Un Ferrari roșu – cum să fie un Ferrari? – parcat ultracentral pe trotuar.

Cu număr de Arad, nu e vreunui playboy occidental nimerit pe aici și care s-a gândit să tragă o raită la galeria de artă din apropiere. Iubitor de frumos, omul nostru are evidentă încredere în înțelegerea arădenilor. Pentru artă, înainte de toate, în fond, un Ferrari este mai mult decât o mașină, este o operă de artă în sine.

Iar arădenii știu din cele mai vechi timpuri ce înseamnă un Ferrari. Orașul a fost centrul biznisului cu italienii și pe vremea lui Ceaușescu. Aveam pe atunci o cunoștință care a învățat italiană din interes de serviciu. Fiind „omul italienilor” la Astoria, nu avea cum să nu învețe. Chiar dacă rapoartele către „băieți” le făcea în românește. Normal, pe atunci italienii nu prea veneau cu Ferrari, se mulțumeau cu câte un Alfa-Romeo, oricum mult peste Daciile copiate după Renault.

Acum, asta este, lucrurile s-au schimbat, arădenii mai descurcăreți au învățat cum e în afaceri încă de pe atunci, nu-i de mirare că cei care au reușit vor să le arate celorlalți ce înseamnă succesul în biznis. Și ce poate fi mai ilustrativ decât un Ferrari parcat pe trotuar în centru, între teatru și o galerie de artă?

Sigur, nu este niciun secret proprietarul bolidului care poate fi cumpărat, chiar și la second-hand, din pensia mea pe cincizeci de ani. Vă dați seama de ce mă mulțumesc eu cu un Renault Symbol. Și cu care sunt amendat de fiecare dată când parchez aiurea. Ultima dată pentru că nu am observat că sunt în zona 0 și am plătit prin telefon pentru zona 1, acolo unde parchez de obicei.

Ei, din câte am aflat, proprietarul Ferrari-ului parcat pe trotuar nu a fost încă amendat. Va fi, ne asigură cei de la poliție, dar situația trebuie clarificată și pusă la punct ca lumea. Așa că până atunci ne mulțumim cu amenzile primite de cei din Dacii sau mașinuțe dintr-astea mai puțin pretențioase, eventual luate la mâna a doua. În fond, omul cu Ferrari le-a făcut un serviciu, o bucurie arădenilor iubitori de artă. Nu e de ici-colo să vezi un Ferrari arădean în centrul orașului. Chiar dacă e parcat pe trotuar.

Mai ales în aceste zile în care nu mai știi ce se întâmplă în țară. Ce-i cu Bolojan, ce mai face Nicușor și unde a dispărut Grindeanu? Îl dă afară pe Veștea sau rămânem doar cu vestea? Fără să mai spunem de ai noștri locali, cei care împart dreptatea și înțelepciunea pe aici, prin Arad. Și unde nu se mai termină cu festivitățile și cu tot felul de manifestări la care ai noștri, frumoși și deștepți nevoie mare, pot face fotografii câte vor și cum vor.

Să le arate arădeanului care se holbează la Ferrari-ul din fața teatrului cine contează de fapt în orașul și județul acesta care a ajuns în Europa încă de pe vremea când să fii bișnițar de Arad însemna ceva. Firesc, acum, după atâția ani de succes și hărnicie, un Ferrari e ceva absolut firesc.

Și nu se duc oriunde și oricum. De înainte-mergătorii noștri vorbesc, ben compreso!

Bun, se întâmplă să fi fost și Zilele Județului în aceste zile, dar ai noștri se duc peste tot unde e rost de imagine și texte de luat aminte. Nu mai înșir aici toate cele câte au fost în zilele trecute, remarc doar că acum, după două zile, n-am văzut pe niciunul la Festivalul de Teatru Underground. E drept, nu e ceva care să facă vâlvă, chiar dacă e de peste 20 de ani și remarcat chiar și pe plan internațional. Nu doar național.

Să trecem așadar la național. Nu de alta, dar în momentele în care scriu, liberalii se pregătesc de Congres. Sunt acolo și ai noștri, în frunte cu Geanina Pistru și Sergiu Bîlcea – de Gheorghe Falcă nu zicem, că e cu cântec –, să vedem ce o să iasă de aici. De acolo, mai precis. Oricum, e bine, chiar dacă mai câr-mâr, dar Aradul liberal e cu Bolo.

Și e bine, din moment ce tot aici, la Arad, îl avem și pe cel mai înverșunat adversar al lui Bolojan. De Domnul Fifor vorbim, ben compreso, că fostul subprefect nu are nici înverșunarea, nici stilul ca să îl concureze pe șeful său de partid. Domnul Sulincean, frustrat, firesc, după ce a fost debarcat, se ia după Domnul Fifor, că ce poate să facă în situația dată.

Mai ales că e și caniculă. De parcă nu ne ajungea fierberea care a cuprins România politică.

Așa că mai stăm și vedem. Pentru cei marcați de cele prezentate mai sus, respectiv de caniculă, le recomandăm o vizionare la Festivalul Underground, nu de alta, dar așa cum îi spune și numele, e mai mult ascuns, chiar sub ruine sau sub pământ, în pivniță, adică, ferit de fierbințeala de afară.

Dar să nu uit: Domnul prefect, Mihai Pașca, a fost, vineri, la premierea de la Cinema Arta a filmului despre arhitectul determinant al Aradului, Lajos Szántay. Filmul, produs și regizat de o arădeancă care de o vreme a devenit bucureșteancă, este o altă realizare pe bune a arădenilor care nu se uită doar la Ferrari-ul parcat lângă teatru.

Dar domnul prefect, oare de ce, nu a ținut să-și imortalizeze prezența și cuvântarea de la Arta și pe FB? Mai așteptăm. Păcat că Ferrari-ul nu mai este pe trotuar…