Antrenor și gentleman! Pentru toate astea te respect, Gyuszi

    de Lucian Dănilă | 1 octombrie 2019, 4:23 PM | Opinii | Sport

    5

    Am copilărit, am crescut și voi îmbătrâni cu UTA. Nu este neapărat un „must” pentru locuitorii Aradului, dar este o stare de spirit și chiar o datorie morală să simți și să sprijini cel mai cunoscut brand al orașului.

    Nu sunt chiar atât de vârstnic încât să-i fi prins pe cei din generația lui Petschovski, sau pe cei din echipa lui Coco Dumitrescu care acum 49 de ani și o zi reușeau ceea ce arădenii numeau „a opta minune a lumii”, eliminarea celebrei Feyenoord, campioana continentală, din Cupa Campionilor Europeni. Fac parte din generația celor care, dus la 6 ani la stadion, am văzut doar vreme de cinci ani pe UTA în prima ligă. De cupe europene nici nu aș putea vorbi decât din amintirile apropiaților mei care au avut parte de asemenea desfătare. Mă bucuram de un „amical internațional” la Arad precum de un meci de cupă europeană fie că adversarul se numea Honved, Vojvodina, Rooselare sau… Orosháza.

    Mi-am trăit copilăria cu derby-uri zonale, cu Poli, cu FC Bihor sau Baia Mare, cu Reșița sau Alba Iulia, o copilărie petrecută pe stadioane pline la Divizia B, iar la finalul meciului, mic fiind, mă sufocam prin mulțime la poarta de ieșire a stadionului. Dar am trăit și declinul… Am fost pe stadion când UTA a retrogradat în Liga a 3-a, am fost pe stadion și când UTA se desființa, în 2014, iar jucătorii primeau mâncare de la suporterii lor. Atât de jos s-a ajuns…

    Am fost din prima zi lângă actuala UTA, acest proiect pornit în 2013 cu niște amicale jucate contra celor de la Mailat sau de la Tauț. Mă număr printre cei care au făcut prima poză oficială a echipei care pleca la drum în noul proiect, în acel meci câștigat pe terenul de la Sânnicolau Mic cu Banatul. Ce ironie… Sau poate, ce coincidență. Ambele proiecte legate de UTA au plecat cumva de la Sânnicolau Mic, locul meu natal, locul în care am învățat să iubesc UTA.

    Am trăit emoțiile promovărilor în Liga a 3-a, apoi în Liga a 2-a, am tremurat la barajele cu Călărași și cu Voluntari și am sperat, un an mai târziu, la barajul cu ACS Poli.

    Am trăit, mai ales în ultimii doi ani, meciuri în care participam 2-300 de spectatori la jocurile echipei arădene, o echipă în degringoladă, o echipă care era mereu mai aproape de retrogradare decât de visul oricărui fan arădean, promovarea în Liga 1.

    Ceva trebuia să se întâmple. UTA se stingea și era nevoie de ceva nou, era nevoie de un sistem nou, sau poate de un om, dar acel gen de om care să sfințească locul, așa cum ne place nouă, românilor, să spunem. Iar impresia mea este că UTA l-a găsit pe acel om în persoana lui Laszlo Gyuszi Balint.

    Nu sunt obișnuit să scriu laudativ la adresa unei persoane. Mi se întâmplă destul de rar, dar acest om m-a convins că-și merită respectul deși nu a realizat încă nimic la Arad, iar munca lui aici abia are o vechime de vreo trei luni.

    De ce te respect, Gyuszi? Te respect în primul rând pentru că tu te respecți și pentru că respecți ceea ce faci, îți respecți propria muncă și totodată îi respecți pe cei alături de care lucrezi. Da, Gyuszi, te respect pentru că ai reușit să umpli din nou tribunele, chiar dacă ele sunt mai mici decât cele din copilăria mea. Te respect și pentru că odată ajuns la Arad ne-ai făcut și pe noi, cei care îndrăgi UTA, să visăm.

    Te respect și pentru că ne-ai făcut să privim altfel chiar și înfrângerile, ne-ai făcut să înțelegem că dincolo de fenomen, dincolo de patimi, fotbalul este un sport în care uneori câștigi, alteori poți să pierzi. Dar UTA antrenată de tine știe chiar să piardă frumos, să piardă de maniera în care fiecare jucător, fiecare persoană care este implicată în procesul de pregătire, se poate uita în ochii suporterilor cu sentimentul că a dat totul acolo în iarbă, fie ea naturală sau artificială…

    Te respect, Gyuszi, și pentru că odată cu venirea ta în club au dispărut bârfele, a dispărut indisciplina, iar vestiarul pare acum un living al unei familii numeroase. În care toți, dar absolut toți, trag la aceeași căruță.

    Te respect și pentru filozofia ta, pentru faptul că mă faci să mă duc la stadion convins că voi vedea UTA pornind în asalturi spre poarta adversă, pentru că iubești jocul și lupta și nu te mulțumești jucând la rezultat cu jucători care se tăvălesc caraghios în ultimele minute, sau cu vreun autobuz uitat pe linia propriei porți.

    Te respect pentru că dincolo de startul foarte bun de campionat (n.m. apropo, este cel mai bun start de campionat al echipei UTA din 2013 încoace, fie că vorbim despre Liga 4, Liga 3 sau Liga 2), munca ta mă face să văd viitorul apropiat așa cum mi l-am dorit ani de-a rândul ca fan al acestei echipe.

    Te respect pentru ambiția ta, pentru felul în care ți-ai ales oamenii cu care să lucrezi și pentru faptul că ai rămas umil și, deși ești un antrenor priceput, știi bine că trebuie să înveți zilnic, să fii pe timp ce trece o versiune din ce în ce mai bună a ta.

    Dar te respect și pentru că nu ai trecut degeaba pe la școală, asta în ciuda faptului că dând înapoi timpul vieții tale, la bilanț ar scrie 75 la sută fotbal. Tu, Gyuszi, ești unul dintre cei care dărâmi mitul care spune că fotbaliștii nu știu să vorbească. Tu ai mereu cuvintele la tine și niciodată nu sunt vorbe goale. De asemenea, ca om cu (deja) decenii în presă, admir modul în care scrii pe blogul tău, pipetafotbalului.com.

    Gyuszi, te respect și pentru că ești un gentleman. Te respect pentru că respecți și te faci respectat. Vestimentar, verbal și profesional, mie, Gyuszi, mi-ai arătat până acum că ești un domn, ești, așa cum am mai spus, un gentleman în fiecare minut al zilelor tale.

    De ce am scris astea acum, într-un moment în care încă nu ai realizat nimic pentru UTA? Am scris-o pentru că mi-ai câștigat definitiv respectul atunci când ai refuzat să pleci de la familia pe care ți-ai făcut-o aici, la Arad, la chemarea celor de la Astra, o echipă care se bate la play-off-ul Ligii 1, o echipă în care puteai antrena jucători ca Budescu, Alibec sau Tamaș.

    Te respect pentru că ne-ai arătat, Gyuszi, că un cuvânt dat are valoare de religie și pentru că pui respectul pentru munca ta înaintea numărului banilor.

    Pentru toate astea și altele pe care poate am omis să le scriu, te respect Laszlo Gyuszi Balint!  

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Lasa un raspuns pentru Giro

    0 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.