Vă cer iertare de la început pentru posibilele inexactități și aproximări din textul care urmează, dar e căldură mare, monșeri ai mei, sfârșitul e departe, nu e ușor să scrii texte cu pretenții în Aradul acestor zile.

Cert este că oriunde te-ai uita sau afla, imediat îl vezi și pe Bibi acționând plenar cu zâmbetul acela de pe acum patentat de pe față. E un zâmbet care place la bobor chiar dacă pentru un specialist în comportamentul uman spune cu totul altceva decât pentru boborul prins în căldură și în superficialitatea site-urilor de socializare.

Ia, vedeți: vineri Bibi s-a dus la Festivalul Berii, s-a îmbrățișat cu tinerii de acolo, fără deosebire de vârstă, sex și pahare de bere, a stat la o tacla, la o șușanea, nu de alta, dar să se vadă că e bucurie și fericire la festival în ciuda scandalului cu intrarea pe ștrand. Adevărul e că obligativitatea să plătești cincizeci de lei ca să intri pe ștrand chiar dacă nu mergi la festival e o chestie cu dichis, o șmecherie care spune cam totul despre administrația Aradului patronată mai nou de cel cu zâmbetul de neșters de pe față.

Sau aproape. De patronat zic. Fiindcă după o vreme, după ce Doamna de la USR a făcut un scandal de era să șteargă până și zâmbetul etern bibicesc, a ieșit Sergiu Bîlcea la înaintare. A zis ceva pe FB, unde altundeva, că nu e în regulă cu chestia asta cu intrarea condiționată pe ștrand. Desigur, Sergiu nu s-a trezit așa de capul lui, în spatele său sunt forțe politice arădene de când îi lumea, că o fi fost Geani sau chiar Ghiță rămâne de văzut și nici nu este foarte important.

Cert este că Bibi a dat imediat ordin, modificând orarul de intrare la festival, astfel încât până la 19 să te poți duce la ștrand fără să plătești și intrarea la festival

După care, normal, Dumnezeu cu mila, vrei ștrand, ai și festival. Și plătești! Dacă vrei! Dacă nu, treaba ta, pierzi spectacolul lui Bibi fotografiindu-se cu tinerii aflați la marginea maturizării cu paharul de plastic în mână.

Și mai pierzi și niște concerte de trei surcele, cel puțin după părerea unor specialiști arădeni în muzică asta mai nouă, fără să mai vorbim că te poți duce la vedetele care se ogoiesc pe scenă să le spui că se află la Arad, nu la Timișoara. Asta dacă nu le-a ajuns zâmbetul lui Călin Bibarț ca se afle unde se află.

Dar e deja sâmbăta, nu știu cum ați dormit pe căldura asta, eu cât de cât binișor, deși sunt cam amețit încă, știu însă un lucru: e meci, e UTA, începe spectacolul. Toți sunt acolo, e și Sergiu e și Bibi, fără să mai vorbim că omul cel mare a urat din vreme toate cele bune echipei Aradului. Mai precis UTA-ei, că asta este, de un an și ceva nu se prea mai știe exact a cui este. Este însă evident că Ghiță nu se lasă, pentru el aducerea UTA-ei din divizia a patra în prima este cea mai prețioasă nestemată de pe căciula de clown public al Aradului etern.

Să nu uit însă, înainte de meci Bibi s-a dus la universitate, la Goldiș, la festivitatea de absolvire, normal, să le ureze succes și tinerilor cu care nu s-a întâlnit pe ștrand cu o seară înainte. A mai fost și la biserica sârbească mai înainte, nemaivorbind de ambasadorul chinezesc cu care s-a întâlnit încă înainte să meargă la festival, ce mai, peste tot și niciunde, așa cum îl știm și așa cum îi șade bine.

Din păcate, la meci nu a ieșit tocmai bine sau, dimpotrivă, a ieșit exact cum trebuie, nu avem cum să aflăm asta, iar Bibi se pricepe la fotbal exact așa cum se pricepe la toate. N-are rost să îl întrebăm ce părere are de golul anulat UTA-ei, nu de alta, dar îl întrebăm degeaba. Nu răspunde el, asta ca să nu zic Domnia Sa, la întrebările noastre. Are el întrebători de profesie, are la dispoziție ziar, radio și televiziune, locuri unde zâmbetul său e ca soarele de dimineața sau luna plină, întrebările vin, răspunsurile sunt pe măsură. Și ce dacă a fost egal, bun îi și egalul. Mai ales că știm și noi.

Așa încât Bibi și-a început săptămâna cea nouă cu un interviu lung și aplecat în ziarul său. Desigur, cu zâmbetul său nelipsit, un fel de simbol al nimicniciei din Arad, răspunzând întrebărilor unui reporter nenumit. Despre ce? Chiar vă interesează? Nu, nu despre Festivalul Berii, nici despre întâlnirea cu ambasadorul chinezesc și cu atât mai puțin despre golul anulat UTA-ei.

Vă spun dacă nu v-ați prins, al nostru primar, onorabilul Călin Bibarț, a vorbit în acest interviu despre cazul dramatic al fetei omorâte de urs. Da, în calitate de silvicultor. El, Bibarț, nu victima, desigur.
N-are rost să intrăm în amănunte, e cum v-ați așteptat, Bibi ne spune ce și cum, încheind în trombă: n-are rost să ne ambalăm, e cum v-am mai zis și vă zic mereu: nu vom fi grădina zoologică a Europei, dar nici fraierii ei, a Europei, nu vom fi.

Acum și aici ce să zici: dacă intri în analiză realizezi doar un singur lucru arhiștiut de cei mai breji: Bibi, cum niciunul din cei subordonați lui Falcă, n-are treabă cu liberalismul. De fapt, ei n-au treabă cu politica, ei sunt oameni de afaceri, mai precis, oportuniști de două surcele care se folosesc de politică ca să le fie bine.
Noi fiind prostănacii care se distrează de moaca lor și, în cele din urmă, îi votează…