sâmbãtã, 27 iunie, 2026

Special Arad Logo

    Frânturi din vremuri pe care n-am cum să le uit vreodată

    de Lucian Dănilă | 27 iunie 2026, 9:45 AM | Recomandările editorilor | Sport

    0

    Atrium Mall m-a purtat ieri în timp, m-a dus înapoi în anii copilăriei, ani în care fotbalul îmi era cu adevărat rege și fotbaliștii mi-au adus bucurii cum puține am avut în acele vremuri, bucurii care de pri acea perioadă nu ni se-au mai întors niciodată. Nu la acel nivel.

    Răzvan Stoian, unul dintre cei mai mari colecționari de obiecte dedicate fotbalului din România, și totodată fondator al proiectului „Romanian Football Legends” i-a adus în fața publicului arădean pe câțiva dintre cei care mi-au încântat copilăria: Belodedici, Gabor sau Sandu Gaica. N-am fost mulți, dar nici puțini. Am fost vreo 30, poate 40, și ce este și mai îmbucurător este că am văzut mulți copii, copii prezenți acolo pentru a asculta cum România a fost în urmă cu nu așa de mult timp pe culmile fotbalistice ale Europei. Prin Steaua, prin echipa națională, prin jucătorii pe care i-a dat în anii 80-90.

    727083078 10163815560142572 2891343284137496881 n

    Miodrag Belodedici, poate cel mai elegant fotbalist pe care l-a dat vreodată România, câștigător de două ori al Cupei Campionilor Europeni cu două echipe diferite, Steaua și Steaua Roșie Belgrad, primul fotbalist din lume care a reușit o asemenea performanță. Același Belodedici care a ridicat de și Supercupa Europei deasupra capului, doar cu Steaua București, dar și Cupa Intercontinentală, pe asta ultima doar cu Steaua Roșie.

    A fost o oră de povești, o oră de povești moderate de cel care a trăit vara americană din 1994 chiar acolo. E vorba despre Ionel Stoica, reporterul și totodată comentatorul care a stat atunci 57 de zile la Los Angeles, Detroit și San Francisco cu Hagi, Răduciou, Dumitrescu, Petrescu, Popescu sau Belodedici pentru, probabil, cea mai frumoasă poveste a echipei naționale din istorie, acea poveste despre echipa care a fost la 5 minute de o semifinală de Mondial cu Brazilia.

    Au fost povești cu „cangurul” Romulus Gabor, „Balon de Aur” la Mondialul de tineret din Australia 1981, acolo unde România, cu arădenii Lovas și Vușcan pe teren cucerea medalia de bronz după ce bătea echipe ca Italia, Uruguay sau Anglia și făcea egal cu Brazilia, țări care au dat fotbalului multiple campioane mondiale. Gabor a fost cel mai bun de la acea competiție și, mai mult, a dat 4 goluri și două „assisturi”, cele mai multe din competiție. Fotbalist legendar la Corvinul, Gabor, prezent și la Euro 84 alături de naționala României, nu și-a atins potențialul și pentru că o accidentare gravă suferită la 26 de ani i-a blocat drumul spre fotbalul și mai mare.

    730748901 10163815561512572 6163430116071011010 n

    A fost și Sandu Gaica, unul dintre cei mai dragi mie dintre fotbaliștii care au îmbrăcat vreodată tricoul echipei UTA. Poate nu întâmplător s-a pus lângă Belodedici, făcând, măcar pentru o oră, un cuplu de fundași centrali pe care mi l-aș închipui acum la naționala României. Sandu n-a jucat în echipa națională, dar prin dăruirea lui, prin agresivitatea lui, prin forța pe care o emana și respectul câștigat acolo în dreptunghiul verde le-a făcut viață grea multor vedete din fotbalul nostru din anii 90, așa cum erau Ilie Dumitrescu, Lăcătuș, Adrian Ilie, Viorel Moldovan și alții.

    Lângă ei a fost Adi Mihalcea, actualul antrenor de la UTA, un jucător din generația de după cea a lui Belo, Gabor sau Gaica, dar un jucător care a prins totuși 13 meciuri la echipa națională într-o perioadă în care pentru acel tricou se luptau Viorel Moldovan, Ganea, Mutu, Adrian Ilie, Pancu sau Marius Niculae, Dănciulescu, Claudiu Niculescu sau Bratu. Ce concurență… Mihalcea a apărut la Atrium Mall la o oră distanță după ce aflase că se va duela din nou în prima etapă cu Universitatea Craiova. „Trebuie să fim pregătiți și să facem din nou măcar ca anul trecut”, spunea el.

    fedf22bd 657a 4f24 84b8 d6b72545af90

    A lipsit Marcel Coraș, nea Marcel, poate cel mai bun fotbalist născut în Arad, cel mai bun român de la Euro 84 din Franța, atunci când a dat pasă de gol cu Spania și i-a dat gol marelui Harald Schumacher. Ajuns la 67 de ani, cu operații la genunchi și după ce a suferit un AVC în urmă cu câteva zile, nea Marcel nu a putut să ajungă. Sănătate, nea Marcel! În locul său a fost prezentă doar Gheata de Argint pe care a cucerit-o în 1989.

    Alături de ei a fost prezentă și Alexandra Duckadam, soția regretatului erou de la Sevilla, Helmut Duckadam. Ea nu ne-a vorbit, dar prin prezența ei duce legenda marelui portar născut la Semlac și lansat în fotbalul mare de la UTA, mai departe.

    „Când ne-am apucat noi de fotbal aveam idolii aproape de noi. Idolul meu era Ștefan Sameș, alături de care am ajuns să joc la Steaua. Mă uitam la el cum se îmbracă, cum se încalță, la tot, iar el mă tot întreba: ce vrei mă sârbule, ce te tot uiți? Mă uit nea Fane ca să învăț”, povestește Belodedici. Apoi a spus un adevăr trist: „Acum, copiii României nu mai au idoli aproape, nu mai au idoli printre jucătorii români, acum ei se uită la Mbappe, la Messi, la Ronaldo…”

    d21bf9db fa6f 42b1 b4bd c1dd9947d420

    Tot el ne-a povestit cum i-a fost anulat cel mai important gol al carierei. Povestea a venit după ce unul dintre copiii care au fost fericiții câștigători ai unor materiale promoționale la tombola organizată l-a întrebat: „Câte goluri ați marcat pentru România?” Răspunsul lui Belodedici a venit repede: „Doar două, pentru că eu eram fundaș și ajungeam mai greu acolo, la gol. Dar am dat un gol în finala Cupei Intercontinentale, cu River Plate, la Tokyo. A fost după un schimb de pase cu Pițurcă, dar arbitrul mi l-a anulat. M-am enervat pentru că știam că dacă dau gol și câștigăm primesc o Toyota. Apoi mi-a spus nea Puiu Iordănescu că ce Toyota vreau, că nu m-ar fi lăsat să o aduc în țară pentru că aici toți aveau Dacia. Atunci mi-a mai trecut amărăciunea și m-am gândit că bine că mi-a anulat golul, măcar așa n-am mai primit acea Toyota…”

    A fost o oră care m-a reîntors în copilărie, o oră de frânturi din vremuri pe care n-am cum să le uit vreodată, din timpuri în care echipa națională bătea campioana mondială Italia, bătea Spania sau Danemarca, domina Anglia pe Wembley, din vremuri în care România juca la trei turnee finale de Mondial și trei de European. Frânturi din vremuri în care Steaua, cu Belodedici în formație, câștiga Cupa Campionilor Europeni, mai pierdea apoi o altă finală cu Milan și o semifinală cu Benfica fiind cinci ani în topul Europei fotbalistice.

    Deschiderea expoziției „Legendele Fotbalului Românesc” a avut loc astăzi la Atrium Mall. Expoziția reunește piese de colecție și obiecte originale din istoria fotbalului românesc și poate fi vizitată în perioada 26 iunie – 8 iulie, la parterul centrului comercial.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comments are closed.