Conflictul cu Iranul și blocarea Strâmtorii Ormuz au provocat o schimbare majoră pe piața mondială a petrolului, afectând inclusiv capacitatea OPEC+ de a controla oferta și, implicit, evoluția prețurilor. Alianța producătorilor, care înainte de izbucnirea războiului concentra aproape jumătate din producția mondială, are acum o influență mult mai redusă, transmite Digi24.

Potrivit Reuters, OPEC+ reprezenta în luna iulie aproximativ 40% din producția mondială de petrol, în condițiile în care ponderea depășea 48% înainte de declanșarea conflictului.

Situația este complicată și de faptul că o parte dintre deciziile privind creșterea producției nu au putut fi puse efectiv în aplicare. Din luna martie, OPEC+ a anunțat șase majorări ale producției, însă restricționarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz a limitat exporturile unor producători importanți, printre care Arabia Saudită, Irak și Kuweit.

În aceste condiții, instrumentul tradițional prin care alianța încerca să influențeze piața – ajustarea producției – a devenit mult mai puțin eficient. Chiar și atunci când sunt anunțate modificări ale nivelului producției, petrolul nu poate ajunge cu ușurință pe piețele internaționale.

China schimbă echilibrul pieței

În timp ce oferta este afectată de conflict, evoluția cererii din China a contribuit la limitarea presiunii asupra prețurilor. De la începutul războiului, importurile chineze de petrol au fost cu aproximativ 400 de milioane de barili mai mici față de aceeași perioadă a anului trecut.

Scăderea este pusă pe seama reducerii activității rafinăriilor, a interdicțiilor privind exporturile de combustibili, dar și a dezvoltării transportului electric.

Astfel, consumul mai redus al Chinei a compensat, cel puțin parțial, pierderile de ofertă provocate de conflict. Fără această diminuare a cererii, presiunea asupra pieței petroliere și asupra prețurilor ar fi putut fi considerabil mai mare.

OPEC+ pierde rolul de „producător de echilibru”

Evoluția din ultimele luni indică o schimbare importantă în modul în care funcționează piața mondială a petrolului. OPEC+, obișnuită să joace rolul principal în reglarea raportului dintre cerere și ofertă prin modificarea producției, întâmpină acum dificultăți în a-și exercita influența.

Analiștii consideră că rolurile tradiționale încep să se inverseze. Dacă OPEC+ nu mai poate acționa eficient ca „producător de echilibru”, China capătă tot mai mult statutul de „consumator de echilibru” al pieței mondiale a petrolului.

Practic, evoluția cererii chineze a ajuns să conteze aproape la fel de mult ca deciziile marilor producători. Reducerea consumului din China poate atenua efectele unei crize de ofertă, în timp ce o revenire puternică a importurilor ar putea amplifica presiunile asupra prețurilor.

Războiul cu Iranul și blocarea Strâmtorii Ormuz arată astfel că influența asupra petrolului nu mai este concentrată exclusiv în mâinile producătorilor. Piața globală începe să fie modelată tot mai mult și de comportamentul marilor consumatori.