vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Acum treizeci de ani la Orologerie, niște tineri și Domnul Onofrei Dănilă… Nu ieri, ci astăzi 30 de ani, Doamnelor și Domnilor din Palatul Administrativ! (Foto • Video)

    de Lajos Notaros | 21 decembrie 2019, 9:14 AM | Strada | Topic special

    7

    Vineri, Aradul a omagiat eroii Revoluției din 1989

    Onofrei Dănilă nu mai era atât de tânăr. 

    Dar se înțelegea bine cu băieții ăștia cu liceu, îi înțelegea și acum. I-a văzut neliniștiți în ultimele zile, discutând febril în pauzele de curent. Nu, nu are rost, au spus mai mulți după ce a venit curentul. Trebuie să facem ceva, nu se mai poate.

    La opt erau în fața porții. Gata, mergem le-a spus Onofrei. Directorul stătea pe margine și se uita la ei a pagubă. Părea că înțelege, nu mai e nimic de făcut.

    La început nu erau mai mulți de 30-40. Unii cu liceul făcut la Mecanică Fină, fostul Liceu Pedagogic. La Strungul ușile erau zăvorâte, secretarii de partid păzeau ieșirile, tot așa la UTA și la Mobilă. Cu toate acestea, oamenii apăreau de pretutindeni. Încă nu erau foarte mulți când au început să sune sirenele de la Vagoane. Pe urmă locomotivele din gară.

    La Podgoria erau deja câteva sute. Au pornit spre centru pe mijlocul bulevardului. Tramvaiele se opreau, tot așa și cele câteva mașini care se grăbeau la nu se știe ce și unde, oamenii de pe margine se uitau la ei cu teamă și neîncredere. Și totuși numărul celor care veneau cu ei creștea mereu.

    Apoi au apărut soldații. Pe undeva pe la Burza, la Libelula. Coloana, era deja o adevărată coloană de oameni, s-a oprit. Se uitau la soldații cu armele pregătite pentru foc de avertisment. Se vedea foarte bine că sunt speriați de moarte. Soldații. 

    Au tras în aer de parcă voiau să scape de o greutate care le apăsa sufletul și întreaga ființă…

    Era trecut de zece…

     

    Așa a început la Arad acum exact treizeci de ani. Era o zi de joi, oamenii se pregăteau și atunci de Crăciun. Era la fel de cald ca și acum. Când am ajuns în piața din fața primăriei actuale – atunci acolo era sediul Consiliului Județean al PCR, instituție mult mai importantă ca primăria, care era și ea, ascunsă undeva în vastele birouri – trecuse deja de 11 și piața era plină, mulți în cămăși și tricouri sau pulovere, uitându-se fix la soldații care stăteau cu armele pe piept sau la umăr între cele câteva blindate care ocupau esplanada cu mozaic din fața clădirii.

    Și strigau. Strigau lucruri pe care până atunci nu le-a strigat nimeni celor care se credeau eterni în vastele birouri din superba clădire. În mijloc, în primele rânduri, s-a adus o scară, pe scara aceea s-a urcat cel care va deveni liderul demonstrației iar mai târziu simbolul revoltei arădene: Vali Voicilă.

    Ca unul care am fost acolo și am luat parte la evenimentele care au început atunci, îi desfid pe toți cei care vorbesc de puci, de lovituri de stat, de conjurație internațională, aruncând în derizoriu curajul acelor oameni care se uitau acum 30 de ani ochi în ochi cu cei care credeau, apărați de Kalașnikoave și TAB-uri, că așa ceva este imposibil, de neconceput, prostimea nu are cum să schimbe lucrurile și direcția istoriei.

    Îi desfid și pe cei care astăzi se gândesc la cele întâmplate acum treizeci de ani cu un zâmbet parșiv în colțul gurii, vorbind de teroriști și diversiune, jignind memoria arădenilor care și-au dat viața în zilele care au urmat, a tuturor celor care au trăit acele clipe, zile si nopți.

    Revolta din Decembrie 1989 a fost unul dintre cele mai curate și autentice evenimente ale istoriei moderne ale României. Un eveniment pe care poți clădi viitorul.

    Iar dacă acest viitor nu s-a clădit, vina este tocmai a celor care zâmbesc mai nou ironic, vorbesc de puciuri și diversiuni, folosindu-se obraznic și tâmp de oportunitățile care au fost create tocmai prin jertfa celor care au avut curajul să iasă acum 30 de ani din banalul unei vieți sărăcăcioase dar liniștite, să-și riște și viața pentru ca cei care vor veni după ei să aibă libertatea să zâmbească chiar și ironic atunci când vine vorba de cele întâmplate.

    Iar în final, îi desfid și pe cei care mă fac să mă simt acum în plus și aiurea în Aradul meu.

    Pe cei care ocupă astăzi birourile din clădirea din care în 22, – adică mâine ar fi 30 de ani -, cei care s-au adunat în piață astăzi 30 de ani – în 21 Decembrie 1989, adică, nu în 20 – i-au scos pe aceia care și-au bătut joc ani la rând de ei, crezând că nu li se poate întâmpla nimic. Îi desfid pe cei de azi care, ca să scape de o treabă, să nu-și strice week-end-ul, au aniversat Revolta din Arad cu o zi înainte.

    În 20, în loc de 21! De parcă ar fi aniversat 1 Decembrie în 30 Noiembrie!

    E jalnic, Doamnelor și Domnilor!

    Atunci a fost înălțător să fii arădean.

    Dacă scânteia a pornit de la Timișoara, fitilul s-a aprins la Arad.

    Nu uitați asta dacă vă considerați arădeni!

    (Text: Lajos Notaros)

     


     

    În încheiere, vă lăsăm cu imaginile și înregistrarea video de la evenimentul „Arad – 30 de ani de libertate“, organizat vineri, 20 decembrie, mai întâi în Sala Ferdinand a Primăriei Arad cu ședința comună a Consiliului Local Municipal și a Consiliului Județean, în cadrul căreia au fost oferite medalii comemorative urmașilor celor decedați în timpul evenimentelor din decembrie 1989, la Arad, dar și asociațiilor de revoluționari, iar apoi încheindu-se cu o procesiune la care au participat sute de oameni cu lumânări aprinse, în semn de omagiu pentru fiecare erou al Revoluției din decembrie 1989.

    (Foto+Video: Raluca Medeleanu)

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Am vizionat unele inregistrari cu procesiunea preilejuita de 29 ani si 364 zile de la revolta aradenilor,si consider ca in fruntea coloanei ar fi trebuit sa fie un singur om,se stie cine,si nu niste indivizi care au auzit de o revolta,alaturi de o dolofana insotitoare;chiar consider ca am asistat la o chermeza trista(daca se poate spune asa ceva…),dar autoritatile pot spune cu mandrie ca au bifat inca o actiune cu masele…Poate ca aceasta comemorare este una din explicatiile starii tarii noastre.

      +15 voturi
      +1
      -1
    2. In 1989 lucram foarte aproape de locul unde revolutionarii au avut prima ,intalnire’ cu barajul militar(strada Crisan,colt cu b-dul Revolutie) Focul automat pe verticala,efectiv ne-a paralizat pentru cateva secunde.Primele ganduri au fost ca va urma un masacru.Cinste Armatei si luciditatii comandantilor ca nu au fost nici un fel de represalii…..Trist,ca totusi a avut si Aradul victime zilele urmatoare.Eroii nu trebuie uitati niciodata.Oricand trecem pe langa monumentele ridicate in amintirea lor,sa pastram un pios moment de reculegere.

      +11 voturi
      +1
      -1
    3. La 30 de ani de la evenimentele de neconceput petrecute în ajun de crăciun în dictatura instituită de niște jigodii de oameni, români de-i noștrii, membrii instrumentului cu care ne-au ținut înjugați, Securiștii, de la mic la mare, vorbesc pe la televiziuni despre ÎMPĂCARE?!!!!!!!
      .
      O flegmă pe obrazul acelora pe care atunci i-au schingiuit, rupt în bătaie, le-au terorizat familia, … și cu ceasuri la mână ce costă cât un Logan, vin să ne vorbească despre împăcare. Instantaneu m-a cuprins o furie de-mi venea să pun mâna pe măciucă, să intru în studioul și să-i crăp moaca în două impertinentului jegos de fost securist.
      .
      Vorbim de „Împăcare” doar atunci când TOȚI și-au luat și ispășit pedepsele binemeritate.
      .
      Un Criminal îți intră în casă spărgând în bucăți ușa de la intrarea apartamentului în care locuiești. Îți bagă în gură țeava Kalasnicovului, în fața soției și a copilului de doi ani. Te zdrobește în bătaie cu patul de lemn al Klașnikovului și călcâiul cizmei. Te saltă în pijamaua plină de sânge închegat și te aruncă în beciurile securității. Motivul? Ai spus ce te durea, răspicat și public la locul de muncă. Colegi care ți s-au alăturat au dispărut fără urme. 4 din ei.
      .
      Nu vei uita nici tu nici ai tăi în vecii vecilor, nici măcar o secundă a filmului de groază prin care ai trecut. Cum nu vei uita nici mutra canaliei de Securist!
      .
      Vorbim de Împăcare, atunci când urmele tratamentelor aplicate cu patul Kalașnicovului și al călcâiului de cizmă securistă nu vor mai ustura la fiecare aniversare a „Victoriei Revoluției din 89”.
      .
      Așa că nu-i mai persiflați pe cei mulți cărora în România Democrată nu li s-a facut dreptate și care continuă să creadă pe bună dreptate că mișcarea spontană a populației a fost deturnată de o Lovitură de Stat regizată de fosta Securitate. Mai bine spuneți câți din miile de securiști, care au terorizat, omorât, bătut și schingiuit, și-au luat pedepsele?

      +13 voturi
      +1
      -1
    4. se vede ca unii n-u fost acolo-n primele randuri ale coloanei din 21. 12. in fata palatului de pionieri nu s-a tras chiar in aer. ca a cazut destula tencuiala pe noi, acolo intre ceasornicarie si alimentara nonstop ce era pe colt la str. closca. se pare ca multi au uitat si aia ca in actuala piata a revoultiei toate cladirile din jur au fost ciuruite numai balconul primariei nu. de geamurile impuscate la nivelul soldurlor (nu pe acoperisurile unde erau teroristii, sic!) nu mai deschide gura niciun erou al revolutiei. ca alea au fost facute de ofiterii armatei”eliberatoare” ce i-a tinuti arestati pe toti cei aflati in fostul consiliu judetean, cei postati in fata primariei pe asfalt, ascunsi dupa jardinierele alea de beton, ca sa apere (de lunetistii care trageau … de niciunde sau de timp!), revolutia lui ion ilici, cea de dupa 22.12, ora 11, nopatea!

      +2 voturi
      +1
      -1
    5. dar pe cei care pana in 97 nici n-au vrut sa auda de comemorarea zilei de 21, ca nu atunci a rasarit soarele lor ion ilici, nu-i desfideti? intrebati-l pe marele erou al revolutiei aradene daca nu-i asa si de-si aduce aminte ce nervicale facea prin acel decembrie la prefectura, cand s-a decis ca aradul merita sa fie pomenit ca al doilea oras iesit la revolutie dupa timisoara. mai ceva ca in ianuarie si februarie 90, cand, la solicitarea fesenelii de la centru, au trimis; noaptea, cu avioanele la bucuresti, muncitorii cei mai de nadejde din intreprinderi, sa apere cuceririle revolutiei perestroikiste!

      +1 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru Cicy

    8 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.