Nu știu care, că sunt multe, îi răspunde Bibi al nostru, privind la premier din colțul ochiului, fiind atent la condus. Trebuie să fie cu ochii-n patru, timpul presează, rondul de zi cu Bolojan trebuie să iasă bine. Păi, e simplu, îi zice Bolo: Ștrulă, văzându-l pe Bulă în ușă, îl întreabă: de ce ai venit, mă? Ca să am de unde pleca, îi răspunde Bulă.

Noa, nu o luați prea în serios, e un banc inventat la repezeală în urma vizitei intempestive de sâmbătă a primului ministru în orașul nostru mult iubit și neglijat. Nu vă luați nici de asta cu primul ministru, dacă e corect sau prim-ministru trebuie, avem treburi mult mai importante la ordinea zilei.

Mai ales că vizita în fuga rondului bibicesc a deranjat mai mult ziariștii, cei care au aflat de ea sâmbătă la amiază din postarea lui Bibi și a cameramanului său fidel. Bun, omul s-a grăbit, dar măcar o conferință acolo, de jumătate de oră, nu încăpea în program, se întrebau jurnaliștii arădeni, nu neapărat de casă, cu gândul la de pe acum vestitul pod ondulat de peste Mureș.

Sau cine știe… Poate că treaba a fost așa la repezeală, pe nepusă masă, cum se spune, nici măcar lui Bibi nu-i venea să creadă până în ultima clipă că se va întâmpla. Sau, dimpotrivă: totul a fost aranjat de dinainte. Având în vedere programul strâns al premierului și interesele sale care îl mai leagă de aceste părți ale țării.

Fiind ultima variantă mai probabilă, ia s-o vedem mai de aproape. Ce ne trădează această ciudată vizită despre situația politică și nu numai din Arad?

Dacă ne uităm mai cu atenție și intuiție psihologică la pozele făcute la prefectură, cele în care apar, pe lângă primar, și ceilalți lideri peneliști locali, în frunte cu Ghiță Falcă, ei, atunci treaba e chiar oablă. Este cât se poate de evident că, în afară de Lazăr Faur, mai artist și habarnist așa, toți ceilalți, în frunte cu șeful cel mare – de Falcă zicem, normal –, sunt cam excedați de prezența printre ei a lui Bolojan.

Excedați, deranjați, dezorientați, supărați chiar. Și, ca să ne clarificăm, ajunge să ne uităm la ce au postat ei ulterior pe contul propriu și personal de pe FB.

Cionca nici măcar nu s-a deranjat, rămâne la postările sale în care apare el, personal, în plină acțiune: la spitalul în construcție sau la diferite chermeze și sărbători în județ. Pașca, prefect, dar nu perfect, ce naiba, prezintă scurt și fără chef evenimentul. Singurul care zâmbește în poze, ba se prezintă chiar fericit, strângând mâna lui Bolojan, este eternul și fascinantul Lazăr Faur, viceprimarul pus de Falcă ca să îl țină sub observație pe Bibi cel năzdrăvan. Asta este, n-ai ce-i face, jocul la două capete e mai complicat nițel.

Ei, și uite așa, pe neobservate, ajungem la omul cel mai important din gașcă. Ghiță Falcă este clar sictirit în poze, pe FB marchează scurt și fără fițe evenimentul – de fapt publică un comunicat PNL local, ca să fie clar cine e șeful și cine are ultimul cuvânt la Arad –, fără să îi acorde vreo importanță. Mult mai important este faptul că în această zi se împlinesc 23 de ani de când s-au căsătorit cu Ella. Mă rog, nu zicem nu, în mod sigur un astfel de eveniment, chiar dacă o rememorare, este mult mai important decât pogorârea pe neanunțate a lui Bolojan la Arad.

Să concluzionăm, așadar, încercând să ne facem o imagine despre ce s-a întâmplat de fapt în minunatul nostru orășel, sâmbătă, în 4 octombrie.

Venirea lui Bolojan la rondul de week-end a lui Bibi ne arată interesul său autentic pentru problemele administrative, dar ne mai arată clar și atitudinea sa față de grupul liberal care a expropriat orașul Arad de 25 de ani. Grup condus și subordonat fără dubii intereselor lui Gheorghe Falcă. Cu Bibi treaba e alta, e primar, asta este, plus că este evident de mult: bazându-se pe relațiile sale sus-puse, este cel care încearcă de mai multă vreme o opoziție timidă și oarecum contra firii sale la Ghiță Falcă. În consecință, gestul lui Bolojan, modul în care a luat legătura cu Aradul și cu liderii politici de aici ne arată clar poziția sa față de liberalismul arădean. N-are rost să ne facem iluzii; Bolojan reprezintă exact opusul.

Pe de altă parte, însă, este evident că scoaterea armatei din Cetate ține de el și este și interesat. Plus că se și pricepe, ca să vă convingeți, ajunge să treceți prin cetatea din Oradea. Și mai sunt și alte investiții care țin de guvern, nemaivorbind de drumul expres Arad-Oradea. Și, apropo de asta, merită să comparăm o fotografie făcută la o vizită anterioară a lui Bolojan la Arad. Este drept, era în pandemie, iar măștile – de data aceasta reale, nu confecționate – ocultează expresia celor care se află după ele. Dar, cel puțin din atitudine, este foarte clar că ai noștri, în frunte cu Falcă și Cionca, nu se simt inferiori lui Ilie Bolojan, pe atunci președinte de CJ la Bihor.

Și, ca să încheiem tot în nota în care am început, venim, așa, de poantă de încheiere, cu o altă poveste a lui Bulă, de data aceasta nu neapărat inventată: șeful, realizând că Bulă se pregătește de plecare înainte de terminarea programului, îi spune: măi, Bulă, ai venit cu o întârziere de juma de oră și acum vrei să pleci mai devreme?

Păi, da, șefu’, am întârziat la venire, acum, la plecare, nu mai vreau să repet greșeala…

PS: Sub impresia „evenimentului”, am început să scriu articolul încă de sâmbătă seara, duminică tot așteptând ceva clarificări. Dar ioc. Sau, cum ar răspunde Bulă la întrebarea unui prieten neavenit care se interesează când mai trece pe la el: Când nu ești acasă…