Mă… tu, chiar, ce-ai făcut în aceste sfinte paște ale sărbătorii celei mai comuniste, mai anarhiste și mai consumiste, deci inclusiv capitaliste ever… ce-ai făcut în cadrul acestei  procesiuni ecumenice a micilor (m)ucenici de pretutindeni?… Unde, la ce pădure ai defilat? La care vamă veche? Pe marginea cărui lac? Mai precis și mai aplicat: ce grătar – din ăla mic, improvizat pe-o movilă, sau din ăla mare, de curte de vilă?… că până la urmă, la asta se reduce toată diferența… dac-o fi vreuna… Ai avut mici cu șuncă și cu cotlet, sau ai avut mici cu ceafă, cu slănină și cu pulpe? Cum le-ai combinat? Câți ați fost?… Câtă bere și cum ați dus-o?…

Și, iaca – tăt subiectul!
La noi, 1 mai muncitoresc prilejuit de vine iarăși primăvara o început peste câmpuri, peste plai cu prilejul Paștilor, în 20 aprilie (dar nu s-o lucrat începând de vineri, 18)… și, iaca, ni-s pe 3 mai… și încă nu-i gata. În afară de grătar, n-o zolit, n-o mâncat și n-o avut în cap nimeni nimic… nu vezi?… și raziile întreprinse de poliție or fost pe bază de mici, toate știrile de pe posturile generaliste, toate filmele și toată muzica. Micul de 1 mai o fost regele știrilor, detronând Învierea cum o bătut Real Madrid pe Bayern: 4-0 i-o dat micu` lu`Jesus Christ Superstar acasă.

Orice alt subiect în afară de mici e „mă leși?” și orice dezvoltare în afară de cazare, bere și grătare e tabu. Ce război, ce crime, ce pedepse, ce știri? Rușii or promis că le trebuie o jumătate de oră să ocupe România – cam cât ne trebuie nouă să încingem un grătar -, dar or omis o chestie: invazia lor ne va prinde la pădure, la mici și bere… iar asta schimbă datele problemei. Am putea deveni cel mai avant-gandhist (de la Gandhi… pentru cei și mai leneși… ăla cu revolta nonviolentă) popor invadat din toate timpurile: las-o naibii cu încorporarea!… Și dacă ne înrolăm, ce?… O luăm mai rău în freză! Găsindu-ne la picnic pe toți… de la prim-ministru și președinte la ultimul angajat pe bandă la Takata și de la interlop la academician… inamicul ne va cruța, avionul nu ne va bombarda, tancul nu ne va călca… Nu-l iei la omor pe chefliul Europei… că de ospătari e mereu nevoie… vorba lui Băsescu… un om în temă.

Pe de altă parte, la așa muncă, așa chef! Avem cel mai amboulea mod de a ne distra pentru că avem cel mai amboulea mod de a munci. Adică cum ai vrea să sărbătorească ziua internațională a muncii un popor pentru care munca e obiect de ciufală… pricină de gâlceavă și nervi superfluu?