Părintele MAGA, Donald Trump, are cel puțin două motive de bucurie după recentele alegeri din SUA. Primul ar fi acela că alegerile au dovedit cât de mult îl ascultă americanii, cărora, chiar și cu o zi înainte de vot, le-a cerut să voteze cu gândul la el. „În aceste alegeri, vă cer să vă prefaceți că sunt pe buletinul de vot. Ori de câte ori sunt pe buletinul de vot, ne descurcăm excelent”.

Iar americanii l-au ascultat, l-au „văzut” pe buletinul de vot și au votat corespunzător. Adică, împotriva „vedeniei”. Al doilea motiv de bucurie este că Trump a obținut, în sfârșit, o victorie indiscutabilă, învingându-și fără drept de apel propriul partid. Explicația „victoriei” este un trumpism sută la sută și trebuie tratată ca atare – „Nu, uitați… dacă aș fi fost eu pe buletinul de vot, am fi câștigat”.

Dincolo de aceste motive de „bucurie”, adevărata realizare a lui Trump din acest al doilea său mandat abia de acum încolo îl așteaptă. Nu-i vorba de vreo doctrină, de vreo reformă sau de vreo mare izbândă geopolitică, ci, pur și simplu, de terminarea mandatului la termen. Aceasta ar putea deveni cea mai importantă realizare a sa.

Va dispărea MAGA odată cu Trump?

Trecând peste comicul situației, mult mai important decât soarta oarecum previzibilă a președintelui Trump – care se va confrunta cu multe acuzații, anchete și, posibil, procese – este soarta celebrei sale mișcări, MAGA – Make America Great Again, îndemnul-slogan al campaniilor sale electorale. Importantă pentru că, indiferent cât de apropiată i-ar fi lui Trump, MAGA, poate paradoxal, înseamnă mult mai mult.

Cutremur politic în SUA: Democrații pornesc anchetele împotriva lui Trump. Scandalul căderii Guvernului Bolojan ar putea ajunge din nou în atenția Washingtonului

Trump a avut doar inteligența politică de a aduna sub un slogan simplu nemulțumiri care existau deja într-o parte importantă a societății americane și care, într-o formă sau alta, existau și în Europa, începând cu exasperarea față de corectitudinea politică împinsă până la absurd, continuând cu revolta împotriva elitei politice, tot mai ruptă de realitățile cu care se confruntă cetățenii simpli, sau teama și indignarea provocate de imigrația ilegală și de importul propriilor culturi practicat de imigranți.

Evident, nu Trump a inventat toate acestea, dar le-a dat un nume, a oferit nemulțumiților un adversar și le-a promis o revoluție. Doar că, în scurt timp, revoluția MAGA a încetat să mai fie despre ceea ce trebuia schimbat în America și a devenit tot mai mult despre Donald Trump.

Cu toate astea, MAGA nu va dispărea odată cu Trump și, poate, nici n-ar trebui să ne grăbim să-i dorim dispariția. De altfel, probabil această mișcare prin care, poate fără să vrea, a descătușat milioane de oameni din lumea întreagă va fi cu greu oprită prin mijloacele clasice de reprimare a protestelor violente.

Totul are acum o altă amploare, pentru că și motivațiile sunt mai diversificate și, foarte important, cetățenii nu mai au inhibiții, nu mai au teamă de autorități – o fi bine?, o fi rău? –, nu mai sunt dispuși să respecte legi și nici să accepte explicații, nu mai vor să audă nici de crize economice sau deficite bugetare. Vor… Dumnezeu mai știe ce vor.

         (Protest în Milano Foto: democrata.es)

Departe de toate aceste frământări, românii au alte preocupări. MAGA apare foarte rar în discursul public. Până și George Simion, cel ce se proclama un fel de reprezentant MAGA în România, a lăsat-o mai moale, poate și sub presiunea problemelor pe care le are în partid și în afara partidului. La fel și Victor Ponta, cel ce părea că a obținut franciza șepcii MAGA pentru România.

Oricum, la noi, mișcarea MAGA, cu toate temele care au inspirat-o, a fost ca și inexistentă în comparație cu „mișcarea de rezistență” din fața Arestului Central. Ce-i drept, nici băieții aceia care au comis grozăviile din Paris, Milano și alte orașe din Europa nu au părut apăsați de ambiguitățile ideologice ale propriilor revendicări și de încadrarea în conceptul MAGA. Dar nici nu au căzut în ridicol cerând legalitate prin presiuni ilegale.

Mai mult, deși se plâng de corupție și de privilegiile de care beneficiază unii, nu par foarte deranjați nici de demonstrațiile de aroganță și de opulența de prost gust, dar ostentativă, a unor politicieni, nici de minciunile politicienilor, de asocierea ciudată a Justiției cu clasa politică și cu „clasa” coruptă. Prin urmare, este destul de greu să le cerem să-și însușească o ideologie mai degrabă străină. Pentru că, dacă Guru nu a vorbit niciodată de MAGA, înseamnă că nu există sau nu are rădăcini dacice.

În schimb, există vreo câțiva Trumpișori, probabil derutați acum. Până mai ieri, apropierea de Trump era afișată ca un trofeu care, după înfrângere, nu mai valorează mare lucru. Bine, totuși, că n-am dat miliardul de dolari pentru un loc permanent în acel „ONU” trumpist – e bună, uneori, și sărăcia.

Totuși, înfrângerea lui Trump nu va însemna un fel de „restitutio in integrum”. Lumea nu va reveni cuminte acolo unde era înainte de apariția MAGA. Probabil nu se va schimba acum atât de dramatic pe cât s-a schimbat atunci când MAGA a descătușat nemulțumirile ținute, în deplină corectitudine, sub capac.

Revenirea ar însemna ca oamenii să uite de tot ce i-a făcut să se revolte, indiferent de forma revoltei. Sau să accepte din nou excesele corectitudinii politice, să considere rezolvată problema imigrației ilegale, să nu mai vadă dificultățile de integrare și, mai ales, să revină la vechea teamă în raport cu autoritatea politică. Greu de imaginat.

De altfel, descătușarea ar putea fi adevărata moștenire a MAGA și, paradoxal, chiar a lui Donald Trump. Oamenii au descoperit că pot spune ceea ce până atunci ezitau să spună, că pot contesta orice și că pot refuza explicațiile politicienilor. Dar, mai ales, au observat teama politicienilor.

Cine ar fi crezut că un slogan de campanie electorală și o șapcă vor schimba lumea? Pentru că Trump și MAGA n-au aprins doar o revoltă politică. Au turnat benzină peste o lume deja arzând mocnit prin război, migrație, corupție instituționalizată, ruptura dintre cetățean și stat.

Întrebarea înspăimântătoare este: cât de tare se va extinde focul și cât de repede va ajunge la temperatura critică?