Aradul are doar 577 de locuri finanțate de stat pentru îngrijirea paliativă și persoanele vulnerabile, într-un județ îmbătrânit cu peste 400.000 de locuitori. De la finalul săptămânii trecute, 38 de persoane venite din azilele lui Viorel Pașca din Bihor s-au alăturat celor vulnerabili din județ și au fost primiți în centrele DAS și DGASPC Arad, până când situația acestora se va lămuri. Niciunul nu a fost internat în spital.

Citeşte şi: 37 de pacienți din azilele din Bihor au ajuns la Arad. Autoritățile arădene au trimis, de-a lungul anilor, beneficiari în casele lui Viorel Pașca

Alte 10 persoane din alte azile, de data aceasta din Caraș, vor veni în cel mai scurt timp la Arad. Mai e loc și pentru acestea într-un județ în care locurile libere finanțate de stat sunt o raritate, iar cazarea la privați pentru astfel de persoane vulnerabile e un lux?

Care e situaţia Aradului când vine vorba despre cum răspunde statul nevoilor persoanelor vulnerabile, care e starea de sănătate a celor aduşi din Bihor, câţi dintre aceştia sunt arădeni şi câţi arădeni au trimis instituţiilor statului din Arad la azilele lui Viorel Paşca?

Acestea sunt întrebările la care am încercat să răspundem mai jos.

Am pornit de la anunţul făcut de ministerul în grija cărora ar trebui să se afle aceşti oameni. Luni, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale a prezentat  (vezi AICI comunicatul) o realitate sumbră după descinderile DIICOT la azilele lui Viorel Pașca: din cele 409 persoane vulnerabile identificate în urma perchezițiilor din Bihor, 394 au fost deja relocate în centre sociale. Printre destinațiile temporare se numără și Aradul, unde au ajuns 38 de persoane. Județul nostru ocupă astfel un trist loc patru la nivel național în topul relocărilor, fiind devansat doar de Alba (60), Satu Mare (56) și Sibiu (42).

În prezent, toate cele 38 de persoane se află în unitățile de cazare administrate de DGASPC Arad și DAS Arad. Conform informațiilor oferite de cele două instituții, parte din cei sosiți la Arad sunt vârstnici, dar niciunul nu a avut nevoie de internare. Deși câteva persoane au ajuns la spital la sfârșitul săptămânii trecute pentru evaluări medicale, niciuna nu a rămas internată peste noapte. Ca atare, oficialii DGASPC și DAS Arad dau asigurări că starea de sănătate a celor sosiți din Bihor este, aparent, bună.

(Imagine surprinsă la deschiderile DIICOT la azilele din Bihor)

Patru persoane care au venit din Bihor au domiciliul în județul Arad

Cât timp vor mai rămâne acești oameni la Arad? Greu de spus. Deși autoritățile insistă că situația este una temporară – valabilă până la identificarea domiciliului, a aparținătorilor sau până la găsirea unei soluții definitive -, realitatea din teren complică lucrurile. Identificarea nu este uşoară, unii aparţinători nu-i vor acasă, iar soluţii salvatoare nu există.

Până acum, patru dintre persoanele ajunse în Arad au fost identificate ca având domiciliul în județul nostru, ceea ce înseamnă că ele vor rămâne, cel mai probabil, aici.

O altă barieră majoră în calea unei soluții definitive pentru persoanele sosite din azilele din Bihor o reprezintă lipsa documentelor. Din informațiile pe care le deținem, neconfirmate oficial, oamenii din Bihor au fost transferați la Arad fără dosare medicale. În lipsa antecedentelor clinice, identificarea și tratarea adecvată a bolilor de care suferă devin o misiune aproape imposibilă.

Scandalul din Bihor şi realitatea din Arad: locuri puține la stat, prețuri prohibitive la privat

Sosirea celor 38 de persoane din Bihor pune sau nu o presiune uriașă pe sistemul public arădean, într-un județ în care locurile de cazare subvenționate de stat pentru vârstnicii aflați în nevoie şi persoanele vulnerabile sunt extrem de puține și permanent ocupate? Și cum ar arăta o cu totul altă soluție?

Alternativa privată este un lux inaccesibil pentru majoritatea cetățenilor. În centrele noi, cel mai ieftin loc într-un centru de îngrijiri paliative depășește 5.000 de lei pe lună, iar în unitățile deja consacrate tarifele sar bine de 7.000 de lei. În pofida acestor prețuri prohibitive pentru mulți, aparținătorii privesc aceste azile cu mult scepticism, în special când vine vorba despre calitatea îngrijirilor medicale. Un rol important îl joacă aici și credințele și convingerile moștenite, potrivit cărora nu este creștinește să-ți abandonezi părinții, la finalul vieții, într-un „azil al morții”, așa cum sunt privite aceste centre.

În mentalul colectiv local, aceste spații sunt descrise adesea drept locuri în care bătrânii sunt trimiși „doar ca să moară” şi sunt privite  ca o ultimă soluție pentru familiile ajunse la capătul puterilor.

În plus, în astfel de centre nu vorbim despre îngrijire medicală la un nivel optim. Sistemul și întreaga legislație din spatele său nu au fost concepute în acest sens. Din acest motiv, marea majoritate a vârstnicilor aflați în fază terminală ajung să fie îngrijiți acasă, de familii, cu costuri uriașe pentru aparținători: femei care renunță la locurile de muncă pentru a deveni îngrijitoare cu normă întreagă, lipsa unor tratamente adecvate imediat după externare – când spitalele îi trimit acasă cu verdictul cinic „nu mai avem ce să-i facem aici” –, totul culminând cu o profundă stare de disperare și neputință a familiei, care se prelungește până la decesul celui îngrijit.

Iar această realitate este doar jumătate din adevărul care a dus la declanșarea scandalului național, politic dar nu numai, de acum. Marea majoritate a persoanelor vulnerabile își duc zilele la limita supraviețuirii: noaptea se adăpostesc în barăci sau spații improvizate, iar ziua ies pe străzi, cerșind sau căutând prin gunoaie o bucată de pâine. Când vine vorba despre persoanele cu handicap fizic sau psihic, drama atinge apogeul. Unele sunt internate pe perioade scurte în spitale, după care aparținătorii încep un slalom infernal și dureros printre legi, uși închise și ONG-uri, în căutarea disperată a unei alinări sau a unui tratament de lungă durată.

Radiografia neagră a Aradului: 577 de locuri la o populație de peste 400.000 de locuitori

Cifrele oficiale privind locurile de cazare oferite de stat persoanelor vulnerabile și bătrânilor care au nevoie de îngrijiri paliative arată trista realitate (şi) din Arad.
Potrivit Casei de Asigurări de Sănătate (CAS) Arad, la nivelul județului există un total de 224 de paturi contractate pentru îngrijiri paliative, decontate de instituție, împărțite după cum urmează: 30 de paturi la Spitalul din Căpâlnaș, 53 de paturi la Spitalul „Sf. Gheorghe” – Terapeutica Chișineu-Criș, 116 paturi la Laser System, 25 de paturi la Centrul „Speranța pentru Viață” din Ineu.

Serviciile din aceste unități sunt decontate direct de CAS. Lucrurile se schimbă radical în cazul unităților medico-sociale (centre și azile de bătrâni) gestionate de primării/Consiliul Județean. În aceste cazuri, instituțiile trebuie să încheie contracte proprii cu medicii, deoarece serviciile medicale propriu-zise nu sunt decontate direct. Pe scurt, statul, prin CAS, decontează în mod direct doar serviciile de paliație destinate bolnavilor aflați în fază terminală.

La această rețea se adaugă doar 203 locuri de cazare în centrele rezidențiale pentru adulți aflate în subordinea DGASPC Arad și 150 de locuri în Centrul rezidențial pentru îngrijirea persoanelor vârstnice din municipiu, aflat în subordinea DAS Arad.

Trăgând linie, rezultă un total de doar 577 de locuri pentru întregul județ cu o populație de peste 400.000 de locuitori, caracterizat printr-un accentuat proces de îmbătrânire demografică.

Paradoxul arădean: fără locuri libere, dar și fără liste de așteptare

Deși răspunsurile oficiale primite de la DGASPC și DAS susțin că niciuna dintre aceste instituții nu are liste de așteptare pentru cazurile sociale sau medicale grave (care nu mai pot fi ținute în spital), găsirea unui loc liber rămâne  o misiune aproape imposibilă.

DGASPC Arad nu are niciun loc liber în centrele gestionate de instituție. Toate cele 203 locuri din centrele rezidențiale sunt ocupate, dar instituția precizează că nu există liste de așteptare, criteriile și procedurile de admitere fiind aplicate strict în conformitate cu articolul 13 din Legea nr. 7/2023.
Directorul DAS Arad, Oana Pârvulescu, a precizat că instituția pe care o conduce – și care a preluat 19 dintre cele 38 de persoane relocate din Bihor – dispunea, în cursul zilei de ieri, de 20 de locuri libere în centrul rezidențial, fără a înregistra vreo listă de așteptare.

Finanțarea acestui centru provine din bugetul local și din bugetul de stat, însă cazarea nu este gratuită pentru oricine. Persoanele asistate care realizează venituri (sau ai căror aparținători au venituri) sunt obligate prin lege să acopere costul lunar al cazării, care poate ajunge până la 3.742 de lei (contribuţia proprie). Doar în cazul persoanelor complet lipsite de resurse, cheltuielile sunt suportate integral din fonduri publice, în proporție de 70% din bugetul local și 30% din bugetul de stat.

Mai jos găsiți parte din hotărârea care stabilește costurile unui astfel de loc în cadrul DAS Arad:

(Hotărârea CLM Arad privind tarifele DAS)

Rețeaua din umbră? Traseul pacienților arădeni către azilele din Bihor

DGASPC a devenit instituția care coordonează direct, conform deciziei Ministerului Muncii, activitățile legate de persoanele transferate din Bihor. Potrivit datelor oficiale de la DGASOC Arad, cele 38 de persoane preluate din județul vecin se află în continuare în mai multe centre ale DAS și DGASPC Arad, nefiind încă direcționate către județele lor de domiciliu.

În acest moment, Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială desfășoară demersurile necesare pentru stabilirea identității și a localităților de domiciliu ale acestora. Toți cei sosiți au fost evaluați medical și înscriși la medici de familie, mai arată DGASPC Arad.

Dincolo, însă, de aceste detalii procedurale, rămâne pe mai departe întrebarea legată de arădenii care au fost trimiși, în ultimii ani, de instituțiile statului către azilele din Bihor.

Care sunt noutățile acestei realități nefăcute încă publice? Potrivit DGASPC Arad, în ultimii cinci ani instituția nu a direcționat și nici nu a sprijinit internarea unor beneficiari în centrele administrate de Viorel Pașca din Bihor sau în alte centre private din județul Bihor. Un răspuns similar am primit și din partea DAS Arad.

Conducerea Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad ne-a declarat însă, încă de la izbucnirea scandalului din Bihor, că au existat pacienți externați de unitatea medicală care au fost trimiși, de-a lungul anilor, către aceste centre, susținând că totul s-a făcut doar la solicitarea și cu acordul scris al acestora:

„Au existat cazuri în care pacienți care nu au avut alternative – nu aveau familii sau acestea au refuzat să îi îngrijească, nu aveau locuință, nu îndeplineau criteriile legale pentru a putea fi admiși într-un centru de stat pentru persoane vârstnice/cu dizabilități – au fost primiți la Asociația Dumbrava din județul Bihor, la solicitarea pacienților și cu acordul în scris al acestora.”

La solicitarea presei, spitalul verifică în aceste zile arhivele pentru a identifica numărul exact al arădenilor trimiși în azilele din Bihor. Vom face public numărul acestora la momentul la care acesta ne va fi comunicat.

Referitor la traseul standard al cazurilor sociale din unitatea medicală, reprezentanții spitalului au explicat procedurile aplicate: „În cazul pacienților neasigurați, fără adăpost sau fără aparținători, Serviciul de Asistență Socială al spitalului efectuează demersurile necesare pentru a găsi o soluție după externare. Primul pas este contactarea primăriei de domiciliu a pacientului pentru verificarea situației acestuia. Dacă pacientul este domiciliat în municipiul Arad, asistenții sociali iau legătura cu Direcția de Asistență Socială. Dacă pacientul îndeplinește condițiile prevăzute de lege – printre care domiciliul în municipiul Arad și vârsta de peste 65 de ani – este direcționat către Centrul de Îngrijire a Vârstnicilor din Arad.

O altă categorie de pacienți – cazuri sociale, fără adăpost, care se pot mobiliza și îngriji singuri – este direcționată către Adăpostul de Noapte Arad. Pentru pacienții care nu au domiciliul în municipiu, ci în alte localități din județ sau în alte județe, asistenții sociali iau legătura cu serviciul social al primăriei de domiciliu.”

DGASPC Arad ne-a comunicat, la solicitarea noastră, că nu a încheiat niciodată parteneriate, convenții sau contracte oficiale de colaborare cu centrele din Bihor ori cu asociațiile care le administrau, motiv pentru care nu au fost efectuate nici verificări interne pe această temă. Rămâne ca alte instituții de control să stabilească dacă au existat astfel de protocoale sau în baza căror acte au fost trimiși acolo bolnavi arădeni aflați în stadii terminale ori în alte situații de vulnerabilitate.

Pe rețelele sociale circulă o listă neasumată oficial, potrivit căreia Aradul s-ar situa pe locul al doilea printre județele care au trimis, de-a lungul anilor, către azilele lui Viorel Pașca, persoane aflate în situații vulnerabile. Lista nu a fost însă confirmată oficial de nicio instituție, iar sursa datelor pe care se bazează nu este precizată.

(Una dintre imaginile care circulă pe rețelele sociale în ultimele zile)

Totuși, dintre cele 38 de persoane relocate recent de la Bihor la Arad, patru au fost confirmate ca având domiciliul stabil în județul nostru. Ca atare, numărul arădenilor relocați din Bihor în centre din alte județe ar putea fi mai mare.
Mai mult, potrivit informațiilor pe care le deținem, numărul persoanelor care vor ajunge din centrele ilegale în Arad va crește, iar odată cu acesta se va accentua și presiunea asupra sistemului de protecție socială din județ. Potrivit informațiilor noastre, alte zece persoane provenite dintr-un centru din Caraș-Severin urmează să fie aduse în curând la Arad, urmând să ocupe aproape în totalitate puținele locuri de stat rămase disponibile.

Teoria dezinstituționalizării versus cruda realitate din teren

Cum s-a ajuns în această situație de criză a locurilor de cazare? Una dintre explicațiile oficiale oferite nouă invocă politicile naționale și piloni obligatorii asumați prin PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență). Această strategie vizează „dezinstituționalizarea” serviciilor sociale și „autonomizarea” pacienților, o abordare modernă specifică ţărilor occidentale.

O soluție care sună ideal în teorie, pe hârtie, dar care devine utopică și imposibil de aplicat într-o Românie care și-a abandonat constant acești cetățeni, cu primării care au preferat să ascundă problemele și într-o societate lipsită de o educație medicală minimă.

Câțiva pași instituționali s-au făcut, însă sunt insuficienți pentru a rezolva o problemă veche de zeci de ani. La Arad, de pildă, DGASPC Arad a dezvoltat o serie de servicii alternative în comunitate, precum Centrul de zi pentru persoane adulte cu dizabilități „Safir” din Ineu și Centrul de zi pentru persoane cu dizabilități „Opal” din Arad.

Potrivit răspunsului oficial transmis pe această temă, „Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad dezvoltă servicii sociale moderne destinate persoanelor adulte cu dizabilități, orientate spre incluziunea socială, creșterea autonomiei personale și prevenirea instituționalizării. Aceste servicii sunt dezvoltate în conformitate cu principiile dezinstituționalizării și ale vieții independente, fiind finanțate prin programe naționale și europene, inclusiv prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)”.

Centrul de zi „Safir” din Ineu, proiect aflat încă în faza de dezvoltare, promite să deservească persoanele cu dizabilități din zonă. Structura este gândită pentru o capacitate de 30 de beneficiari pe zi și ar urma să ofere servicii integrate de abilitare și reabilitare, dezvoltarea deprinderilor de viață independentă, formarea abilităților lucrative, pregătirea pentru muncă și sprijinirea integrării profesionale.

Centrul de zi „Opal” din municipiul Arad, amintit și el de DGASPC, funcționează tot ca un serviciu comunitar care sprijină 30 de persoane adulte cu dizabilități pe zi. Acesta oferă servicii adaptate nevoilor individuale: informare, consiliere socială și psihologică, abilitare, reabilitare și sprijin direct pentru angajare sau menținerea locului de muncă.

În plus, DGASPC Arad a depus recent un nou proiect pentru obținerea de fonduri prin Programul Incluziune și Demnitate Socială 2021–2027 (Prioritatea P07 – Sprijin pentru persoanele cu dizabilități, Acțiunea 7.2). – „PAS cu PAS – Program pentru autonomie și sprijin, prin echipa mobilă”, care vizează extinderea aceleiași strategii de dezvoltare a serviciilor direct în comunitate.

În același timp, pe lângă centrul rezidențial pentru adulți, DAS Arad administrează și trei centre de zi pentru pensionari. Numai că, asemenea celor menționate anterior, acestea funcționează doar ca spații de socializare și petrecere a timpului liber și nu oferă nicio posibilitate de cazare.

Aceasta este întreaga ofertă a statului când vine vorba despre persoanele vulnerabile din județul Arad. Toți ceilalți, care nu-și găsesc aici un acoperiș deasupra capului și o mână întinsă din partea statului, rămân în grija sistemului privat, cu toate costurile sociale, umane și uneori, cum e cazul din Bihor, juridice care decurg de aici.

(Fotografie de la descinderile DIICOT la azilele din Bihor)

Ce spune ministerul și cine îi vrea acasă pe cei din Bihor

În fața noii crize naționale privind persoanele vulnerabile, Ministerul Muncii a ieșit doar cu un comunicat ( cu excepţia DIICOT nicio altă instituţie a statului nu s-a grăbit cu comunicarea publică) în care a amintit că, în urma perchezițiilor efectuate de procurorii DIICOT și de polițiști în județul Bihor, au fost identificate 409 persoane aflate în situații de vulnerabilitate extremă. Dintre acestea, 394 au fost relocate de urgență în centre rezidențiale și servicii sociale din 20 de județe ale țării.

Harta relocărilor la nivel național, potrivit ministerului, arată astfel: Alba (60), Satu Mare (56), Sibiu (42), Arad (38), Cluj (36), Botoșani (31), Vâlcea (29), Mehedinți (17), Bistrița-Năsăud (15), Mureș (14), Bihor și Neamț (câte 10), Hunedoara (9), Vrancea (7), Giurgiu și Olt (câte 5), Timiș (4), Brașov (3), Gorj (2) și Caraș-Severin (1).

În comunicat, ministerul a anunțat și un deces: un bărbat relocat într-un centru din județul Mureș a murit în cursul după-amiezii de luni, fiind așteptate concluziile Institutului de Medicină Legală pentru stabilirea cauzei exacte a decesului.
Celelalte 15 persoane identificate cu probleme au rămas internate în unități medicale, după ce au fost transferate inițial prin unitățile de primiri urgențe.

Statistic, potrivit datelor ministerului, din cele 409 persoane salvate, 165 își au domiciliul în localitățile bihorene Dumbrava, Holod și Tinca. De asemenea, 149 sunt încadrate oficial într-un grad de handicap, 212 sunt persoane vârstnice, iar 11 nu dețin niciun document de identitate (nu au CNP), autoritățile efectuând demersuri urgente pentru clarificarea situației lor civile.

Un detaliu tulburător prezentat de Ministerul Muncii arată gradul de alienare socială a persoanelor aflate în centrele lui Viorel Pașca: până în prezent, la Call Center-ul ANPIS destinat aparținătorilor au apelat 40 de persoane, însă niciuna nu și-a exprimat intenția sau dorința de a prelua în propria îngrijire ruda despre care solicita informații.

Pentru gestionarea acestei crize, Guvernul urmează să adopte o hotărâre prin care vor fi alocate fonduri de urgență din Fondul de rezervă bugetară, menite să acopere costurile de îngrijire ale persoanelor relocate până la sfârșitul anului. Muncii. Creşterea numărului de locuri de cazare şi îngrijire disponibile pentru aceste persoane e însă departe.   

Citește și:

Sub control judiciar, Viorel Pașca s-a întors la Oradea în aplauzele susținătorilor și anunță că vrea, pe lege, să își reia activitatea