Din perspectiva PNL, învestirea, acum, a unui guvern PSDan (PSD–Nicușor Dan) poate fi o adevărată mană cerească. Cele două entități au contribuit decisiv la înlăturarea Guvernului Bolojan prin moțiune de cenzură, cu sau fără suportul tehnic și diplomatic al Ambasadei SUA în Grecia.

Imagini cu Sorin Grindeanu și ambasadoarea SUA Kimberly Guilfoyle, surprinși la un restaurant din București – Flashpaparazzi

E drept, pentru a asigura nucleul sonor al „simfoniei” de cenzură, în secțiunea de coarde a intrat și AUR – secțiunea de coarde este cea mai mare și mai importantă parte a unei orchestre simfonice, iar dacă cineva s-a gândit la altceva, este treaba sa.

AUR și-a făcut treaba, a luat bine înaltele, a menținut ritmul și n-a cântat fals în simfonia ce pare să fi fost orchestrată la Cotroceni, dacă nu chiar compusă acolo. După „concert”, însă, a fost scos din spectacol și astfel visul puterii s-a destrămat. PSDAUR a devenit PSDan, din motive evidente de siguranță – imprevizibil și inflexibil, AUR devenise o amenințare mai serioasă pentru PSD decât Nicușor Dan.

Din toată povestea asta, AUR s-a ales cu TVR (pentru 60 de zile), cu ceva experiență politică și, posibil, cu o experiență penală, îndeosebi dacă George Simion se mai agită în jurul Arestului Central. Apropo, externalizarea presiunilor pentru eliberarea lui Georgescu este o gafă greu de înțeles chiar și pentru Simion.

Oricum, adevăratele întrebări legate de Guvernul PSDan nu țin de AUR, ci de atitudinea foștilor parteneri de guvernare ai PSD.

UDMR, cum ne-a obișnuit, s-a alintat puțin până să anunțe că va vota guvernul prezidențial controlat din toate pozițiile de PSD. Și-a asigurat locșorul la umbra guvernării, pe care o va ajuta, după posibilitățile sale numerice, să-și treacă proiectele legislative.

Nici USR nu a surprins prin poziția sa tranșantă, perfect explicabilă după războiul dus de PSD împotriva lui Dominic Fritz și a miniștrilor USR. Este de așteptat ca această poziție consecvent anti-PSD să continue și după învestire. Va fi interesant de urmărit, de exemplu, reacția Dianei Buzoianu față de cea care va prelua Ministerul Mediului, Natalia Intotero, al cărei fost mandat la „Cultură” a rămas în memoria publică doar prin furtul coifului de la Coțofenești.

Cu PNL, însă, situația este mult mai nuanțată. Evident, are ocazia să se elibereze de balast și să se întărească – o clarificare doctrinară nu ar strica deloc după prea multe aventuri cu PSD și alianța, conjuncturală deocamdată, cu USR.

PNL a condus guvernul de la alegerile parlamentare din 2024 până la căderea Cabinetului Bolojan. Poate nu am spus-o direct până acum, dar cred că s-a înțeles că nu iau prea în serios varianta neînvestirii, marți, a Guvernului PSDan, condus de Luca Niculescu.

Că ne place sau nu, că recunoaștem sau nu, PNL este partidul care și-a asumat măsurile fiscale extrem de dure și celelalte măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare. Sigur, i-au fost alături și USR, și UDMR, dar factura a venit pe numele și la adresa PNL.

PSD s-a dat accidentat de la bun început, iar mai apoi, după cum se știe, a dat bir cu fugiții.

Din motive bănuite, dar niciodată explicate sau recunoscute de cei în cauză, relația dintre Bolojan și PSD s-a transformat într-un război politic, iar relația dintre Bolojan și președintele Nicușor Dan s-a deteriorat până a ajuns un conflict deschis.

Episodul Adrian Veștea (când președintele a desemnat premier un liberal fără măcar o informare sumară prealabilă a conducerii partidului) spune aproape tot despre relația dintre Președinție și PNL. Iar răceala desemnării lui Siegfried Mureșan întregește acest tablou.

Dar iată că istoria are un teribil simț al umorului. Cele două părți ale binomului PSDan au ajuns în situația de a-și oficializa concubinajul într-un guvern controlat de PSD – numele premierului nici nu contează în acest joc – care însă are nevoie tocmai de voturile controlate de inamicul Bolojan. Adică un fel de adulter ce are nevoie de aprobarea unuia dintre soți…

Surprinzător, Cotroceniul a devenit brusc nerăbdător și a lansat ideea că președintele va dizolva vineri Parlamentul dacă joi nu s-ar coagula o majoritate capabilă să voteze noul guvern.

Vai, ce grabă prezidențială, total nefirească la un om care vreme de trei luni nu s-a grăbit să desemneze un premier. De fapt, o încercare jalnică de presiune politică, crezută doar de naivii și necunoscătorii Constituției. Dizolvarea Parlamentului nu-i o operație aritmetică făcută în biroul „oval” de la Cotroceni. Este o procedură ce urmează „după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare” (art. 89 din Constituție).

Așadar, de ce ar vota PNL guvernul PSDan?

Greu de crezut că urmărește refacerea „monstruoasei coaliții” din epoca de tristă amintire Ciucă – Ciolacu, sub oblăduirea micului Iohannis, Nicușor Dan. Să fim serioși.

PNL nu are nimic de câștigat din prelungirea crizei. Își poate, ce-i drept, alimenta orgoliul rănit și-atât. Dar, refuzând învestirea Guvernului Niculescu, ar avea mult de pierdut. PSD și Cotroceniul ar primi gratuit cea mai comodă explicație pentru continuarea crizei, aruncând vina pe PNL și Bolojan.

Votând Guvernul Niculescu, PNL le ia această armă din mână. Îi ajută pe cei doi „concubini”, PSD și Nicușor Dan, să preia toată puterea executivă și invită Guvernul Luca-PSDan să guverneze.

           (imagine generată de AI)

Și de aici începe partea cu adevărat interesantă. Pentru prima dată după (prea) mulți ani, PNL va intra în iarnă fără grija facturii la energie sau a bugetului. După mulți ani, va putea privi de la distanță eventualele proteste ale sindicatelor și, eventual, va întreba, la TV sau în Parlament, cu îngrijorare, când are de gând Guvernul să plătească restanțele salariale ale magistraților, recent câștigate definitiv în instanța condusă de doamna Lia.

Nu-i așa că are umor istoria recentă? Lia va cere insistent bani de la miniștrii PSD din guvernul PSDan…

Evident, Sorin Grindeanu știe ce urmează și și-a avertizat viitorii miniștri că „nu se va arunca cu flori, ci cu rachete”. Războiul „moștenirii” a început înainte de învestire. Grindeanu știe că PSD a amenințat cu ieșirea de la guvernare, imediat după învestirea Guvernului Bolojan, dacă deficitul bugetar moștenit va fi legat de PSD–Ciolacu. Și mai știe că PNL s-a conformat și, considerând că a fost o slăbiciune, acum este pregătit să profite și va invoca „greaua moștenire”.

Aș paria pe-o secundă de empatie bolojeană că fiecare ministru PSD din Guvernul PSDan își va începe noul mandat cu propriul proces-verbal de predare-primire politică. PNL și-a luat libertatea de a-și începe mandatul de opozant printr-un moratoriu de șase luni. Rămâne de văzut dacă va fi chiar așa. Este, totuși, previzibil ca, la prima invocare a „grelei moșteniri”, PNL să nu se mai simtă obligat să respecte acel moratoriu.

În fond, PNL nu votează Guvernul PSDan pentru a-l susține, ci pentru a-l face să existe și să-l tragă la răspundere dacă nu va aduce prosperitate românilor, dacă nu va redresa economia sau dacă nu va reduce fiscalitatea și prețurile.

Iar dacă așa va fi, va avea o bază solidă pentru critici bine fundamentate. Acesta va fi și cel mai potrivit moment în care să explice convingător diferența dintre votul acordat pentru instalarea guvernului (evitarea blocajului bugetar) și cel pentru susținerea politicilor acelui guvern.

Dacă, totuși, guvernul PSDan va reuși, atunci PNL va avea cu adevărat ocazia să învețe cum să iasă dintr-o încurcătură dificilă. Pentru că va avea nevoie de multă putere să recunoască sincer că a făcut bine votând guvernul…

Pe scurt, de marți încolo, PSD va încerca să demonstreze că a moștenit un dezastru de la Bolojan și astfel să scadă cât se poate costul electoral al nevoii baronimii de a rămâne mufată la buget. PNL și USR vor încerca să arate ce (nu) face PSD la guvernare. AUR va trage în toată lumea, din toate pozițiile, și va încerca suspendarea președintelui. Iar președintele va trebui, în sfârșit, să împartă responsabilitatea și să-și asume criticile pentru un guvern al cărui premier îi aparține.

Noi? Ne vom refugia pe rețelele sociale, unde ne vom plânge de UE, globaliști, Ursula von der Leyen, de nesimțiții ucraineni care nu vor să se predea rușilor, de FRF pentru neputința lui Hagi și de Hagi pentru neputința fotbaliștilor, de premierul care „bine că are melodie, dar nouă nu ne mărește salariile”.