile justificate obiectiv. Nu este cazul la noi unde chletuielile nu sunt nici transparente, nici coerente, nici legate de costuri reale obiective cu de pachete de privilegii asigurate cu larghețe de jegurile politice.
      În condițiile în care politrucii – că nu avem politicieni responsabili ci doar politruci și desfid pe oricine să aducă măcar un singur exemplu de politician responsabil, competent și integru – nu pot, nu știu sau nu vor să creeze un sistem clar, coerent, simplu și eficient de ordine publică ar trebui să se pună problema răspunderii politicienilor pentru mizeriile și dramele pe care le generează prin greșita normare sau prin lipsa normării. Aici ne vom izbi flagrant de absența desăvârșită a oricărui mecanism de tragere la răspundere a politicienilor – să presupunem că s-ar vrea deși mă îndoiesc că poPulimea vede relația între politicieni, norme legale și buna funcționare a instituțiilor și problema iresponsabilității politicienilor care nu simt astfel nicio presiune pentru adoptarea de reglementări corecte.
      Americanii, în cu totul și cu torul alt context, au creat instituția șerifului. La noi … mai greu. Stau totuși și mă întreb dacă:
      – bugetul PL ar fi un procent din veniturile nete la nivel local
      – competența materială a PL ar fi clar stabilită
      – șeful poliției locale ar fi o persoană aleasă prin vot – putând să fie candidat doar persoana care nu a fost membru de partid în ultimii 10 ani
      – șeful poliției să aibă deplina libertate privind angajarea sau excluderea angajaților
      – să se poată anagaja ca polițist doar persoana care îndeplinește un set de condiții minimale dar alternative corecte, obiective și independente de șmecheriile de castă cu certificate de calificare dte de alți șmecheri din sistem
      ce s-ar întâmpla?
      Păi dacă șeful poliției locale ar avea resursele necesare, cadrul legal necesar și ar fi dependent de alegător, în afara combinațiilor de partid ar căuta să dea satisfacție cetățenilor și astfel ar da direcția corectă pentru toată instituția. El nu șia-ar menaja angajații fiindcă nu are interesul să o facă. Nu ar angaja papagali fiindcă interesul lui ar fi să angajeze oameni competenți care generează rezultatele așteptate de la el. El nu s-ar mai putea fofila să spună că vina este la un coleg sau altul fiindcă toată vina va fi a lui. El nu va face sluj la politicieni fiindcă nu politicienii îl aleg, îl pun pe funcție.

      +1 voturi
      +1
      -1
      • @”@Valer Mărginean” – (interesant nume v-ați ales…) Unele dintre ideile expuse în comentariu nu le pot aborda din motive evidente, cred. „Sistemul în general și cel de ordine publică în special nu mai are nicio legătură cu interesul general al societății care doar este invocat în campanii. Instituțiile care compun acest sistem încet încet și-au dobândit independența față de scopul pentru care, în mod formal, declarativ, există. Poliția există pentru a asigura norme de muncă și privilegii pentru generalii și chestorii care mișună și care sunt foarte activi pe partea de trafic de influență și care din când în când mai caută să facă câte un dosar util politrucilor, un instrument de șantaj…”. Să fim serioși. România nu este nici Siria, nici Liban sau mai știu eu ce țară sud-americană.
        Partea cu bugetul nu prea am înțeles-o… N-am înțeles, de exemplu, dacă propuneți ca salariile și cheltuielile din sistemul de ordine publică să fie corelate cu rezultatele efective. Dacă da, ar fi o noutate mondială. Și de unde s-ar porni, de exemplu cu salariile? De la zero sau de la o sumă minimă la care s-ar adăuga diferite sume în funcție de numărul cazurilor rezolvate? Sau salariile ar depinde de numărul și gravitatea sancțiunilor aplicate? Mie mi se pare o idee destul de incoerentă, cel puțin în această fază a expunerii pe care ați făcut-o. Poate detliați…
        Am cochetat și eu cu ideea aplicării și pentru Poliția locală a principiilor/regulilor valabile instituției șerifului din SUA. Dar, numai în ceea ce privește atribuțiile, adică de acordare competenței materiale generale în zona de acțiune, până la un anumit nivel de gravitate a faptelor comise, în magterie penală (să zicem cele pedepsite cu închisoare de până la 2 sau 3 ani). Ideea este cuprinsă și în articol, fără paralela cu instituția șerifului. Dincolo de asta însă, este aproape imposibil de aplicat la noi acel principiu al alegerii „șerifului”. Așa cum nici cel al juraților în procesele penale (modelul anglo-saxon) nu ar funcționa. Motivele le veți regăsi într-un articol ce va fi publicat în curând în Special Arad.
        Mulumesc pentru comentariu.

        0 voturi
        +1
        -1
    4. Prima problema eliberarea birourilor de contopisti(psihologo,profileri,dadatori cu parerea etc) tkti in strada cu directii precise ,raspunsuri precise.A doua problema reanfintatea sectoristilor care stiau tot ce se intampla in car tiere,blocuri,strazi!Patrule pe jos nu in masini! Asta in ceea ce priveste politia MI. Politia locala la fel,pe jos savedeti cum ar pleca acasa jumatate din efective !

      0 voturi
      +1
      -1
      • @Mosu – Îmi permit să nu fiu în totalitate de acord cu dvs. Or fi mulți „băgători de seamă” prin birourile Poliției, dar cred că este nevoie de analiști, informaticieni, juriști, comunicatori șamd. Suntem, totuși, în secolul 21 și nu mai putem avea cerințe de anii 50 din secolul trecut. Pot fi de acord că mulți dintre cei ce populează birourile de fapt „taie frunze la câini”, dar asta nu înseamnă că trebuie toți scoși „în stradă”. Da, este nevoie de o restructurare a instituțiilor de ordine publică, ceea ce ar însemna altă organigramă, alte posturi, alt personal (cu alte specializări) etc.
        Sectoriștii există și acum, doar că se numesc polițști de proximitate. Cum își fac treaba, este o altă discuție…
        Toate astea, mai puțim poliția de proximitate, sunt valabile și pentru polițiile locale.
        Cât despre patrularea pedestră, să știți că nu-i chiar așa de simplu pe cât pare. Vă dau un exemplu. Poliția locală are o normă de personal de 1 la 1000 de locuitori, stabilită prin lege. Asta înseamnă că cea din Arad ar avea aproximativ 150 de polițiști locali, cu tot cu secretare, contabile, juriste etc. Deci, s-ar putea face 75 de patrule pedestre, dacă nu s-ar mai ocupa de circulație rutieră, protecția mediului, control coomercial, înregistrări de documente, răspunsuri la sesizări șamd. Dar, aceste 75 de patrule va trebui să fie împărțite la 4 pentru că nu li se poate cere nici măcar lor să lucreze mai mult de 40 de ore săptămânal și mai au și ei dreptul la concedii de odihnă. Rămân, deci cam 18 patrule. Acum, v-aș ruga să împărțiți dvs aceste patrule în așa fel încât să acopere tot Aradul, să fie prezenți cât mai rapid (pe jos!) la orice sesizare (apropo, daca toți ar fi în stradă, evident nu ar mai exista nici dispecerat…), să aplaneze eventuale conflicte, să ducă eventuașlii recalcitranți (tot pe jos!) la…, chiar așa, unde să-i ducă dacă toți sunt pe stradă?
        Vedeți?, nu-i chiar așa de simplă ordinea publică pe cum pare. Și, repet, „socoteala” de mai sus ar putea fi valabilă dacă poliția locală nu ar mai face nimic altcweva decât strict patrulare „de ordine publică”. Și să știți că cel puțin la fel strau lucrurile și la Poliția Română, dacă nu cumva mai rău.
        Oricum, vă mulțumesc pentru comentariu și pentru că ne citiți. Vă mai așteptăm.

        +3 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    2 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.