S-a spulberat visul de mărire al lui Adrian Veștea, acest „Veorica” scos de Nicușor Dan dintr-un joben uitat de PSD în curtea PNL. Guvernul Veștea a picat. Cu un zgomot greu, de parcă ar fi picat la propriu, într-un cavou gol. Iar Adrian Veștea a rămas cu zâmbetul omului care nu a înțeles ce i s-a întâmplat în ultimele zile. 189 de voturi a primit guvernul conceput în laboratoarele pline cu algoritmi din Palatul Cotroceni.

189 din 233 necesare. Reacțiile de după vot al actorilor implicați în acest trist spectacol intitulat „guvernul Veștea” nu sunt importante. Iar plăcerea de a-i vedea negri la față de atâta tristețe pe combinatorii Grindeanu, Neacșu și cei câțiva pesediști din PNL ar însemna să cobori la nivelul lor…

Guvernul Veștea nu a obținut votul de învestitură în Parlament

Chiar cuvântul de final al împricinatului Veștea, vădit afectat de nereușită, dar afișând acel zâmbet al lui, a stârnit mai degrabă milă decât zâmbete. Am văzut un om învins, nu de neputința de a forma un guvern credibil, ci de jocurile și combinațiile care au însoțit tot timpul procesul de încropire a „guvernului Veștea”. Jocuri și combinații cărora el le-a căzut victimă cu o naivitate greu de înțeles pentru un om aflat de mulți ani în funcții politice și administrative importante.

Oare cât de naiv a putut fi încât să creadă că ar putea ajunge premier în actualele condiții politice din România? Cât de naiv a putut fi ca să renunțe la statutul său privilegiat, totuși, în PNL, pentru o iluzie de pe gardul Palatului Victoria?

Și totuși, cum a putut ajunge un astfel de om, limitat și naiv până dincolo de limitele normalului (ca să nu spunem altfel), în structurile de conducere ale unui partid aflat de mulți ani la conducerea României?

Veștea nu a fost vedetă

Adevărata vedetă a serii a fost George Simion. E drept, nu s-a comportat neapărat ca un politician, ci mai degrabă ca un șef de galerie ceva mai echilibrat, al unei echipe care și-a învins, în meci direct, cel mai aprig adversar. Dar a fost vedetă. Cu greu s-a abținut să nu coboare nivelul mesajului până la „firul ierbii”, dar s-a simțit la el satisfacția de a-l fi putut taxa pe fostul său adversar din campania electorală.

Din tot ce a spus și din felul în care s-a comportat, a lăsat de înțeles că Veștea și guvernul său nu au contat deloc pentru el. În schimb, a contat Nicușor Dan și lui i s-a adresat chiar și atunci când a vorbit despre Veștea. Pentru prima dată de când a intrat în politica mare s-a comportat ca un adevărat câștigător, deși nu a câștigat nimic nici el, nici partidul pe care-l conduce. Deocamdată.

Dar s-a lăsat copleșit de satifacția de a-și fi văzut adversarul învins și a reacționat emoțional, ca un suporter, nu rațional, ca un politician de anvergură. Iar în politica mare nu se practică umilirea adversarilor învinși. Din multe motive, pe care un șef de partid cu vise de mărire prezidențială ar trebui să le știe.

Cu PSD a fost altceva. Nu l-a umilit ca pe Nicușor Dan, doar l-a înțepat amical, dar și pentru luare aminte. În fond, dacă va fi cooptat în viitorul guvern condus de Grindeanu, trebuie să fie clar cine va conduce ostilitățile…

Dacă AUR și PNL, respectiv Simion și Bolojan sunt marii câștigători ai acestei runde care l-a avut trimis la înaintare pe Veștea, marii perdanți sunt PSD, Grindeanu și, desigur, președintele Nicușor Dan.

Sorin Grindeanu este un politician și un președinte de partid slab. La fel de slab ca strategii care au plănuit demiterea guvernului Bolojan într-o perioadă extrem de grea, atât intern, cât și internațional, perioadă în care era nevoie de măsuri fiscale și economice dureroase pentru populație. Așadar, a fost o greșeală monumentală să dai jos un guvern condus de șeful partidului advers și să nu-l lași să se compromită politic și electoral prin adoptarea unor măsuri nepopulare.

Apoi însă, greșeala de a miza pe năluca trădării, a fost cu adevărat monumentală, oferindu-i aceluiași adversar, ocazia de a se reabilita în fața electoratului. Rezultatul mizei greșite s-a văzut și la votul pentru „guvernul Veștea”.

Dacă adăugăm la acestea și naivitatea de a fi crezut că ar putea fi manipulat un partid ca AUR, cu discurs tranșant și atitudine arțăgoasă, cu multă încredere bazată pe sondajele care-l creditează cu aproximativ 40% din intenția de vot, putem înțelege mai bine dimensiunea dezastrului strategic al PSD.

Aceste greșeli au dus la înfrângerea PSD în aventura numită „guvernul Veștea”, înfrângere pe care PSD o va deconta din plin la viitoarele alegeri, fie ele anticipate sau la termen. În plus, când încă se numărau voturile, Grindeanu s-a dat cocoș spunând că PSD nu va susține un eventual guvern minoritar PNL-USR-UDMR, așa că PSD va forma viitorul guvern.

Sigur, Grindeanu a mai declarat și că nu va face guvern împreună cu AUR, dar punem această declarație pe seama supărării pricinuite de „trădarea” foștilor parteneri de moțiune…Or, să fie clar: fără AUR nu va exista guvern, iar fără guvern vor fi alegeri anticipate care nu vor fi pe placul PSD.

Așadar, va urma o perioadă interesantă, cu un președinte obligat să încredințeze formarea viitorului guvern celor doi copii care au spart geamurile țării. Și exact asta va face, ca un bun „tătic” ce le-a fost cu ocazia demiterii guvernului Bolojan.

Dacă fără AUR nu va fi guvern PSD, cu AUR va fi interesant de urmărit cum vor decurge negocierile.

Dar cel mai interesant va fi să aflăm din programul de guvernare care vor fi soluțiile redresării economice a țării, fără să fie afectate veniturile cetățenilor. Soluții ce vor fi, nu-i așa?, girate de președintele Nicușor Dan. Doar că, din păcate pentru domnia sa, probabil nu va apuca să se bucure prea mult de isprăvile financiar-economice ale protejaților săi.

În locul lui Nicușor Dan aș fi ceva mai atent la condițiile prevăzute de Constituție pentru suspendarea președintelui… Apoi, aș profita de ocazie și m-aș uita puțin și la condițile declanșării alegerilor anticipate. Și asta, chiar înainte nominaliza noul premier desemnat să formeze guvernul.

Dar, desigur, președintele are destui sfătuitori de calibru, nu are nevoie de sfaturile unor profani în politică și jocuri de putere. Dovadă că, iată, a fost excelent sfătuit până acum în toate acțiunile de politică internă pe care le-a demarat. 189 din 233 este „scorul” celei mai recente dintre aceste acțiuni pe care le-a coordonat din umbră.

Știu, acum vor da toți în președinte și poate chiar merită criticile (nu și jignirile care, cu siguranță, vor umple rețelele sociale). Nu pot face la fel. Nu acum când viața l-a lăsat repetent la materia „jocuri politice” sau „combinații politice”.

Poate, totuși, ar merita să încerce să-și aleagă consilieri dintre dușmani, că prietenii de-acum sunt pe cale să-i scurteze mult mandatul…