Scriitorul Thomas Mann s-a născut la 6 iunie 1875, la Lübeck. După terminarea studiilor la München, colaborează, începând din 1894, la ziarul satiric „Simplicissimus”. În 1898 debutează cu volumul „Micul domn Friedman”. În 1905 se căsătorește cu Katja Pringsheim, cu care are șase copii.

Prima sa operă importantă, „Casa Buddenbrook”, publicată în 1901, s-a bucurat de mare succes, făcându-l dintr-o dată cunoscut pe scriitor. Această amplă cronică de familie prezintă istoria familiei Buddenbrook pe parcursul a trei generații. Modelat după biografia lui Mann, romanul abordează, pe fundalul evenimentelor petrecute în Germania pe parcursul secolului al XlX-lea, și tema mai largă a declinului burgheziei.

Romanele și nuvelele ce au urmat — „Tonio Kröger” (1903), „Tristan” (1903), „Alteța regală” (1909), „Moartea la Veneția” (1913), pun în lumină două concepții opuse, a celor care își dedică existența spiritului și a celor ce se consacră acțiunii. Se pare că, în 1914, Thomas Mann aderă la această din urmă direcție, disociindu-se de fratele său, scriitorul Heinrich Mann, adept al naționalismului german și al războiului. După Primul Război Mondial, Thomas Mann își schimbă atitudinea.

Din această perioadă datează romanul „Muntele vrăjit” (1924). Acțiunea este simplă, având valoare simbolică și constituind totodată un pretext pentru discuții, care reflectă întreaga mișcare de idei de la începutul secolului al XX-lea. Tânărul inginer din Hamburg, Hans Castorp, își vizitează vărul, Joachim, bolnav de tuberculoză, la sanatoriul Berghof din Davos, Elveția. Venit aici pentru trei săptămâni, Hans Castorp va rămâne șapte ani, întrucât se constatase că și el era bolnav, și nu va părăsi sanatoriul decât o dată cu izbucnirea Primului Război Mondial.

Romanul prezintă viața din sanatoriu și disputele dintre umanistul Settembrini și iezuitul Naphta, la care participă și Hans Castorp. „Muntele vrăjit” constituie un spațiu simbolic, unde timpul și sentimentele se desfășoară într-un ritm diferit aceluia al lumii obișnuite, de „jos”, din câmpie. Experiența bolii și apropierea morții conferă celor ce populează acest spațiu un statut deosebit de cel al oamenilor comuni. „Muntele vrăjit” reprezintă, de asemenea, o Europă în miniatură agitată de luptele de idei, care au zguduit continentul, în preajma Primului Război Mondial.

Thomas Mann spunea despre roman: „Ce v-aș putea spune despre această carte și despre felul în care ar trebui ea citită? Cred că modul deosebit în care este construită compoziția ei face ca plăcerea lecturii să fie mai mare și mai profundă când o citești a doua oară — așa cum și muzica trebuie să-ți fie cunoscută ca s-o poți savura cu adevărat”.

Cartea a fost publicată în limba română în 2010 și 2014 de către Editura Rao.

În 1929, Thomas Mann este distins cu premiul Nobel pentru literatură

Venirea la putere a lui Hitler, în 1933, îl determină să ia calea exilului. În același an, regimul nazist îi retrage toate distincțiile, iar, în 1936, îi este retrasă cetățenia germană. Thomas Mann se refugiază mai întâi în Franța, apoi la Zürich, iar după 1938 se stabilește în California, dobândind cetățenia americană în 1944.

Operele sale din această perioadă apără valorile spirituale și intelectuale periclitate de noul val de ”barbari”. Romanele sale au drept cadru motivele mitice ce permit evocarea problemelor lumii moderne (tetralogia „Iosif și frații săi”, 1933-1943, „Doctor Faustus”, 1947). Romanul „Doctor Faustus” folosește un motiv clasic pentru a pătrunde în conflictul dintre spirit și senzualitate. ”Cât privește alesul” (1952) și „Confesiunile unui cavaler al industriei sau Felix Krull”, sunt două opere neterminate, în care reapare ironia și gustul pentru parodie, trăsături care au animat de atâtea ori operele sale.

După război, în 1949, Thomas Mann revine în Germania, susținând mai multe conferințe pe teme literare la Frankfurt pe Main și Weimar. În 1952 se stabilește la Zürich, unde a murit, la 12 august 1955.

Scriitor de largă anvergură, Thomas Mann sondează nu numai eul interior, ci și problemele legate de valorile culturale europene în schimbare. Pentru a coordona aceste două planuri, Thomas Mann folosește de cele mai multe ori limbajul simbolic. Operele sale demonstrează o preocupare permanentă pentru interacțiunea dintre problemele culturale și psihologice. Apropierea dintre creație și nevroză și afinitatea geniu — maladie sunt temele fundamentale, iar în plan secundar apar teme cum ar fi homosexualitatea și sexualitatea infantilă. Problema valorilor artistice într-o societate burgheză este, de asemenea, o preocupare constantă la Thomas Mann.

Sursa: AGERPRES / (Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)