A fost campion național, a jucat pentru UTA, iar acum, la 41 de ani, a fost la doar un mic pas de moarte… Unde și când ne oprim?





Adi Butunoi respiră, se bucură de soare, se bucură de familia lui, se bucură că este în viață… În aceste zile, poate, Adi apreciază cel mai mult micile bucurii, faptul că poate să bea un pahar cu apă, faptul că poate vorbi cu soția sa, cu copilul său, cu cei din familie sau cu prietenii lui. Putea fi mult mai rău…
Adrian Butunoi a fost un foarte talentat fotbalist într-o generație de excepție pe care a dat-o Aradul. A fost campion național cu grupa de juniori de la Romvest, în 1996, cu generația pregătită de Feri Tisza din care mai făceau parte fotbaliști ca Botiș, Todea, regretatul Adrian Baciu, Claudiu Drăgan, Ciubăncan, Găman, Grozav, Turcan, Ciba sau Cristi Panin. Ca junior a fost un abonat la selecțiile lotului național de juniori, iar la 20 de ani îmbrăca tricoul echipei UTA cu care evolua în Liga a 2-a sub comanda lui Jackie Ionescu. Cariera fotbalistică i-a fost curmată repede după o serie de accidentări, dar tot a rămas în fotbal ca arbitru.
Anii au trecut, Adrian Butunoi a renunțat la sport, și-a deschis o spălătorie auto și a intrat în politică, fiind acum consilier județean din partea PSD. Aceste alergături, stresul acumulat, goana aceasta zilnică putea să-i fie fatală fostului fotbalist. Probabil ca mulți alții dintre noi, Adi se credea invincibil, neobosit. Avem atâtea cazuri în care primi semnale că nu suntem nici roboți, nu suntem nici din titan, ci suntem doar niște ființe vulnerabile, fiecare cu slăbiciunile noastre.
Probabil ar trebui să știm uneori să spunem nu, probabil ar trebui uneori să alegem să ne odihnim decât să mai tragem încă o dată și mai o dată de noi. Probabil ar trebui să știm să fim mai cumpătați cu timpul nostru, cu ceea ce consumăm, cu ceea ce facem în fiecare zi…
Adi Butunoi a suferit un infarct în urmă cu două zile iar acum se află pe un pat de spital din Timișoara. Este bucuros că este în viață, iar noi ne bucurăm de asemenea că mai este printre noi. Cu ce preț putem plăti uneori faptul că nu știm să ne oprim? Cu cel mai mare preț, cu însuși viața… Unde și când ne oprim?
„Dumnezeu mă iubește, iubesc pe Dumnezeu si oamenii. Un fleac am ciuruit Infarctul !!!
Mulțumesc din suflet echipei medicale! — feeling strong at Institutul de Boli Cardiovasculare, Timişoara”, scrie Adrian Butunoi pe contul său de Facebook.
În fotografia de mai sus, Adi este al doilea de la stânga la dreapta între Cristian Panin și regretatul Adrian Baciu, iar în dreapta este Călin Mariș într-o fotografie realizată de fotoreporterul Viorel Muscă cu mai bine de două decenii în urmă. Soarta putea fi crudă și de data aceasta, și un alt Adrian din acea generație de excepție să plece să joace fotbal în lumea cealaltă. Adi Butunoi a avut noroc. La 41 de ani corpul său a putut să lupte și să rămână în viață, dar de acum va fi o viață plină de restricții. O viață în care stresul să devină o rara avis…
Ne bucurăm Adi că trăiești, ne bucurăm că ai driblat moartea, dar ne-am bucura și mai tare dacă am învăâa cu toții din exemplul tău și am învăța să ne oprim și am învăța să ne bucurăm mai mult de ceea ce putem lua de la această unică viață…
Sănătate, Adi Butunoi!
Comentariile portalului
Aha, dacă realizarilee sunt în funcție de datele dan biblie, probabil că autostrăzile se vor face până la apoca lipsă! Aia mare, sau mică, nu mai contează...
Poate nu ar strica să vă documentați ceva mai atent. Veți putea observa că procesiunile ortodoxe legate sau inspirate din viața lui Iisus (deci, inclusiv drumul crucii) (...)
Sa-mi spuna cineva de ce acesti calugari copiaza Via Dolorosa de la Romano Catolici. Biserica Ortodoxa nu are " Drumul Crucii" inclus in randuiala bisericeasca . In nici o carte de cult (...)