În plină criză politică, pare o întreprindere cu tâlc să încercăm să înțelegem de ce deranjează atât de tare Ilie Bolojan. Și nu e vorba doar de PSD-ul condus ca la circ de Sorin Grindeanu, este vorba de întreaga clasă politică – excepțiile se pot număra pe o mână – socializată în mediul unor deprinderi de când e lumea pe aici. Vorbim, desigur, de lumea politicii românești, ca să nu avem discuții.

Pornind de aici, nu de pe FB sau posturile de televiziune, problema se clarifică rapid. Și fără necunoscute.

Cu Bolojan marea problemă e că nu este ca ei. Din nici un punct de vedere. Au mai fost în politica românească astfel de personaje, puțini, e drept, și care, în cele din urmă, au fost trași pe margine sau chiar eliminați fără urmă. Nu e neapărat un fenomen românesc, dar aici, la noi, tradiția este veche, iar culoare locală face toți banii. Și la concret, nu doar simbolic!

Și ca să avem un punct de plecare la care ne vom putea reîntoarce oricând, e bine să stabilim care este diferența dintre un politician autentic și un parazit social care se crede și se propune politician. Diferența e simplă: politicianul adevărat crede în ceea ce face, acceptă ideea că el reprezintă interesul general – chiar și cel necunoscut pentru cei interesați – acceptând sarcina ca pe o misiune. Bineînțeles asta înseamnă sensibilitate socială, pregătire adecvată și hotărâre de a merge până la capăt.

(captură video știrile Pro TV)

Parazitul care se dă politician, dimpotrivă, habar n-are de interesul social, pentru el există un singur interes: cel propriu. Cel care poate fi tradus în bani. În mulți bani.

Din nefericire, trăim parcă într-o eră a paraziților sociali care se cred politicieni. Ajunge să ne uităm doar la America lui Donald Trump. Un bișnițar de două surcele ajuns președinte. Și care, firesc și perfect previzibil, confundă SUA cu afacerile sale imobiliare. Exemplele pot continua, dar ne oprim aici, mai ales acum după ce în Ungaria un alt exemplu celebru a fost pus – cel puțin pe moment – cu botul pe labe.

Ei, față de aceștia și de admiratorii lor autohtoni, Bolojan e un nimic. Un nimeni în nimic. Auzi, Dom’le, un ingineraș acolo din Bihor să se pună în fruntea guvernului de la București și să creadă că îi poate da la o parte pe cei care stau acolo de când îi lumea și știu mai bine ca el cum merge treaba. În orice caz nu prin desființarea relațiilor de până acum. Ce reorganizare, ce reformă?

(captură video știrile Pro TV)

Și ce dacă merge cu trenul sau cu avionul de cursă? Ce crede el că astfel poate economisi bani destui pentru ca România să devină, în sfârșit, ceea ce este în mod potențial: una dintre țările cu cele mai largi posibilități din UE? Hai să fim serioși și să ne vedem de treburile noastre. Pe cine deranjează oare că miniștri călătoresc pe gratis și își fac case de stă mâța-n coadă? Așa este pe aici de când îi lumea, cine este acest țăran bihorean să ne dea nouă lecții? Și ce dacă nu fură și nu minte? Cine crede că poți face politică fără astea?

Ajunși aici, e momentul să vedem cum stăm. Acum, după consultările cu Nicușor. Despre Nicușor nimic deocamdată, să vedem cum se va descurca de data aceasta.

Treaba e simplă, nu e greu de înțeles nici măcar pentru un matematician olimpic, cu probleme de comunicare la nivel cotidian. Grindeanu și ai lui nu îl mai vor pe „bihorean”. Nu îl vor sub nicio formă pentru că nu se poate discuta cu el. Ce treabă are Ilie ăsta cu afacerile pesediste? Un politician de încredere din România nu se uită la asemenea mărunțișuri. Plus că, dacă-i vorba până acolo, nici liberalii nu stau mai bine.

Că Ilie ăsta a venit de dinafară, mă rog, se poate înțelege, dar a avut timp destul ca să își dea seama cum este jocul la București. Dacă nu și-a dat seama, asta este, să-și vadă de treburi prin Bihor, județul acela de la marginea lumii, dacă socotești Bucureștiul ca fiind centrul. Dacă ăia, bihorenii, îl acceptă, să le fie de bine. Să plece, a fost destul, nu se face politică cu proștii. Că atunci, noi cu ce rămânem?

Normal, Bolojan, căpos, așa cum îl știm, merge înainte. În fond peretele politicii românești nu este din cărămidă solidă, ci din ceva materiale de mâna a doua, făcute așa la derută. Cine știe, poate va fi primul politician român pe bune care va sparge cu capul peretele secular al șmecheriei politice neaoșe de la Bucale.

(captură video știrile Pro TV)

Oricum, Fritz îl susține, până și Manfred Werner a trimis un mesaj de susținere, nemții, cum ar veni, sunt cu el. Iar acuma nemții au pus pe cai buni și sunt pe cai mari, susținerea lor chiar contează. Totuși, sunt nemți, filozofi și practici în același timp. Fără să mai punem că sunt buni și la matematică…

Așa că, pe nesimțite, dar destul de previzibil, problema cea mare nu mai este acum, după consultările de ieri, Bolojan, ci Nicușor Dan.
Cel care, nu-i așa, se pricepe la soluționarea problemelor de… matematică…

Citește și:

Ce spune Ilie Bolojan, în urma discuțiilor cu președintele României. Care sunt pozițiile celorlalți lideri politici participanți