„Arad still rocks” este o serie de interviuri pe care dorim să le facem cu trupele care încă mai cântă rock în oraș, pornind de la ideea că Aradul era cândva considerat un adevărat epicentru al stilului în țară. Și vorbim aici în mod deosebit despre anii ’90 și clubul Rock Only, pe care unii îl știu simplu „Constru”. 

E greu de închipuit când vorbești despre anii 1990 că e o perioadă de care ne despart aproape 30 de ani! Trei decenii în care scena muzicală s-a schimbat mult. Nu doar la Arad, ci în toată țara. Însă cu toate acestea, ne e greu să credem că rock-ul a murit. Din contră, știm bine că acesta, chiar dacă mai timid ca altădată, încă trăiește prin săli de repetiții ascunse prin garajele sau pivnițele arădene, iar apoi îl descoperim prin intermediul a câte unui concert care mai apare prin câte un club arădean, sau pe câte o scenă a vreunui festival. 

Fie că vorbim de trupe vechi care încă activează, fie că vorbim de trupe „născute” recent, nu toate au ales să „migreze” către capitală, ci unele încă pulsează viață în orașul nostru, iar noi dorim să vă arătăm asta.

Prima trupă cu care vă facem cunoștință este relativ nouă în Arad. Unity of Opposites cântă de patru ani, iar cel mai probabil ați făcut cunoștință cu membrii ei la Festivalul ABC de la Aeroport, în vara anului 2017. Avându-l pe Paul Frentz la voce, Andrei la chitară, Sebastian la chitară,  Bogdan Dragomir la bas și pe Paul Mark la tobe, „Unity of Opposites” spun despre muzica lor, cu multe rețineri, că ar fi „progressive metal, dar mai bine să ne denumească cine ne ascultă”. Recent, au înregistrat și un videoclip la una dintre piese (vezi mai jos), prin a cărei versuri atrag atenția asupra efectului pe care îl are omul asupra naturii. Noi i-am vizitat la sala de repetiții din Pârneava, unde băieții erau foarte binedispuși și deschiși la conversație. Am asistat la repetiția câtorva piese aflate încă în lucru, după care, în pauză, am stat cu ei la o țigară și am pornit reportofonul.

Special Arad: Cum v-ați întâlnit? Erați fiecare în alte formații înainte?

Sebastian: Da. Ceva de genul, dar nu chiar. Am și cântat împreună înainte în diferite proiecte, mai puțin cu el (n.red. arată către Bogdan).

Bogdan: Eu nici nu mai cântam. Luasem o pauză de câțiva ani…

Paul Frentz: Eram prieteni înainte să fim colegi de trupă și cred că și acum suntem mai buni prieteni decât colegi de trupă…

Sebastian: Dar nici prieteni (râde), asta tot am discutat-o. E un paradox așa…

Special Arad: Dar unde v-ați cunoscut mai exact?

Sebastian: În Aradul ăsta micuț… cumva nu ai cum să nu te cunoști. Când cânți la ceva, e clar că-i cunoști pe toți.

Special Arad: Înainte în ce formații ați mai cântat?

Paul Mark: Eu am fost în Seven Kind, tot cu piese proprii…

Paul Frentz: Și spune-i și de istoria mai veche…

Sebastian: Vai de capul meu, da! El a fost în Febo Six, mă! Și Bogdan în Tickle!

(n. red. – râd toți)

Sebastian: Am cântat pe aceeași scenă în formații diferite și ne uram din suflet! Ca la 15 ani.

Paul Mark: Da, ne organizasem pe atunci la Casa Jelen… De atunci, de prin 2006-2007, m-am apucat și eu de muzică cumva mai serios și atunci i-am cunoscut și pe ei. Fiecare era în altă formație.

Special Arad: Îmi amintesc de show-ul ăla de la Jelen. Ce era mai exact? Un fel de „Battle of the Bands”?

Paul Mark: Un fel… Eu am organizat cu ajutorul tatălui meu un soi de minifestival la care am vrut să aducem cât mai multe trupe și din afara orașului, ceea ce am și reușit. Au fost doar două ediții consecutive, în fiecare an în 22 aprilie. Se numea „Too young to rock” și a fost de ziua mea. Atunci l-am cunoscut și pe Seba și pe Bogdan. Toți cântam în alte trupe. Nici nu am ținut legătura după aceea, doar după ani de zile am zis să închegăm ceva aici. Avem și sala asta de repetiții datorită tatălui meu.

Special Arad: Tatăl tău e muzician?

Paul Mark: Nu neapărat. Ascultă muzică bună, dar nu cântă. Și, revenind la noi, suntem cumva pe același film și cumva nu. De asta ne-am și spus „Unity of Opposites”, în sensul ăsta. Suntem personalități diferite, dar în același timp ne potrivim. Muzica ne atrage foarte mult și ideile ne plac tuturor atât de mult încât să ne țină împreună.

Special Arad: Ce aveți în vedere când compuneți o piesă? Aveți un scop sau doar vă lăsați duși de val, improvizați și „ce o ieși, o ieși”?

Sebastian: Cred că și una și alta, deși avem în plan să lucrăm conceptual mai mult.

Special Arad: Aveți pe cineva care compune singur piesele, sau… ?

Andrei: De obicei se pornește de la o idee și, după aceea, e așa ca un efect de bulgăre de zăpadă. Încep să vină tot felul de idei, încercăm anumite chestii, vedem că nu merg… lăsăm baltă melodia, începem alta și după șase luni avem vreo zece melodii în lucru, câte treizeci de secunde la fiecare și pe urmă, na, iese ceva.

Paul Mark: Ideea e că e greu să faci o piesă de la cap la coadă, de aceea e bine să lucrezi împreună, ca trupă. Pentru că știi că ai încă câțiva oameni care vin și adaugă, iar fiecare vede chestia aia altfel.

Bogdan: Plus că nu avem un șablon după care ne luăm, adică încercăm ca fiecare melodie să fie diferită, încercăm să explorăm mai mult muzica, să folosim alte formule.

Special Arad: Aveți anumite game preferate?

Sebastian: Nu neapărat. Suntem cumva influențați de ceea ce ascultăm, dar – în același timp – încercăm cumva să mergem mai departe. Adică e doar sursă ușoară de inspirație, nu vrem să copiem.

Special Arad: Care ar fi formațiile care vă inspiră?

Sebastian: Vai de capul meu, cred că ar ieși două liste de formații. N-are rost!

Bogdan: Fiecare ascultă altceva și nu neapărat ce cântăm…

Sebastian: Ascultăm stiluri foarte diverse. Adică, acum în mașină am Parov Stelar. Iar el ascultă synthwave în perioada asta. Probabil peste o lună eu o să ascult din nou hip-hop…

Special Arad: Revenind la muzica voastră, cine scrie versurile melodiilor?

Paul Frentz: Eu sunt „poetul”… Eh, nu. Versurile vin din poveștile noastre, practic. Din trăiri, din experiență. Ce ne macină zi cu zi.

Special Arad: Vă considerați și militanți pentru ceva?

Sebastian: Da și nu. Sunt câteva principii care le simțim într-un fel sau altul, dar mai mult indirect, pentru că nu o să stăm la discuții de genul: „bă, uite cum merg lucrurile în societatea de astăzi!”. Dar clar avem câteva idei care cumva planează. De exemplu și piesa care am lansat-o cu videoclip… Toți avem o dragoste pentru natură, dar nu discutăm despre asta, știi, cumva numai se simte în aer. Dar toți suntem așa. Mergem cu bicicletele, cu cortul, nebunii din astea. Piesa explorează impactul social asupra naturii și legătura pe care o formăm, trio-ul ăsta dintre noi ca indivizi, societate și natură.

Special Arad: Cum vedeți rockul în țară și mai ales în Arad, în ziua de azi? Simțiți că puteți să vă desfășurați?

Sebastian: Pfff, e praf… Organizarea e dezastru.

Bogdan: Dar cred că și publicul, așa, încet, încet dispare… Poate și pentru că nu li se dau prea multe opțiuni. Fiind obișnuiți cu aceleași chestii, nu mai văd altceva.

Sebastian: Eu cred că nici nu e susținută cultural mișcarea. Adică, în Arad nu-i nimic susținut cultural. Mișcarea culturală e zero, sincer.

Special Arad: Unde ați cântat până acum?

Sebastian: Timișoara și Oradea… și Arad, evident. Uite, un festival care chiar merită menționat neapărat! Pentru mine e o chestie foarte importantă și îl apreciez foarte mult. Festivalul ABC. Și chiar și chestiile care le fac cei de la ABC underground, cu clubbingul sau electro, sau ce fac ei, ca organizare tot e superprofi! Bine, întotdeauna mai e un pic de lucru, dar pentru Arad, sincer, e jos pălăria! Eu îi stimez!

Paul Frentz: Da, o fac cu pasiune. Și există interesul să-l faci pe artist să se simtă bine.

Sebastian: Primul concert pe care l-am avut la ABC a fost în subsolul acela din Piața Avram Iancu, în deschidere la Implant Pentru Refuz. A fost drăguț, vreo 80 de oameni, dar ce mi-a rămas așa cumva în cap e că, mai ales la început, trupele rock sunt în general învățate că țin concert și primesc vreo 2-3 beri că… asta este, să nu ai ce zice că nu primești nimic. Noi nu am avut pretenții la bani. Am lăsat banii de bilete la Implant Pentru Refuz, că oricum era lansarea lor de album, însă băieții de la ABC ne-au dat frâu liber la consumație și au fost FOARTE implicați să iasă totul perfect pe scenă cu sunetul, tot. Spre deosebire de alte localuri din Arad, unde nici măcar numele pe afiș nu au fost în stare să-l scrie corect.

Paul Mark: De două ori ne-au greșit numele pe afiș!

Paul Frentz: Ne-au scris „Opposites of Unity” sau alte variații, deci absolut penibil. Și e important să aibă scule și boxe și om care să știe să lucreze cu ele…

Special Arad: Dar în afară de public, nu credeți că e problemă și că nu prea există formații care să aducă compoziții proprii? Adică sunt o groază de trupe care cântă tot aceleași coveruri.

Paul Frentz: Se complac să facă niște chestii care să le asigure un anumit public. E important și dacă vrei să te faci cunoscut sau să faci bani din ceea ce cânți.

Bogdan: Dar noi nu cântăm pentru bani și nu o să cântăm niciodată pentru bani, ci pentru ca să ne putem exprima. Pentru noi muzica e un mijloc de a ne materializa anumite idei sau trăiri. În momentul în care cânți doar pentru a atrage cât mai mulți oameni, mi se pare o prostie, rămâi doar un entertainer.

Sebastian: Eu m-aș feri puțin să dăm cumva impresia că avem ceva cu ei. E treaba lor, să facă ce vor. Noi nu susținem neapărat asta, dar sincer, cumva, decât nimic, parcă și asta e bine.

Paul Frentz: Bine, pentru unii e un simplu hobby, iar faptul că ei cântă un cover îi mulțumește.

Sebastian: Nu e nimic rău în a cânta coveruri, dar devine un pic deranjant în momentul în care sunt douăzeci de trupe care fac asta și una singură care compune și nici nu are loc să se exprime de restul coveriștilor. Noi susținem creativitatea.

Special Arad: Cum vă faceți timp pentru trupă?

Sebastian: Mai greu.

Paul Mark: Mai nou, toată lumea lucrează.

Sebastian: …că noi am început să cântăm când nu lucram (n. red. – râde)

Paul Frentz: Suntem mulțumiți că ne permitem măcar o dată sau de două ori pe săptămână să ne vedem. Mai ales că suntem încă în înregistrări la Timișoara.

Bogdan: Prima piesă ne-a ținut să o înregistrăm vreo jumătate de an. În timpul ăla ne-am și despărțit de două ori (râde). Am și schimbat studio-ul o dată…

Sebastian: Până la urmă, de patru ani suntem aceeași oameni, deci tot reușim să ne facem timp. Că e și un fel de ieșire socială, să zic așa, cumva. Adică venim aici și de multe ori uităm să cântăm, că facem grătare și bem ceva pe lângă (râde).

Paul Frentz: E un loc de evadare după ce ieși de la muncă, după toate rahaturile, să știi că aici e o a doua casă.

Special Arad: Aveți și un mesaj de final, pentru cititori?

Paul Mark: Da. Susținem creativitatea! Am vrea să vedem mai multe trupe care vin cu material propriu. Mai ales în zona asta Arad-Timișoara, unde mai demult exista potențial uriaș. Nu toată lumea trebuie să tragă spre București, pentru că și aici se pot face chestii.

Sebastian: Absolut. Am vrea să mișcăm un pic lucrurile și să lăsăm senzația că mai sunt și mișcări culturale. Să deschidem porțile la evenimente unde să ai în jur oameni cu interese similare, să poți purta discuții interesante și să asculți muzică la care trebuie să-ți folosești și „tărtăcuța” puțin, he, he. Și mulțumiri pentru intenția de a ne lua interviu. : – )

Pagina oficială de Facebook Unity of Opposites: facebook.com/UoOofficial