Nu e ușor să treci în revistă cele întâmplate săptămâna trecută, în ziua în care ai în plus o oră. Pe care n-o găsești nicicum. Uite și acum: mă uit la ceasul de perete, acolo e unșpe jumate, mă uit la ceasul de pe telefon, acolo e doar zece jumate. Oare cine îmi poate spune cât este ceasul, de fapt?

Pe aici, prin Aradul marcat de manifestări de imagine, e mai greu. Să încercăm totuși.
Începem cu manifestarea Citizenit. Oricum ar fi, că e graffiti sau pictură murală ca să sune mai serios, măcar rămâne. Ceea ce este foarte important acum când prezentul este definit de toți prin trecut sau viitor. De parcă prezentul nici nu ar exista. Acuma, e drept, având în vedere caracterul paradoxal al timpului, asta cam așa e. Trăim în prezent și asta ne mănâncă tot timpul.
E bine, totuși, că mai rămâne câte ceva. Chiar dacă nu prea ne dăm seama exact ce. Uite, să luăm picturile realizate prin oraș la inițiativa și în organizarea Citizenit. Oare ce sunt, de fapt: graffiti, street art sau picturi murale? Greu, foarte greu să te decizi. Fenomenul s-a născut în metroul din New York prin anii șaptezeci, un protest la arta grafică oficială. Reprezentantul din zilele noastre cel mai cunoscut al curentului se numește Banksy. Dar nu știm exact cine este. Se pare că e din Bristol, dar există și varianta olandeză. Cert este că – așa cum puteți vedea în videoul de la sfârșit – ultima sa lucrare din Londra, cea care reprezenta un magistrat lovind un cetățean care demonstra, tocmai a fost îndepărtată de pe peretele Înaltei Curți de Justiție de acolo.

Ca norocul, la noi nu există acest pericol. Chiar dacă artiștii noștri, păstrând tradiția, se ascund și ei după pseudonime, încercând să iasă din banal și acceptabil. Ai noștri politicieni habar n-au despre caracterul protestatar al artei străzilor, dacă e să traducem nițel denumirea generică venind din engleză.
Așa că e bine, cum am spus nițel înainte. E bine, chiar dacă vine din necunoaștere și lipsă de cultură.
Plus că ai noștri politicieni au treabă multă mai nou. Și nu vorbim neapărat sau numai de cei din Arad. De cei care au fost la Balul Comunității Arădene. Sau la manifestările de Ziua Armatei. Asta ca să nu mai pomenim de sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului din Capitală. Sau de cei care tocmai se aflau mai departe, așa, un pic, de țară. Ce să-i faci, nu poți fi mereu peste tot. Vedeți cum e cu timpul acesta dat naibii.

Mai ai nevoie și de relaxare. Mai ales după ce ți se întâmplă, mai nou, în politica asta românească, care e exact ca timpul despre care tot vorbim: ba este, ba nu este. Sunt momente când, pur și simplu, nu știi de unde s-o iei. Dispare, așa ca Ciolacu. Sau apare, precum Grindeanu.
Da, stimații mei cititori, dincolo de toate, de artă, concerte, recepții, manifestări și slujbe, se află ai noștri, cei nemulțumiți de schimbarea orei politice făcute de Ilie Bolojan. Și, oarecum mai straniu, împreună cu Nicușor al nostru, matematicianul care nu le are cu pasul de defilare.
Zis și făcut: Grindeanu al nostru a declanșat un atac precum grindina – vezi titlul – la adresa celor doi, în frunte, desigur, cu Bolo. N-ar fi nimic nou – la noi toate trec ca timpul – dacă n-ar fi, aici, la Arad, Domnul Fifor, susținător până la plăsele al Domnului Grindeanu. Mai precis, al grindinei care vrea să desființeze ce a semănat Bolojan.
Domnul Fifor, fiind tocmai în Italia, absent la Balul Comunității Arădene, este trompeta cea mai sonoră a lui Grindeanu, chiar dacă până acolo este încă departe. Săptămâna trecută nu a fost zi să nu-și dea drumul, așa cum doar Domnia sa știe. Fiindcă text, trebuie să recunoaștem, are. Cam ca toți ai noștri care se cred politicieni după ce, în 1989, s-a schimbat ceasul.

Surpriza, în toate astea, a fost intervenția lui Gheorghe Falcă. Cel despre care noi, arădenii, știm multe, dar nu știm esențialul. Nu contează, până nu mă obișnuiesc cu ora cea nouă, nu vă voi spune ce mi-a trecut prin minte, important este că Domnul Gheorghe Falcă a venit cu un comunicat de era să stea ceasul pe loc. Comunicat în care se pune de partea lui Bolojan, atenționându-l pe Fifor să nu mai blocheze. Exact așa s-a exprimat: „PS – Eu am o rugăminte (da, o rugăminte!) către pesediști, în numele românilor: nu mai blocați!”
Normal, după momentul de șoc, Domnul Falcă și-a revenit și a precizat: „Ajutați, dacă sunteți în stare, acolo unde este nevoie, dar NU MAI BLOCAȚI REFORMELE!
Altfel, ce rost mai aveți?…”.
Ce să mai zici? N-ai ce. Îți place ori nu de Falcă, de data asta le-a zis-o. Singura problemă este atunci când, în titlu, îi face ipocriți pe cei de la PSD. Să sperăm că nu a greșit și că știe exact despre ce vorbește. Asta mai ales după ce l-am văzut la balul pomenit, fotografiindu-se cu Horia-Roman Patapievici.

PS: Dacă Domnul Falcă vine cu un PS, de ce să nu vin și eu? Doar așa, să vă spun ce cred eu despre tramvaiul care a plecat singur din depou. Și de care v-am întrebat în Pola de sâmbăta. Eu zic că se ducea la bal. Ce, tocmai el să lipsească…