Alexandru Meszar este tot mai aproape să piardă controlul absolut la clubul UTA, control pe care-l deține încă din 2013 de la startul proiectului UTA Bătrâna Doamnă. Deși echipa pare în revenire de formă după victoriile cu FCSB și Csikszereda, clubul este tot mai aproape de insolvență după ce în urmă cu un an a intrat în procedură de concordat preventiv.

Clubul UTA nu mai poate ține pasul obligațiilor financiare impuse de procedura de concordat preventiv și trecerea la următorul pas pare a fi inevitabilă și s-ar putea produce în cel mai scurt timp: insolvența…

Dar ce s-ar întâmpla dacă această procedură ar eșua, iar „Bătrâna Doamnă” ar ajunge, în cele din urmă, în insolvență? Una dintre cele mai importante întrebări ar fi legată de rolul lui Alexandru Meszar. Trebuie știut că intrarea în insolvență nu înseamnă automat că actuala conducere este îndepărtată. Meszar nu ar fi dat automat afară. Într-o eventuală procedură de insolvență, primul lucru care trebuie înțeles este diferența dintre administratorul special și administratorul judiciar.

Administratorul special este desemnat de asociați și reprezintă clubul, putând rămâne implicat în conducerea activității curente. Administratorul judiciar este practicianul în insolvență desemnat de instanță, cel care supraveghează procedura, verifică situația financiară și urmărește modul în care sunt respectate obligațiile și, ulterior, planul de reorganizare.

Dacă instanța ar menține dreptul de administrare al clubului, Meszar și conducerea UTA ar putea continua să gestioneze activitatea, însă într-un cadru mult mai strict și sub supravegherea administratorului judiciar. Astfel, Alexandru Meszar nu ar mai avea aceeași libertate de decizie ca într-o situație normală și și-ar pierde controlul absolut asupra clubului, control pe care-l deține – așa cum am scris și mai sus – încă din 2013.

Există însă și varianta în care dreptul de administrare al clubului este ridicat. În acest caz, situația s-ar schimba radical. Administratorul judiciar ar putea prelua efectiv conducerea activității economice a UTA, în limitele stabilite de lege și de instanță. Iar influența lui Meszar asupra deciziilor financiare ale clubului ar scădea considerabil.

Nu ar mai putea fi vorba despre o conducere în care finanțatorul sau reprezentantul clubului decide singur asupra cheltuielilor importante, contractelor, operațiunilor patrimoniale ori utilizării banilor.

Cine ar controla, de fapt, banii clubului UTA?

Într-o eventuală insolvență, veniturile clubului UTA din drepturi TV, sponsorizări, bilete, abonamente, transferuri sau alte activități comerciale ar continua să aparțină clubului. Administratorul judiciar, al cărui reprezentant va fi cel mai probabil Răzvan Zăvăleanu, ar avea un rol esențial în supravegherea fluxurilor financiare și în respectarea regulilor procedurii. Clubul ar trebui să își achite obligațiile curente și să respecte ceea ce va fi stabilit prin planul de reorganizare.

Un eventual transfer important, de exemplu, nu ar putea fi privit doar ca o operațiune sportivă. El ar trebui analizat și din perspectiva reorganizării financiare a clubului.

Ce s-ar întâmpla cu datoriile de peste 7 milioane de euro?

Datoriile existente la momentul intrării în procedură ar urma să fie înscrise în tabelul creditorilor și tratate în cadrul procedurii de insolvență și al planului de reorganizare. UTA nu ar trebui să achite instantaneu întreaga sumă. Planul de reorganizare ar putea prevedea plata creditorilor într-un anumit procent și pe o anumită perioadă, în funcție de situația concretă a clubului și de ceea ce va fi aprobat în procedură.

Pentru UTA, acest lucru ar putea reprezenta o șansă de supraviețuire financiară, dar numai dacă activitatea curentă este gestionată astfel încât clubul să nu acumuleze alte datorii. Intrarea în insolvență nu înseamnă, prin ea însăși, dispariția clubului și nici retrogradarea automată din SuperLiga. UTA ar putea continua să joace în campionat, cu condiția să îndeplinească cerințele de licențiere. Problema ar fi însă că insolvența ar complica serios procesul de licențiere, clubul trebuind să respecte condițiile financiare și sportive aplicabile unei asemenea situații.

Dacă pentru campionatul intern insolvența nu înseamnă automat excluderea, situația este mult mai complicată în cazul competițiilor europene. Regulile de licențiere UEFA sunt considerabil mai stricte în privința cluburilor aflate sub protecția procedurilor față de creditori.

Ce riscuri ar avea UTA?

O eventuală insolvență ar putea oferi clubului o gură de oxigen prin restructurarea datoriilor, dar vine la pachet cu riscuri importante.

Printre cele mai mari s-ar număra:

– limitarea puterii actualei conduceri (n.r. ceea ce nu e neapărat un lucru rău);
– posibilitatea ridicării dreptului de administrare;
– controlul strict al operațiunilor financiare;
– presiunea creditorilor;
– dificultăți în obținerea licenței;
– restricții sau probleme legate de participarea în competițiile europene;
– necesitatea respectării stricte a planului de reorganizare;
– riscul acumulării unor noi datorii, care ar putea pune din nou clubul în pericol.

Mai există și un al treilea scenariu: apariția unui investitor dispus să finanțeze UTA și să preia responsabilitatea pentru viitorul clubului. Însă nici în acest caz datoriile nu dispar pur și simplu. Totul ar depinde de structura juridică a clubului, de creditorii înscriși în procedură și de planul de reorganizare.