joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Au „murit” în incendiu la Vladimirescu, iar acum au renăscut din, literalmente, cenușa casei lor – povestea comunității care a salvat o familie!

    de Mihai Todoca | 14 iulie 2017, 3:17 PM | Povești despre oameni | Topic special

    10

    Au avut o casă. Și-au construit-o în cartierul rezidențial Via Carmina.

    Câteva minute. Atât a fost nevoie pentru ca flăcările să mistuie complet casa familiei Iga. Nenorocirea a avut loc în urmă cu cinci săptămâni, în 5 iunie, a doua zi de Rusalii când, în urma unui trăznet, flăcările au mistuit totul. Acum o privesc ca o încercare care, spun ei, i-a făcut să privească oamenii din jurul lor cu alți ochi: au început să aprecieze mai mult umanul, sufletul unei comunități. Au avut credință și aceasta i-a ajutat mai mult decât s-au așteptat ei vreodată. Sunt și acum emoționați de sufletul comunității care le-a fost alături din primele momente ale tragediei. Ieri am aflat toată povestea lor, chiar la fața locului.

    „Ne căuta, striga după noi. Dar cum era fumul așa de gros și întuneric, el nu ne vedea”

    „Ca niciodată, m-am trezit dimineața pe la șase fără câteva minute. Eu nu mă trezesc așa devreme în zilele libere. M-am dus să iau un pahar cu apă și atunci am auzit un, nici nu știu cum să explic, un vuiet puternic. Un zgomot foarte puternic și apoi, așa ca un cutremur care a înconjurat toată casa. Apoi am auzit cum cad bucăți din tavanul fals. M-am dus la trapa care dă către pod să încerc să sting focul pe care eu îl consideram mic și am rămas uimit de cât fum a putut să fie. Mai târziu am realizat că de fapt tot acoperișul era în flăcări, iar eu nu mai puteam face nimic. Am strigat după soția mea să sune la 112 și am ieșit afară” – ne-a povestit Adi Iga, uitându-se de mai multe ori în ochii soției sale, Otilia. Ea, doamna, avea ochii înlăcrimați, dar încerca să se țină tare.  Atunci a vorbit și Otilia Iga. O doamnă, asemeni soțului ei, cu blândețe în ochi. Se putea citi pe ochii ei că imaginile cu casa în flăcări încă sunt vii.

    Doamna Iga, povestește și, parcă, în ochi i se văd încă flăcările care le-au afectat viața: „Ne căuta, striga după noi. Dar cum era fumul așa de gros și întuneric, el nu ne vedea. Am ieșit afară în pijamale. Adi s-a dus până la mașină să o tragă de acolo. Mașina e pe gaz și ne era frică de o explozie. Cu atât am reușit să mai ieșim, cu pijamalele, un frigider și un televizor care încă nu l-am testat să vedem dacă funcționează… încă nu i-am dat drumul. ”

    „Am rămas fără cuvinte. A fost incredibil. Din primele minute, oamenii au venit să ne ajute”

    Singurul lucru care a rămas neatins de incendiu și apa pompierilor

    Singurul lucru care a rămas neatins de incendiu și apa pompierilor

    S-a dovedit că familia Iga trăiește într-o comunitate, cu adevărat. Nu se așteptau să primească un asemenea ajutor – veți constata mai jos – din partea atâtor oameni, încă din primele momente.

    Adi Iga: „Priveam cum arde casa, iar la un moment dat a venit un vecin, un instructor auto ce locuiește mai încolo de noi. Mi-a adus haine și adidași: „Haide, du-te și îmbracă-te”. Alții au venit la mine și mi-au spus că au doi metri cubi de lemn, un candelabru, o canapea, paleți de cărămidă: „Ți le aduc ție, ți le aduc” –  așa mi-au zis. Sunt atât de impresionat de modul în care atât de mulți oameni au venit să ne ajute”

    Special Arad: Ați apucat să dați un telefon, să cereți ajutor la cineva? La rude, prieteni?

    Adi Iga: „Nu. Nu am mai apucat să facem asta. Nici nu a mai fost nevoie. Pur și simplu am fost copleșiți de modul în care s-au comportat toți oamenii cu noi.”

    Oti Iga: „Veneau oameni și ne aduceau haine, noi nu mai avem nimic”, iar ochii se umplu din nou de lacrimi.

    Adi Iga: „După ce au plecat pompierii… a fost ceva incredibil. Am fost copleșiți de mobilizarea voluntarilor de la Biserica Harvest. Era programat un picnic pentru ziua respectivă, dar ei au venit, peste o sută de persoane, împreună cu cinci camionete și au debarasat totul. Absolut tot, țiglele, tavanul, hainele, molozul, au dat găuri în pereți ca să se scurgă apa care se strânsese… Cineva mi-a spus că o să ne trebuiască minim două săptămâni să eliberăm și să curățăm tot, pentru a începe reconstrucția. A durat cinci ore! Cinci camionete, 120 de oameni împărțiți pe patru echipe, mobilizați, împreună cu oamenii din Via Carmina. S-a vorbit la Primărie, unde să se ducă molozul…totul, gata, în cinci ore. O altă echipă făcea grătare pentru oamenii care munceau, iar o alta încerca să mai curețe din ceea ce s-a mai considerat că se poate salva din incendiu.”

    Un ajutor consistent a venit și din partea Via Carmina, în urma campaniei lansate prin echipa companiei. Mai multe firme au răspuns imediat la apelul lansat, iar ofertele au început să curgă într-un ritm care a uimit comunitatea locală.

    „Telefoanele sunau încontinuu”19105497_1203205113112702_565586791618115434_n

    Reprezentant – Via Carmina: „Am lansat o campanie pe facebook, am trimis mail-uri colaboratorilor noștri, prin mobilizarea întregii echipe Via Carmina și am rămas și noi mișcați de modul prompt în care au acționat și cât de repede s-au mobilizat. Înainte de a lansa campania, din primele zile am contactat anumiți colaboratori care au reacționat prompt și s-au deplasat la casă pentru a efectua măsurători și de a face un necesar. Sunt firme și oameni care au sprijinit această campanie sub formă financiară sau materială și au decis să rămână anonimi. Am păstrat o legătură permanentă cu familia Iga, iar în ceea ce privește acomodarea familiei după tragedia suferită, administratorul diviziei Carmina, care și locuiește în cartier, s-a implicat în această campanie de strângere de fonduri. A găsit și oferit un adăpost temporar familiei Iga – o casă foarte frumos amenajată și mobilată care le îndeplinește nevoia unui adevărat cămin pentru familia greu încercată”.

    Adi Iga apreciază că reconstrucția va mai dura până în luna septembrie, atunci când se vor putea muta înapoi în casa lor.

    Un exemplu. Un exemplu de oameni simpli, care au trecut printr-o tragedie și au avut puterea să meargă mai departe, să treacă, împreună cu fiica lor de nici șase ani, peste un eveniment care îi putea urmări întreaga lor viață. Spre bucuria lor, dar și a noastră pentru că avem parte de o adevărată campanie „oameni pentru oameni”, comunitatea din care fac parte nu a permis ca aceștia să simtă neajunsurile provocate de focul care le-a mistuit căminul. Oameni de bine, cu suflet, s-au organizat, s-au mobilizat și au avut grijă de ei.

    „Ne-am simțit protejați. Din toate părțile au venit ajutoare și lucrul acesta te ridică și te ține să nu cazi în disperare. Am fost copleșiți de oamenii din cartier: Eu stau aici în cartier, nu ne cunoaștem. Cu ce pot să te ajut?”  – povestesc ambii soți- și pentru asta vor spune „mulțumesc” întreaga lor viață.

    Iar ieri au început și ne-au rugat să transmitem mulțmirile lor celor de mai jos care au făcut donații extrem de importante: țigla și accesorii acoperiș – Bramac prin SC Mirada Construct SRL; geamurile termopan și tâmplaria la toată casa – SC Romglass Expert SRL; material și manoperă (tâmplărie) – d-lui Ciprian Surtea, pentru suportul oferit; gresie de exterior și adezivi pentru montaj – SC Rodspectra SRL; obiectele sanitare pentru baie și montajul lor – Sc Uniwest Trans SRL; montaj obiecte: SC Tehno Nova Sanitas SRL, plus obiectele de băi; Aparatajele electrice – SC Arabesque SRL; manoperă finisări interioare placare cu rigips, gletuire interior și dat cu lavabil – SC Farbro Camelon SRL – domnului dl. Razvan Farau; caloriferele oferite pentru toată casa – SC Instal Impex SRL, conducerii firmei și dlui Galea Silviu; piatră și balast – firma SC Piatra Balast SRL; rigips interior – SC Mirada Construct SRL și SC Arabesque SRL; montaj parchet – d-nul Sava Dan și Prahoveanu Adrian; decontarea unei chirii pentru o casă mobilată din cartier pe durata finalizării lucrărilor la casă – Administrația Via Carmina; realizarea campaniei de strângere de materiale și sponsorizări – Via Carmina; sponsorizare financiară – Asociația Arc’Via, și mulți alți sponsori care doresc să rămână anonimi.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Este foarte frumos si interesant insa este pacat ca toate acestea se leaga de o anumita religie. Ca parca daca nu erau din aceeasi religie nu puteau fi oameni si sa se ajute . Asta este deranjant ca tot ce facem , facem raportat la ceva (la cei de la Harvest in speta). Daca cei afectati erau de alta religie se mai intampla acest lucru?? Da , sunt o gramada de oameni foarte saraci si neajutorati care efectiv nu au ce manca de pe o zi pe alta si nu le sare nimeni in ajutor din pacate. Doar pentru ca nu au o anumita religie??
      Oricum felicitari si mult respect din partea mea pentru ce au facut acesti oameni si trebuie publicate astfel de articole pentru a devenii mai umani.

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Ar fi mai bine s nu se ajute intre ei, Florin? Ce ii opreste pe altii sa faca la fel? De unde stii pe unde a mai donat fiecare dintre ei? Cat doneaza biserica ortodoxa? Dar cea catolica? (Te intreb…nu stiu.)

        Este un lucru binecunoscut faptul ca pocaitii sunt mai sensibili la nevoile celor din comunitatea lor. La ei, ce citesti aici, este normalitate. Doar ca…nu bat toba.

        Cati altii stii, din alte religii, sau atei, care practica (fara sa le fie impus, ci din convingere) zeciuiala? Adica din fiecare salar, 10 procente sa le daruiasca celor care „nu au ce manca de pe o zi pe alta”?

        Cand ai daruit ultima data 10% din veniturile tale?

        +1 voturi
        +1
        -1
    2. „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Mt. 22, 39), il rog sa adauge la ele si noua porunca a Mantuitorului: „Porunca noua dau voua, sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (Ioan 13, 34; 15, 12)DOAR DACA ESTI DE ACEIASI RELIGIE DACA NU,NU EXISTA LA CEI POCAITI(PACALITI)IUBIREA APROAPELUI

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Aceeasi intrebare si pentru tine, ateule: cat donezi tu, lunar, ca ateu, pentru altii care sunt in nevoi? Preferai sa nu se ajute intre ei – te deranjeaza ca le pasa de ai lor? Fa-ma sa inteleg.

        De unde ai tu asa, ca ateu, „insider info” despre cine beneficiaza (sau nu) de generozitatea acestor oameni?

        Mi se opreste mintea in loc, atunci cand vad ca orice stire pozitiva poate fi sucita de unii (de obicei aia care stau pe margine si nu fac nimic), in ceva „rau”.

        Imi permit sa spun, sub protectia anonimatului… Ca salariat in Arad (nu la Stat), castig 8.000 RON. 800, in fiecare luna – fara ca aceasta sa fie ceruta de vreo „regula” sau cum vrei sa-i spui a bisericii pe care o frecventez – consider ca nu sunt ai mei. Ajung la altii, de o aceeasi religie, sau alta…sau atei.

        Fac bine, fac rau, ateule? Dragul meu anonim: tu ce faci?

        +1 voturi
        +1
        -1
          • …e grav, daca eu, „trantit” sau nu, dar fie – scrantit la cap, ca sa iti dau satisfactie 🙂 – pot sa ma exprim mai cursiv decat tine, un tip extrem de lucid si cerebral? Mai ales ca nici nu sunt, probabil, asa roman verde ca tine :)! Is o corcitura din aia…vai si-amar…deci, dupa toate probabilitatile, un tip de doua ori sub nivelul tau.

            Asa ca…nu. Nu imi jingni inteligenta – refuz sa cred ca am inconvenientul de-a face cu un tip semidoct…

            Revenind, deci, si lasand la o parte acest intermezzo…esti in stare / intentionezi sa raspunzi la intrebarile de mai sus? Sunt curios cu ce contribui tu…intru ajutorarea celor pe care ii deplangi, ca „nedreptatiti” de altii.

            Nu fac parte din biserica „Harvest”. Cred ca i-am vizitat o data in Arad, si inca o data in Chicago. Asa ca nu ii cunosc prea bine. Dar ce am citit aici m-a miscat. (Si pe tine, doar ca intr-o directie…prea putin fortuita? 🙂 )

            Sa vedem, deci – chiar aveai ceva de spus, sau erai un troll (cam slabut…dar totusi troll)?

            +1 voturi
            +1
            -1
      • Vizionand desfasurarea unui ilustru, mai sus, afirmatia ta ma pune pe ganduri…nu pot sa nu ma intreb: „de ce?” Nu pot sa nu ma intreb…ce satisfactie i-ar aduce unui anonim sa jigneasca niste oameni care au pus mana in a implini ceea ce predica (altfel omuletul ar spune ca sunt ipocriti!), si apoi sa persiste in „unidimensionalitatea” lui, atunci cand e tras nitel de perciuni?

        „Avantajele” (pseudo-)anonimitatii pe Internet.

        --1 voturi
        +1
        -1

    Lasa un raspuns pentru Un ateu

    4 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.