UPDATE. Am fost curioși să constatăm urmările aspectelor sesizate de noi vineri. Astfel încât, în această seară am intrat în Atrium Mall pentru a vedea, așa cum speram, jandarmii și oamenii de ordine la muncă. Nu ne-am înșelat. A avut loc un  „scurtcircuit” pe măsura celor scrise de noi: șase „băieți” se plimbau pe fiecare nivel al Mall-ului, „ochind” ager tot ce mișcă, de ziceai că se uită după teroriști, nu după domnișoarele (muuulte…) ce căutau să atragă like-uri și nu numai… Asta e. În seara aceasta ne-am simțit protejați în Atrium, și nederanjați vizual și vocal decât de un „prieten” care s-a apropiat de noi și ne-a șoptit: ați produs multă bătaie de cap la mulți… Chestiunea e cu totul alta decât săptămâna trecută. Rămâne de văzut cât va dura.

Revenim cu fotografii.

Titlu original:  Și asta se întâmplă în Arad: au urinat în Atrium Mall, în văzul lumii și nimeni nu le-a spus nimic

Mulți cred despre jurnaliști că sunt într-o perpetuă alergare după senzațional. Uneori, acei mulți, au dreptate, alteori, senzaționalul apare tocmai în clipele de relaxare pentru că și noi, ziariștii, oameni suntem…

Aradul este un oraș mic, iar ca ziarist în acest oraș rămâi în pană de subiecte tocmai pentru că nu se întâmplă nimic. Uitați-vă pe rețelele de socializare, așa, din curiozitate, și numărați câți dintre prietenii pe care îi aveți și-au pus la status în ultimele săptămâni sintagma „mă simt plictisit” (în traducere feeling bored). Tindeam și eu să postez, aseară, la Atrium Mall, dar nu am reușit.

Frigul din această perioadă a anului te îndeamnă să mergi la mall, oricare dintre ele le-ai alege, pentru că acolo e cald, e lume, e cafea, e mâncare, e… Mă aflam la etajul doi, în Zona Food (că tot e moda împrumuturilor din limba lui Shakespeare). Mi-am cumpărat ceva să mănânc, dar când să o fac mă simțeam agasat de doi puradei care îmi cereau la interval de maxim trei minute câte un leu. Zgârcit, dacă vreți, nu le-am dat. Nu le-am dat și pentru că erau însoțiți de două pirande mai mari, care și ele mi-au cerut în cele din urmă aceeași sumă. Nu le-am dat nici lor. Dar le-am fotografiat, după care ambele m-au întrebat de ce le fac poză? Pentru că vreau să mă căsătoresc cu tine și vreau să i te arăt la mama, i-am răspuns uneia dintre ele. La câțiva metri distanță de ele stăteau doi vlăjgani care, probabil, le aveau în pază.

După atentatul de la Paris peste tot se vorbește despre toleranță și toate formele ei. Eu chiar sunt un tolerant, poate și pentru că mami – pentru că așa mă adresez eu celei care mi-a dat viață – nu m-a amenințat când eram mic și, nu prea cuminte, că mă dă la țigan. Unii ar putea spune că sunt discriminator, dar chiar nu sunt. Nu am nimic cu rromii, nu am nimic cu țiganii, mai ales că am crescut oarecum împreună cu ei. I-am avut colegi de clasă, i-am avut colegi de echipă și am mulți prieteni care provin din această etnie. Nu e o rușine să fii nici român, cum nu e o rușine să fii țigan, rrom, ungur, francez, musulman sau orice pe lumea asta. Oprobiul public ți-l atragi doar în funcție de faptele tale, nu de originile pe care le ai…

Scăpat de cei care în continuu atentau la economiile mele și ale celor care în același interval orar (joi între orele 18-20) se aflau la Atrium Mall în zona Food, mi-a atras atenția o altă imagine. Un grup de rromi au ocupat un număr de șase mese și au încins o petrecere. Și-au cumpărat câteva sucuri de la unul dintre magazinele centrului comercial, iar apoi din plase au scos alte sucuri – la doi litri – sărățele, chipsuri, puțin alcool, le-au aranjat pe mese și cheful era gata de a începe. În câteva minute mesele au fost ocupate de invitați. Unul dintre ei, cel mai bătrân, fuma tacticos o țigară într-o zonă în care fumatul este interzis. Așa se simțea el bine… Culoarul dintre mese, care este una dintre căile de acces la mese pentru clienții mall-ului, era ocupat de cel mai voluminos dintre invitați. Ce să îi spunem? Eu, ceilalți… Nu le-a spus nimeni nimic, nici cei care au în fișa postului asigurarea unui climat propice într-o zonă care se dorește civilizată.

Mă simțeam relaxat, puteam chiar posta asta pe pagina mea de facebook, pentru că mă întrebam ce mai urmează. M-am ridicat de la masă și am plecat, dar încă nu văzusem tot. La o altă masă, un alt grup din aceeași etnie se ridica după ce și-au consumat bucatele și, în urma lor potopul. În jurul celor două mese era plin de pop-corn, tot era alb, precum după câteva minute de ninsoare zdravănă…

Și tot nu e gata… Cireașa pe tort a pus-o cea mai mică dintre invitații de la masa la care scriam mai sus. Pentru că sunt copii, și greu poți să îi ții într-un loc, cei mici zburdau peste tot la etajul al doilea al centrului comercial. La un moment dat, micuța care avea undeva la 2-3 ani de viață, a simțit că nevoile fiziologice o chinuiesc. Săraca, și e atât de frumoasă. Instinctual, micuța și-a dat de una singură pantalonașii jos până la genunchi chiar la una dintre cafenelele cunoscute din zonă și a fost condusă de una dintre mătuși lângă geamurile de la salonul de biliard. Acolo s-a întâmplat. De lene să o ducă la toaletă, mătușa i-a sugerat să se așeze și să facă lipsa mică tocmai acolo… Maxim…

Repet, sunt tolerant, dar sunt tolerant cu fiecare individ sau grup în funcție de faptele sale. Ceea ce s-a întâmplat ieri seară la Atrium Mall nu trebuie tolerat pentru a evita astfel de lucruri.

PS: Dacă conducerea Atrium Mall nu crede cele scrise (n-am contactat pe nimeni din motive de jenă…), eu le sugerez să vizioneze înregistrările din intervalul orar amintit mai sus și apoi să ne spună cum au reușit să lase să se întâmple așa ceva.