Dacă focusul primei seri FARAD (ediția a XI-a) a fost „Rock Starul” tenisului, Ilie Năstase, în a doua seară, în lumina reflectoarelor au fost „superstarul” tenisului, Boris Becker, și „tehnicianul” tenisului, John McEnroe. Regizorul celui din urmă documentar, Julien Faraut, a fost la proiecție și la sesiunea Q&A de după, și va fi prezent și astăzi, deoarece mai are un film în programul festivalului.

Cu un ritm palpitant-alert și într-o manieră antrenant-bombastică, oarecum similară cu producția românească „Nasty”, filmul documentar „Boom! Boom! The World vs. Boris Becker” (regia: Alex Gibney) a povestit ascensiunea și căderea unuia dintre cei mai mari tenismeni din istorie, germanul Boris Becker, cel mai tânăr câștigător din toate timpurile al titlului de simplu la Wimbledon, o performanță pe care a realizat-o la 17 ani, în 1985. „Faceți loc printre Michael Jackson și Madonna! Avem un nou jucător printre supervedete!” – anunțau ceremonios comentatorii TV ai vremurilor. „A fost ca un Michael Jordan pentru Germania”, declară în documentar un alt fost tenismen legendar, John McEnroe.

Însă, precum majoritatea poveștilor de viață despre succese fulminante, tânăra speranță a sportului alb s-a lovit din plin de reversul medaliei în propria-i celebritate: dintr-o mândrie națională și un idol internațional, într-o permanentă agitație tabloidă, a devenit un infractor vânat de justiție pentru evaziune fiscală. De la provocarea carierei de pe terenul de tenis de a-și menține poziția de nr. 1 mondial, Boris Becker s-a văzut, dintr-odată, în fața unei provocări complet noi, pe un teren diferit și mult mai mare, față-n față cu o lume invidioasă și necruțătoare. Documentarul este distribuit și de serviciul de streaming Apple TV+.

Complet diferit ca stil regizoral, dar și ca o poveste de viață, filmul documentar „John McEnroe: In The Realm Of Perfection” (regia: Julien Faraut) este mai degrabă o analiză tehnică, dar și psihologică, lentă și minuțioasă, a jucătorului care poate fi considerat primul tenismen cu adevărat profesionist în istorie.

Filmările de arhivă folosite de Julien Faraut sunt în mare parte cele realizate de fostul tenismen Gil de Kermadec, devenit cameraman pasionat și cineast amator. Fiind responsabil de arhivele de film ale Institutului național de sport din Franța, regizorul Julien Faraut a primit aceste filmări pe benzi de 16 mm și și-a dat seama imediat că are de-a face cu o colecție deosebit de valoroasă.

Ineditul filmărilor realizate de Gil de Kermadec constă în faptul că nu au nimic de-a face cu viața lui John McEnroe, nici măcar cu meciurile lui în mod deosebit, ci exclusiv cu tehnica lui, mișcările lui, perfecționismul lui. Documentarul regizat de Julien Faraut, „John McEnroe: In The Realm Of Perfection”, este în cele din urmă o combinație ale acestor analize feroce, deopotrivă o „măsurare” tehnică și tacticoasă a stilului de joc, dar, prin extensie, și a personalității și a focului interior al lui McEnroe ce l-a mânat spre succes în carieră.

Ciudatul și interesantul caz al lui McEnroe constă în faptul că tenismenul era unul dintre cei mai calculați și cei mai punctuali jucători din istoria tenisului, iar tempramentul său, reacțiile sale recalcitrante, de copilache răsfățat și nevrotic (a avut numeroase altercații cu arbitri – nu spre deosebire de Ilie Năstase, dar fără bufonerii –, s-a enervat pe fotografi, pe cameramani, pe avioane, pe orice zgomot care i-au perturbat nivelul său extrem de sensibil de concentrare), au servit ca o inspirație pentru crearea personajului lui Wolfgang Amadeus Mozart pe marele ecran, după cum a dezvăluit actorul Tom Hulce.

John McEnroe a fost un „compozitor” al timpului de joc, al mișcărilor perfect sincronizate cu scopul precis de a câștiga. După cum ni se spune în documentar: „McEnroe nu este un cineast, dar excelează în domeniul inventării timpului, mulțumită dexterității sale pe terenul de tenis. El este cel care dictează, cel care, ca o forță a atacului, își rezervă dreptul de a striga «Tăiați!», apropiindu-se de plasă și scurtând meciul”.

„De când îmi amintesc, avea această dorință aprigă de a câștiga”, spunea mama tenismenului, Kay McEnroe, însă cea mai fascinantă descriere a jucătorului de tenis ne este furnizată în documentar printr-o înregistrare audio, de la un comentator radio sau TV necunoscut / nenumit: „John McEnroe găsește întotdeauna o modalitate de a câștiga. Vince Lombardi, regretatul antrenor al Green Bay Packers (n. red. – echipă de fotbal american), un maestru al motivației, a spus așa: «luptele vieții nu tot timpul sunt câștigate de cei mai puternici sau rapizi oameni. Mai devreme sau mai târziu, omul care câștigă e omul care crede că poate». John McEnroe întotdeauna crede că poate câștiga. Vince Lombardi l-ar fi iubit pe John McEnroe. Băieții buni nu câștigă în acest joc. Poate sunt câțiva cu o atitudine pozitivă, dar în fond, este un sport pentru ucigași. Aici e «ucide sau fi ucis» pe milioane de dolari. Nimeni nu te îngroapă dacă pierzi, doar te uită. Asta e teama. E o viață competitivă, în care fiecare trebuie să lupte pentru orice, pentru o locuință, pentru locul de muncă, iar când le avem, altcineva le vrea. Asta se întâmplă, asta ne arată McEnroe pe terenul de tenis: «Vreau! Îl obțin! E al meu! Încearcă să mă oprești!» Este, cumva, o reflecție a vremurilor noastre? E violența personificată pe terenul de tenis? Da, McEnroe ne perturbă. E un geniu care îngrijorează oamenii pentru că este o reflecție a vremurilor în care trăim: vremuri aspre, violente. Vedem în el ceea ce a făcut din noi. În viață, precum în tenisul de azi, ori ești un câștigător, ori un ratat. Trăim într-un sistem meritoriu, iar John McEnroe este un produs pur al acestui sistem. Este un câștigător”.

O altă premisă, respectiv un citat al marelui cineast francez, Jean-Luc Godard, este folosit chiar la începutul filmului: „Cinematografia minte, sportul nu”, iar fructificarea acestui enunț (re)vine în deznodământul documentarului, în confruntarea epică cu Ivan Lendl din 1984, la Open-ul Franței, prima înfrângere a sezonului pentru McEnroe… căci, față de dramele din literatură, din teatru și din film, în sport, drama e incalificabil mai nuanțată.

Filmul „John McEnroe: In The Realm Of Perfection” nu se găsește, în România, pe niciun serviciu de streaming, dar se găsește integral (probabil, nu întocmai legal) pe YouTube, cu subtitrare în franceză.

Regizorii Martina Moor și Julien Faraut, invitații FARAD de vineri

FARAD continuă astăzi cu alte două documentare dedicate sportului, „Touché” (regia: Martina Moor) și „Witches of the Orient”, al doilea film regizat de Julien Faraut din programul festivalului.

Amândoi regizori vor fi prezenți la festival, iar după proiecțiile din Cinema Arta, vor sta de vorbă cu arădenii în sesiuni Q&A (întrebări și răspunsuri).