Rareș Pop a ales cu mintea, iar acest lucru a declanșat veninul celor care înțeleg greșit sau care nu înțeleg deloc respectul pentru un om, respectul pentru sport și mai ales respectul pentru alegerile fiecărui individ în parte.

În urmă cu o săptămână, Alexandru Meszar arunca în spațiul public informația conform căreia conducătorii cluburilor UTA și Rapid s-au înțeles în privința împrumutului la Arad a lui Rareș Pop. Mai era nevoie doar de acceptul jucătorului…

Și, ce să vezi? Rareș a ales să meargă la Petrolul. A ales cu mintea, a ales ceea ce e mai bine pentru el, a ales să rămână aproape de școală, de facultatea pe care o urmează. Rareș, în ciuda faptului că abia a ieșit din adolescență, gândește înțelept. El știe la cei 20 de ani ai săi că alegerile cu mintea te feresc de cele mai multe ori de a alege prost, dar cu inima.

Și a mai și vorbit frumos despre Rapid… A făcut-o pentru că el știe ce e respectul. Așa cum mereu a vorbit frumos despre UTA, Rareș și-a arătat mereu profesionalismul, loialitatea, și mereu va vorbi frumos despre toți cei care au fost și vor fi o bornă în dezvoltarea lui. Iar la Rapid pe lângă că a mâncat o pâine bună, a și devenit mai bărbat. Iar pentru asta va mulțumi toată viața sa acelui club, cum sunt convins că le va mulțumi și celor de la Petrolul la despărțirea de gruparea prahoveană.

Rareș nu a refuzat să vină la Arad, Rareș a ales pur și simplu să meargă la Ploiești pentru că în matematica pe care a învățat-o la școală oricând 50 e mai mic decât 500 și a preferat să plece la 50 de kilometri de facultate în loc să revină la Arad, la 500 de kilometri de ea. Și a fost înjurat pentru asta, a fost jignit, el, familia lui, alegerile lui, chiar și talentul lui.

Da, Rareș a învățat să joace fotbal la UTA, a fost crescut de acest club, a câștigat competiții de juniori, a debutat în Liga 1 la acest club, a fost convocat la loturile naționale pentru evoluțiile sale în roșu-alb, a leșinat la propriu pe teren pentru aceste culori și a dat tot ce a putut mai bun din el pentru a performa el și echipa. Rareș, însă, nu îi este cu nimic dator clubului arădean. Toată investiția în el a întors-o înzecit înapoi prin reușitele sale pe teren dar și prin suma cu care a fost cedat Rapidului, 700.000 de euro, o sumă considerabil mai mare decât investiția clubului în el.

Dar pentru Rareș fotbalul nu e totul în viață. Rareș nu funcționează după dictonul „cu UTA până la moarte” sau „cu Rapid până la moarte”. Pentru Rareș fotbalul e o pasiune, pentru el fotbalul e de câțiva ani o meserie din care câștigă peste mediu, pentru Rareș fotbalul e o trambulină care l-a adus în atenția lumii, a arădenilor și a întregii țări.

Dar de câte ori am vorbit cu el, tânărul student și fotbalist a zis mereu că el pune semnul egal între școală și fotbal. A făcut-o la UTA, a continuat și la Rapid. Cum sportul e mereu o competiție, Rareș a pierdut momentan competiția pentru titularizare la Rapid și a avut de ales între a juca mai puțin în Giulești sau a profita de oportunitatea de a merge la o altă echipă la care să evolueze mai mult. Iar aici avea trei variante: UTA, Universitatea Cluj și Petrolul. Cum semnul egal între școală și fotbal a rămas, Rareș a ales să le facă pe amândouă, să joace la Petrolul și să meargă doar 50 de kilometri pentru a fi prezent la cursurile facultății pe care o urmează. Pentru că el nu vrea doar o diplomă de la acea facultate, el chiar vrea să învețe.

De ce? Pentru că pentru Rareș și familia lui este mai important omul care va deveni el decât fotbalistul care este.

Și de cine a fost înjurat? Tocmai de cei cărora nu le-a plăcut școala, de cei care probabil îi batjocoreau în copilărie pe cei care chiar învățau, de cei care au fost agramați și în cele două-trei rânduri pe care le-au scris cu mult venin, cu multă ură, în comentariile de pe rețelele de socializare.

Și tot cei care l-au înjurat probabil au fost primii care s-au bucurat de înfrângerea lui Rareș la primul său meci la Petrolul. Viața, însă, nu se oprește la un meci pierdut la fotbal. Pentru acest (încă) adolescent, viața va fi mereu o provocare, fie la școală, fie pe terenul de fotbal, dar planul său e clar. Rareș știe cine e și cine vrea să devină…

Voi, cei care l-ați înjurat, ce știți despre el? Dar ce știți despre voi?