joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    „Apocalipsa” după Armată. Încotro „sălbăticia” din Cetatea Aradului? Specialiștii au cuvântul!

    de Tomck@t | 10 aprilie 2017, 1:57 PM | Reportaj | Topic special

    9

    De aproape două decenii vorbim despre posibilitatea ca Cetatea Aradului să devină propriu-zis a Aradului, să intre în circuitul civil. Privim cu jind cetățile din Alba Iulia sau Oradea, ori Bastionul de la Timișoara, și nu putem să constatăm decât că orașul nostru nu se mișcă nici măcar cu viteza melcului turbat. De-a lungul timpului au fost – și probabil vor mai fi – o sumedenie de discuții pe acest subiect. Au fost concursuri de idei, au fost dezbateri, Cetatea a fost, în repetate rânduri, până și subiectul diplomelor de licență și masterat la facultățile de arhitectură din Cluj-Napoca și Timișoara… dar se pare că nu ne-a ajutat cu nimic. Ideile vin din n-șpe mii de direcții și nimeni, parcă, nu reușește să le centralizeze, să le selecteze și să obțină cel mai bun proiect. A sosit timpul să aflăm care variantă nouă a Cetății ar fi cea mai potrivită pentru oraș – ne-am gândit noi, dar… TIMPUL ne cam joacă feste când vine vorba de Cetate. 

    Se lucrează de două săptămâni pe acest articol. A fost un chin, fără exagerare, pentru că ideile izvorăsc dintr-o discuție lungă – pe alocuri contradictorie și deviată de la subiect – cu mai mulți arhitecți arădeni, specialiști în urbanistică. Intenția a fost găsirea unor răspunsuri la câteva întrebări simple și anume „ce s-ar putea face în Cetate?” și „ce nu ar fi indicat să se facă acolo?”. I-am adus la aceeași masă pe arhitectul și profesorul universitar dr. Teodor Octavian Gheorghiu, arhitectul Alexandru Nagy-Vizitiu, președintele Asociației Pro Urbe și tânărul arhitect Marian Heredea.

    Vorbind cu ei, am ajuns la o concluzie ciudată. Poate că „melcul turbat” mai sus amintit are rolul său bine definit de Natură, pentru că o intervenție brutală ar strica iremediabil aspectul și potențialul Cetății, iar când vorbim de potențial, ne referim la cele cultural-istorice, turistice și infrastructurale. În al doilea rând – și poate cel mai important aspect – trebuie să ne dăm seama că…

    atunci când vorbim despre Cetate, vorbim, de fapt, despre tot orașul.

    Reconversia ei nu ar aduce doar arădenii și poate străinii curioși în cetate, dar ar remodela efectiv Aradul așa cum îl știm astăzi.

    „Aradul e un târg de provincie care, mereu, între Gară și Teatru vrea să mai înpăneze câte-ceva”, a spus arhitectul Alexandru Nagy-Vizitiu. Acest lucru s-ar schimba radical după deschiderea definitivă a porților cetății. Nici nu trebuie să ne batem capul decenii întregi ca să ne dăm seama că Cetatea Aradului nu e un spațiu gol pe care trebuie neapărat să-l umplem, ci e un punct de legătură în inima orașului, care ar fluidiza circulația interurbană. „Integrarea ei în rețeaua de circulație urbană va fi de fapt cea care o va activa, pentru că vom avea pietonală în Arad cât nu are jumătate din restul țării. Va scurta drumurile în oraș foarte mult. Practic, vom redescoperi orașul, traversând zona cetății. Noi pentru noi ar trebui să vrem mai întâi Cetatea, nu ca să vină japonezii să facem turism. Acum ne deplasăm în oraș în jurul unui imens sens giratoriu, ocolind o zonă interzisă”, a spus Alexandru Nagy-Vizitiu.

    Cetatea-Aradului

    „Cât despre zonele de acces spre Cetate, pe lângă intrarea principală existentă eu aș propune niște poduri de pontoane care se pot face cu bani foarte puțini – și poate asta deranjează, că nu se poate șifona -, dar cetatea trebuie penetrată din mai multe direcții”, a continuat arhitectul.

    E atât de simplu?

    Lăsăm Cetatea așa cum e (fără armată, firește) și facilităm doar traversarea ei dintr-un punct al orașului într-altul? Dar din punct de vedere turistic, nimic? – am insitat de vreo două, trei ori. „Intervenții discrete, mai întâi”, a spus Teodor Octavian Gheorghiu. „Nici implementarea unei parcări n-ar fi o idee rea, dacă se va face frumos, combinată chiar cu natura. Evident, pentru construcții de dimensiuni mai mari trebuie un regulament, ca să nu fie folosit spațiul prost, să nu fie un haos urbanistic”.

    Marian Heredea – cel mai optimist dintre interlocutori – e de părere că exploatarea graduală a cetății aduce numai lucruri pozitive pentru oraș. „De exemplu, când s-a făcut un concurs de logo pentru Arad, toată lumea s-a gândit în primul rând la Cetate. Se poate crea o identitate pe partea de marketing pentru turism și se pot face mici suveniruri pornind din această idee, iar ulterior poate fi dezvoltată și partea de urbanizare a zonei respective”.

    GRADUAL – acesta a fost cuvântul de ordin, numitorul comun al discuției cu arhitecții arădeni. Evoluția lucrurilor trebuie lăsată să aibă un curs firesc, natural. Nevoile cetățenilor în legătură cu Cetatea vor fi identificate pe parcurs și cu timpul se va dezvolta și turismul. Cu reglementările corecte, vor apărea pe marginea străzilor pietonale și câteva cafenele sau câte un spațiu comercial mic, dar nu trebuie să excludem nici „inserția” unor evenimente în interiorul Cetății. S-ar putea muta acolo Zilele Aradului, mașinile de la Raliul Aradului ar putea porni de acolo etc.

    „Eu cred că cea mai mare greșeală ar fi o intervenție brutală. Adică un plan de sistematizare gândit într-un mod foarte dictatorial, fără niciun fel de consultare sau fără niciun fel de deschidere spre posibile direcții. Pentru că, după cum rezultă din discuția de față, nici noi nu suntem foarte în clar deocamdată despre ceea ce se poate face. Sunt o multitudine de posibilități care se pot face și direcții pe care se poate merge, care bineînțeles trebuie să reiasă dintr-o analiză foarte bine gândită și la rece, să zic așa, asupra a ceea ce înseamnă Cetatea pentru arădeni. Eu aș extinde ideea chiar la un nivel regional, pentru că și Ștrandul, când a funcționat, a fost o zonă de polarizare pentru orașe precum Timișoara și Oradea inclusiv, pentru că era o zonă de entertainment extrem de efervescentă”, a spus Heredea.

    „Ștrandul, când a funcționat” – am subliniat acest aspect. S-a cam distrus între timp, suprafața totală fiind masacrată și redusă la zona bazinelor. A urmat o discuție lungă despre Ștrand, pe care n-aș mai evidenția-o pentru că am lungi articolul inutil (la un moment dat a intervenit în discuție și Aeroportul – cum spuneam, când vorbești despre Cetate, practic, poți să vorbești despre tot orașul).

    „S-a distrus ștrandul, dar e recuperabil. Cât despre Cetate… eu nu o văd în modul acesta turistic”, a spus Alexandru Nagy-Vizitiu, cel mai sceptic (sau poate realist) dintre toți. „Cetatea, la ora asta, este trecută într-un circuit al fortificațiilor din Europa de Est. Dar asta numai rău îi face, pentru că cine va veni, va vedea niște copaci și câte-ceva din cetate, foarte puțin, iar dacă o va compara cu cetățile din Timișoara, Alba Iulia, Oradea, va ocoli data viitoare Aradul pentru că nu se ridică la nivelul așteptărilor. Cred că turistul n-ar trebui să reprezinte un deziderat pentru o localitate cum e Aradul. Poate exista un turism cultural. Există iubitorii de tramvaie, de exemplu, care vin la Ghioroc și se duc la tramvaiele electrice de acolo care din păcate circulă pe o linie care are doar 50 de metri. La fel, există iubitorii de cetăți ideale, care vor să le viziteze pe toate. Deci cred că turismul ăsta cultural cu tematică poate fi interesant, dar în niciun caz n-o să vină cineva din Jamaica să-și petreacă concediul la Arad. N-o să ajungem în cartea «500 de locuri de vizitat într-o viață»”.

    El a mai adus în discuție și faptul că ar fi un exemplu bun metoda aleasă de Primăria Oradea, care a oferit ONG-urilor locale spațiile din Cetate la zero lei chirie, cu condiția să întrețină spațiile respective.

    Sursa foto: Adevărul Sursa foto: Adevărul

    Teodor Octavian Gheorghiu a fost pe aceeași lungime de undă cu Nagy-Vizitiu:

    „Există această obsesie a turismului. «Trebuie să investim pentru turism, trebuie să facem din cutare locație un punct de atracție turistică»… eu zic că turismul ar trebui să vină oarecum firesc. Să facă parte dintr-o strategie mult mai amplă. Adică Aradul nu e în situația disperată a unor sate de nu știu unde care s-ar putea salva doar prin turism, fie că-i turism de sfârșit de săptămână, turism cultural sau agroturism. Aradul stă mult mai bine. Dacă tot ne gândim la Cetate, aceasta ar trebui să fie într-adevăr un bun al orașului. Am avut la un moment dat un masterand care a avut o idee foarte interesantă, să aducă acolo toate instituțiile publice care sunt răspândite în Arad în toate părțile. E o idee bună pentru că, la ora actuală, dacă vrei să depui niște acte trebuie să navighezi prin tot Aradul, iar în Cetate, dacă tot e așa mare spațiu liber acolo, una dintre funcțiuni ar trebui să fie chiar asta”.

    Sunt foarte multe proiecte cu Cetatea Aradului care au apărut în lucrările de diplomă la Facultatea de Arhitectură de la Timișoara sau Cluj-Napoca, ba chiar și proiecte de masterat. Unii dintre studenți proveneau din Arad, dar nu neapărat toți. Teodor Octavian Gheorghiu e de părere că ar trebui băgate în seamă aceste proiecte, pentru că sunt cu siguranță arhivate la facultățile din Cluj sau Timișoara, deci nu sunt greu de găsit.

    „Unii puneau doar problematica relației cetății cu orașul, de infrastructură, de strategie la scară urbană, altele veneau cu proiecte în detaliu legate de conversie, intervenții, printre care și idei pentru intervenții moderne. De exemplu, era un proiect care prevedea în fața bisericii o construcție ultramodernă. Asta în anii 90”, a spus Teodor Octavian Gheorghiu.

    Nu ar fi Cetatea o soluție și pentru anumite probleme urbane? De exemplu… pentru Monumentul Marii Uniri?

    „Când se va sărbători Marea Unire, ai de-a face cu o paradă militară și numai un pluton are 35 de metri. Dacă faci un calcul simpu, o să-ți dai seama că ai nevoie de un spațiu de 100 / 150 metri, minim. Dacă iei monumentul Marii Uniri și-l amplasezi în P-ța Catedralei nu-i de ajuns. Nici P-ța Avram Iancu nu ar fi de ajuns. E un monument care vorbește despre nașterea națiunii noastre ca români și ar trebui să fie amplasat în mod normal pe un ax central al orașului”, a spus Marian Heredea, cel care a făcut și câteva ilustrații ca să argumenteze importanța creării unei axe centrale care pornește din Parcul Reconcilierii și atinge în mod liniar încă patru puncte de interes turistic: P-ța Catedralei, P-ța Avram Iancu, malul Mureșului și în final Cetatea Aradului.

    17273750_10155123816292495_1957031286_o17273793_10155123816272495_1399596336_o17341989_10155123818172495_1710345425_o

    De ce nu ar fi în regulă amplasarea monumentului pe terenul fostei fabrici Tricoul Roșu? A dat un răspuns foarte simplu Alexandru Nagy-Vizitiu: „Gândiți-vă că se va veni cu autoturismul, se va veni și din alte orașe, inclusiv din diasporă. Trebuie o parcare mare pentru acest eveniment, iar în zona parcului de la Pădurice nu sunt defel locuri de parcare. Interiorul cetății ar fi un loc ideal pentru monumentul Marii Uniri, pentru că Aradul a avut un rol semnificativ în consolidarea României de astăzi, iar dacă Aradul este kilometrul zero – sau punctul zero – a ceea ce înseamnă astăzi România din 1918 încoace, cred că și monumentul Marii Uniri trebuie amplasat într-un loc de anvergura orașului. Până și din punct de vedere simbolic s-ar potrivi, fiindcă Cetatea a fost deținută de mai multe nații de-a lungul timpului”.

    E însă o problemă. Mai este doar un an până la centenarul Marii Uniri, monumentul e „în aer”,

    iar militarii arădeni nu vor părăsi Cetatea în următorii doi ani cel puțin, pentru că în protocolul de colaborare a Primăriei cu MApN tocmai s-a modificat condiția de finalizare a lucrărilor de la 3 ani (care s-ar fi „consumat” chiar acum, în 2017)… la 5 ani.

    Dar este absolut obligatoriu ca militarii să elibereze Cetatea pentru sărbătoarea Marii Uniri?

    „În Europa sunt sute de astfel de cetăți trecute în circuitul civil în proporție de 90%. Unele sunt într-o formulă mixtă, chiar sunt unele care dimineața pot fi vizitate ca funcțiune militară, după care se deschide circuitului civil și pot intra inclusiv străinii. În Franța există o astfel de cetate. Sunt nenumărate exemple la care să ne putem raporta”, a spus Alexandru Nagy-Vizitiu.

    Este mai mult decât suficient loc pentru un asemenea ceremonial în Cetate, sunt și locuri de parcare aproape de intrarea principală, lângă Ștrandul Neptun și vizavi de Patinoar. Singurul argument contra ar fi vizibilitatea redusă a monumentului și, în momentul de față, posibilitatea vizitării monumentului s-ar rezuma la o dată pe an.

    Teodor Octavian Gheorghiu e de părere că în momentul de față, cel mai indicat loc de amplasare a monumentului ar fi cel gândit inițial, adică în fața Catedralei Ortodoxe. Cu toate că, a adăugat acesta, ar fi un impediment pentru circulație.

    La fel de problematic ar fi și în locul pieței agroalimentare din fața Catedralei Vechi, la urma urmei. Amintim aici protestele piețarilor de acum două luni.

    „Referitor la P-ța Catedralei… nu știu de ce întotdeuna se încearcă să se intervină în locuri care cât de cât funcționează, chiar dacă nu e cea mai modernă piață. O lucrare de modernizare eu zic că ar fi de bun augur acolo, pentru că lucrurile nu stau chiar roz”, a spus Marian Heredea.

    „Avem o pietonală, gândită acum 100 și ceva de ani: str. Mețianu. Are două capete care-l fac activ, în care ai un motiv să mergi dintr-un capăt în altul: una este piața agroalimentară, cealaltă este piața Avram Iancu. În momentul în care vei face parc în fața Catedralei, pietonalul ăla devine la fel de nepopulat ca Parcul Reconcilierii. Domnul primar spune că este PUZ aprobat, dar cine l-a comandat?”, a spus Alexandru Nagy-Vizitiu, adăugând că Piață – Biserică este un ansamblu care este laitmotiv în Europa, care funcționează în acest fel. La fel și Primărie – piață… agroalimentară, nu vorbim de o piață goală, pentru plimbări”.

    Marian Heredea: „Din anumite puncte de vedere ne aflăm la confluența dintre două concepte foarte mari, apropo de ceea ce zice Școala de Arhitectură Olandeză cu GENERIC CITY – orașul care se recompune în funcție de anumiți factori externi și de cerințele pe moment, dar degeaba se încearcă construirea unui oraș modern sau reconstruirea unor zone în ideea în care ele să fie moderne, din momentul în care tu n-ai de fapt premizele economico-sociale ca să construiești așa ceva și atunci cel mai bine ar fi să păstrezi ceea ce ai și să construiești în locuri libere. Nu rezolvi nimic dacă schimbi pavajul și faci o chestie complet nouă funcțională. Tot mai mult, intervențiile în străinătate, cum ar fi în Danemarca, se fac în felul următor: în momentul în care se abordează un proiect, echipa de proiectare merge și discută cu comunitatea locală și identifică niște nevoi specifice, pentru că ceea ce se va construi acolo va avea un impact asupra comunității respective. Cu alte cuvinte, poate că în proiect arată totul frumos, dar nu va funcționa în realitate”.

    Alexandru Nagy-Vizitiu: Deci nu suntem paseiști, nu vrem să stăm și să nu se dezvolte Aradul. Dar nu putem să nu folosim atuurile pe care le-am obținut printr-o dezvoltare urbanistică coerentă în Arad”.

    Analiză SWOT – atât de simplu

    Teodor Octavian Gheorghiu: „E un tip de analiză care este foarte simplă și poate fi adaptată. Se numește SWOT (Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats), în care ai elemente pozitive, elemente negative, modalități de activare și frâne. O astfel de analiză se poate lua pe segmente: Aradul Cultural, Aradul Social, Aradul Verde ș.a.m.d. și vezi ce este favorabil dezvoltării Aradului, care sunt punctele tari și care sunt punctele slabe și se face o strategie, astfel nu se poate să greșești. Dar așa, dacă fiecare are câte o idee și se implementează, nu rezultă nimic oportun. PUG-ul ar trebui să sprijine genul acesta de analiză foarte simplă”.

    Marian Heredea: Aici aș corela ceea ce zice domnul profesor Gheorghiu cu modul în care gândesc de multe ori oamenii de afaceri, care-și doresc clădiri deosebite tocmai ca să sară în ochi din ideea asta de marketing. „Iconic Architecture” se numește acest concept… dar cei din Școala de Arhitectură Olandeză și mai multe firme de acolo au venit cu acest «Hyper-Rational Process», prin care efectiv fac niște analize de tip SWOT asupra nevoilor unui client. De multe ori, rezultatele grafice care au fost obținute din acest proces rezultă și forma clădirii, care, de obicei, este controversată. De exemplu Seattle Public Library, despre care inițial toată lumea a zis că arhitectul a vrut să-și arate egoul. Dar tocmai asta a demonstrat că de fapt ei, în momentul proiectării, s-au bazat pe un principiu analitic de studiu al problemelor clientului. Cred că ar trebui să fim mai curajoși în momentul în care formulăm o propunere asupra intervenției într-o zonă și, de multe ori, dacă am asculta ceea ce-și dorește comunitatea respectivă ar rezulta soluții care pot arăta foarte bine și să aibă un efect maxim.

    Acest lucru ar putea fi aplicat și la Cetate. Sunt ferm convins că dacă mergi pe malul Mureșului vei observa câtă lume iese la alergat, câtă lume are activități care se leagă de toată zona asta de mal, câtă lume își dorește, probabil, încă un parc pentru copii etc”.

    Sursa foto: brad24h.wordpress.com Sursa foto: brad24h.wordpress.com

    Teodor Octavian Gheorghiu: „Numai că există un pericol. Olandezii sau nemții au acest exercițiu democratic. Ei au orașe libere de 1000 de ani, în care s-au autogestionat. Știau să se autoguverneze. Pe când în zonele de aici, din estul Europei, acest exercițiu a intervenit recent și trecând și prin perioada comunistă a fost distorsionat foarte mult. Așa încât s-ar putea să avem niște surprize foarte mari dacă luăm de bun o cercetare a pieței. Pentru că sunt persoane care țin foarte mult la aliniamentele verzi ale orașului, dar care sistematic își taie copacele din fața caselor. Și nu sunt puțini”.

    Alexandru Nagy-Vizitiu: „Cetățeanul nu are tot timpul dreptate, dar trebuie ascultat. Chiar și în arhitectură! Nu de puține ori, marile momente de cotitură au fost date de non-arhitecți”.

    Teodor Octavian Gheorghiu: „Sau poate se gestionează prost informația obținută de cetățean”.

    Dar ce vrea, oare, cetățeanul?

    Să fie Cetatea ca un fel de Central Park din New York, în inima orașului? Un parc natural pentru plimbări, pentru jogging și ieșiri cu biciclete?

    Vor arădenii mai multe pasarele extrem de scumpe, cum e cea spre Ștrand, ca să se faciliteze traversarea zonei cetății, sau se mulțumesc cu poduri de pontoane mici?  

    Se vrea readucerea Ștrandului Neptun la stadiul de dinainte de 2007 și extinderea lui în Cetate, ca un fel de zonă de agrement periodic atât de divertisment, cât și istorico-cultural?

    Se vrea amplasarea monumentului Marii Uniri în cetate?

    Avem nevoie de parcări acolo… or, iată, o noutate (inter)venită recent datorită minții „strălucitoare” a primarului nostru, avem nevoie de Universitatea lui Soros și celelalte două universități arădene în interiorul cetății?

    Doamne ferește… ați fi de acord dacă cineva ar veni cu o idee autoritară și megalomană de a construi cine știe ce hoteluri sau supermarketuri, ori un cartier rezidențial în interiorul cetății?

    Este necesar să grăbim cursul firesc al lucrurilor? Ori… o întrebare și mai bună: există un curs firesc al lucrurilor în cazul Cetății Aradului sau… în continuare, habar n-avem ce să facem cu ea?

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Spre rusinea mea, marturisesc ca nu m-am gandit niciodata cum a facut-o domnul arhitect Alexandru Nagy-Vizitiu care expune o ideea simpla la baza insa atat de buna daca e sa ii privim beneficiile.
      Niciodata nu mi-am pus problema ca m-as putea duce din Centru pana in Micalaca prin Cetate insa acum daca stau sa privesc mai bine cu Google Maps in fata, de la Primarie pana la Billa in Micalca, nu sunt mai mult de doi kilometri in linie dreapta.
      E adevarat ca s-ar mai impune o pasarela pietonala care sa conecteze Cetatea cu Micalaca, pentru ca un pod de pontoane va putea fi folosit doar sezonier, insa asta cred ca nu ar fi o problema atat de mare si in felul asta pasarela de la Primarie ar avea o continuitate.

      Tot pe platoul din Cetate vad si eu amplasat acel monument al Marii Uniri chiar daca reprezentarile grafice facute de Marian sunt putin supra-dimensionate. In realitate monumentul n-o sa se vada atat de mare de pe podul Decebal.
      Oricum, conteaza itentia pentru ca autorul a vrut sa ne faca un exercitiu de imaginatie.

      +9 voturi
      +1
      -1
    2. Din pacate intre planuri si realizarea planurilor (oricare ar fi acestea) sunt 250 de apartamente ANL pe care primaria ar trebui sa le construiasca pentru armata, dar, din pacate … impotenta adminitratie aradene va face sa expire si actualul termen pentru infaptuirea conditiilor din protocolul semnat pentru trecerea cetatii in circuit civil

      +2 voturi
      +1
      -1
    3. Înainte de toate, foarte bună ancheta de opinie. Ideea reconversiei Cetăţii nu e deloc nouă, doi dintre intervievaţi ştiind foarte bine proiectele de acum 50 de ani. Şi, aşa cum spuneau şi ei, o reconversie făcută programatic ar fi un eşec la fel de mare cum a fost eşecul contruirii Cetăţii, fiindcă a fost construită pentru a apăra un imperiu în faţa altui imperiu şi a ajuns închisoare.Norocul Aradului a fost că datorită construirii Cetăţii s-a realizat şi modernizarea târgului. Prin alte părţi din Europa, oraşele s-au dezvoltat în cetăţi, ori în jurul cetăţilor. La Arad a fost invers, cetatea s-a construit în viitorul mijloc al oraşului. Poate şi datorită influenţei arhitectului urbanist, regretatul, Miloş Cristea, cred că Cetatea este un oraş într-un oraş. Cu funcţionalităţi diferite. Dar, trebuie să vină firesc. Vă dau un exemplu concret: când au plecat de la Roma la Avignon, cu siguranţă că Papii nu s-au gândit să construiască Palatul Papal ca să devină un centru turistic sau să găzduiască cel mai mare Festival de teatru din lume.

      +8 voturi
      +1
      -1
    4. Orice s-ar face acolo, deocamdată principala problemă a Cetății este mutarea unității militare în altă locație. Acest lucru se poate face foarte ușor. Armata și-a dat acordul, variante de locații există (Gai, Radna), bani s-ar găsi (cu 2-3 milioane de euro se poate amenaja oricare dintre cele două, în doar un an de zile). Nu există însă voință politică, principalul vinovat fiind primarul Gh. Falcă. Motivele – doar el le știe.

      +1 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru Misu

    3 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.