S-a stins din viaţă, la vârsta de 82 de ani, Angela Marinescu, una dintre cele mai importante poete din literatura română.

Poeta și eseista Angela Marinescu (pseudonim al Basarabei-Angela Marcovici), s-a născut la Arad, la 8 iulie 1941 și a absolvit Liceul Național „Moise Nicoară”. O tuberculoză gravă i-a marcat tinereţea între 15 și 26 de ani şi a determinat-o să studieze medicina la Institutului de Medicină și Farmacie din Timișoara, cursuri pe care le-a întrerupt după patru ani, pentru a se înscrie la Facultatea de Filosofie din București, secția Psihologie.

Potrivit Muzeului Național al Literaturii Române, a debutat cu poeme în revista clujeană Tribuna (1965), cel dintâi volum fiind „Sânge albastru” (1969), urmat de „Ceară” (1971), „Poezii” (1974), „Poeme albe” (1978), „Structura nopții” (1979), „Blindajul final” (1981) – titlu premonitoriu, având în vedere că din același an nu i se va mai îngădui să publice, interdicție care a durat până în 1989, când îi apare antologia de versuri „Var”.

Angela Marinescu, poezia, jurnalul, premiile

După Revoluția din 1989, a devenit una dintre cele mai importante prezențe în viața literară românească, marcând-o cu viziuni și teme neconvenționale, publicând „Parcul” (1991), „Cocoșul s-a ascuns în tăietură” (1996), „O interpretare posibilă la Evanghelia lui Toma” (1997), Fugi postmodern” (2000), „Îmi mănânc versurile” (2003), „Poeme de sus în jos” (2003), „Întâmplări derizorii de sfârșit” (2006), „Probleme personale” (2009), „Păsările pe cer țipă” (2021).

A publicat, în fapt, peste 15 volume de poezie, un jurnal și eseuri, printre cele mai cunoscute fiind „Fugi postmoderne”, „Îmi mănânc versurile”, „Limbajul dispariției”,„Satul în care mă plimbam rasă în cap”, „Jurnal scris în a treia parte a zilei”.
A obținut numeroase distincții literare: Premiul „Nichita Stănescu“ în 1990, Premiul Uniunii Scriitorilor în 2000, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” în 2006, Premiul „Gheorghe Crăciun” al revistei Observator cultural în 2016.

Scriitorii despre poeta Angela Marinescu

Opera Angelei Marinescu a influenţat întreaga poezie contemporană, mai mulţi poeţi şi prozatori amintind acum, la despărţirea de poetă, de influenţa pe care scriitoarea a exercitat-o asupra lor și a tuturor generaţiilor ce i-au urmat.

„Aflu că s-a stins azi Angela Marinescu, la 82 de ani, cea mai importantă poetă din literatura română. Vocea ei a reformat poezia de până la ea și a modificat-o radical și ireversibil pe cea de după ea. Am scris asta în repetate rânduri, atâta forță în poezie îi face pe mulți să pălească sau să pară fake”, a scris scriitorul Ştefan Baghiu pe Facebook.

Elena Vlădăreanu a precizat, tot pe Facebook: „ (…) Drum bun, cred că nu există poetă contemporană să nu fi fost inspirată de poezia ta atât de adevărată, de vulcanică, de surprinzătoare!”.

Scriitorul şi jurnalistul Iulian Tănase a postat una dintre poeziile Angelei Marinescu, completând: „Am citit-o, am cunoscut-o, am admirat-o. O poetă extraordinară. Odihnească-se în pace!”
Iată poezia postată de jurnalistul şi prozatorul Iulian Tănase:

„Acum, în întuneric, mă urc pe mâna ta violetă
și îmi simt cuvintele printre coapse.
în această dimineață te voi trezi și îți voi spune:
pleacă definitiv din casa cu păianjeni de cristal.
pleacă precum un străin.
nebunia mea este mai aproape de moarte
decât de poezie.
icoana din dreapta, atârnată, nu mai are chip; sărutul
celor săraci a ros imaginea până la lemn.
un sat în care am început să mă cunosc
este satul în care tu ai cules zmeură neagră.
acolo, departe, râsul nostru a fost greșit.
alt copil își sărută mâinile; altă moarte”.

Scriitoarea Anda Docea a postat şi ea una dintre creaţiile poetei, adăugând „Angela Marinescu – „Strigăt”, 1970. Mulțumesc pentru poezie. Drum lin.”:
„Niciodată n-am să te pot iubi altfel
Decât așa: deasupra tuturor lucrurilor.
Viețile noastre se pierd timpuriu
Ca o adâncă rană care se vindecă.
Culorile noastre sunt vii,
Dar ele se pierd pe mari înălțimi.
Ca niște cruci de lemn pierim.
Niciodată n-am să te pot iubi altfel
Decât așa: deasupra tuturor lucrurilor.”

Poeta Cosmina Moroşan a scris şi ea pe facebook despre vraja pe care Angela Marinescu a exercitat-o asupra sa: „Un text obsedant (un imn aproape:) )precum toată literatura ei
Angela Marinescu”, postând totodată „Blues 1”:
„Iubirea pentru tine m-a pârjolit ca un foc
și am rămas arsă
pe pielea mea de femeie.
arsurile sunt mari cât niște hărți
și rana care seamănă cu harta României
este cea mai mare și
nu se mai poate vindeca niciodată.
de aceea voi muri, au spus-o toți,
nu pentru că tu nu m-ai iubit. erai prea primitiv și prea dur
pentru mine. mie îmi plac intelectualii
de stânga, handicapații sociali, bărbații atât de virili încât pot renunța
la virilitate și,
chiar dacă erai nebun, erai mai puțin nebun
decât mine. mi-am asumat
nebunia, boala, sărăcia și vârsta,
tu nu ți-ai asumat nimic, de aceea
cerul de deasupra capului tău te apasă
și-ți strivește craniul.
îmi plac slăbiciunea adâncă
și metafizica unui adolescent romantic
nu puterea rigidă și nici extazul lipsit de sânge.
cât timp voi mai avea de trăit mă voi gândi la tine.
dar tu ai fost,
ești și vei fi clovn care, în spatele măștii, a fost
doar un soldat al întunericului, al forței și al plăcerii”.