E mai greu acum să spui lucruri complicate și să mai fii și ascultat.

Chiar și mai puțin complicate, dar care nu vorbesc despre vacanță, concediu, plajă, concerte, chefuri și alte dintr-astea care te bine dispun din prima.

Mai ales dacă te uiți și iei exemplu de la înainte-mergătorii urbei în care trăiești și îți amâni mereu excursia care, plasată pe FB prin selfiuri și alte cele, le-ar lua efectiv aerul de la gură.

Așa că, încercând să scapi de fierbânțeală cu o bere-două, reci dacă e posibil și un duș așa din când în când, ce să faci, stai online cât e ziulica de lungă și te desfeți cu întrebarea degeaba ce vrăji au mai făcut ăștia.

Nimic nou, FB-ul e plin de ei în ipostaze de maximă fericire. Că e la târg de roșii sau lubenițe, contează mai puțin, oricum, în weekendul care a trecut, lumea se întâmpla pe aeroportul peste care avioanele doar trec în zbor și dacă ar fi păsări, ar trage și un pârț așa de adio. Totul în aer liber, cum ar veni, așa mai pe seară, să nu suferi prea tare de căldură. Dar chiar dacă mai suferi un pic, merită, în fond o lume întreagă poate să își dea seama cine contează în orașul acesta.

Bibi cu o lubeniță în mână a pierdut startul, ajunge să te uiți la pozele cu Falcă, Bîlcea și Glad Varga (în paranteză Iustin Cionca) ca să îți dai seama cine e în spatele AOA, acest happening liberal care alături de premiile ARQ, exact asta urmărește: să-i aburească pe cei mai puțin atenți și interesați de lucruri cu adevărat serioase, pe cei care sunt cu atât mai încântați cu cât zgomotul e mare, să nu se mai audă nimic altceva decât aplauze și „Bravo”!

Și ce dacă Glad Varga, mai precis cel care l-a creat, Ghiță Falcă e în spatele acestor manifestări? Atâta bai să fie, important e că muzica merge, berea curge, iar fetele uită să se mai aranjeze la sutien.

Și dacă despre AOA vorbesc selfiurile cât o zi de post, despre premiile ARQ, semnate de Glad Varga, vorbește doar numărul lor. Ar fi chiar indicat să se abordeze Guinness Records Book, fiindcă ARQ are șanse să câștige la cele mai multe premii acordate pe cap de locuitor. Ajunge doar să vă spunem că anul acesta au fost acordate nu știm exact câte premii, pentru că după 120 le-am pierdut firul, având în vedere că au fost și dublu premiați. Nouă ne-a ajuns să reținem că cel mai popular politician arădean la ARQ e Ghiță Falcă, parlamentarul cel mai tare e Sergiu Bîlcea, iar doamna Pistru, da, ați ghicit, cea mai tare femeie în politica lui Ghiță.

Încă ceva, totuși, premiile sunt simple hârtii, banii se iau înainte și după. De cei care merită, desigur.

Văzând toate acestea, copleșit de veselia și fericirea partinic impusă a celor premiați și a celor care își făceau selfiuri pe aeroport, am căutat ceva care să fie pe bune despre Arad. Nu reclamă și autoamăgire, nu lustruirea unor imagini crăpate de mult, ci ceva cu care cei fotografiați și premiați în același timp ar trebui să se ocupe pe bune pentru a fi adevărați edili ai Aradului, nu niște clovni jalnici care cerșesc aplauzele spectatorilor.

Și uite că printre atâtea zâmbete și aplauze, am găsit și ceva serios. O postare a cuiva de la Pro Urbe care ne spune cu ce ar trebui să se ocupe cei premiați la grămadă, cei din selfiurile de pe aeroport, ca să fie cu adevărat edili, politicieni, aleși care fac exact și tocmai pentru ceea ce au fost aleși.

Nu e nimic inedit, cei care se gândesc cu îngrijorare la decăderea Aradului din ultimele decenii spun asta cam de multișor, eu, de exemplu, de pe acum spun că nu îi voi băga în seamă la alegeri pe aceia care nu au în program și în intenție următoarele: a) Trecerea la conversia civilă a Cetății. Cu metode, procedee și termene. Fără bla-bla și texte pentru proști, concret și pe înțelesul tuturor, chiar în urma unei consultări civice. Adică întrebarea organizată a cetățenilor, sondaje pe bune, adică, privind cum văd ei viitorul cetății și ce ar dori și cum să fie acolo.
b) Revitalizarea ștrandului arădean, în paralel cu transformarea Mureșului într-un rău care poate fi folosit turistic în fel și chip. Chiar și pentru curse între România și Ungaria, având în vedere că în urma unor investiții minore această parte poate fi ușor navigabilă. Iar dacă ai ajuns la Szeged, de acolo, pe Tisa și în cele din urmă pe Dunăre, poți ajunge unde vrei.

Legat de asta, ar fi și Trei Insule cu Lunca Mureșului, o extindere a zonelor cu adevărat turistice, nemaivorbind de valorificarea la potențialul real a pădurii Ceala, transformarea orașului și a împrejurimilor într-un adevărat paradis turistic. Potențial există, ceea ce lipsește de 25 de ani este bunăvoința, priceperea și seriozitatea din partea celor care în loc să îl administreze, domnesc peste oraș.

Și, nu în ultimul rând, două proiecte pe bune și ca lumea, nu vorbe, privind atragerea de investiții de viitor pentru oraș, respectiv privind îngrijirea și relansarea urbanistică. Ar mai fi și altele, desigur, dar mă opresc aici, fiind convins că pe cei care umplu FB-ul arădean cu pozele lor de grup și solo, erijându-se în politicieni și premiindu-se singuri, i-am pierdut deja pe drum.

Din păcate, asta este, dar nu avem de ales. Trebuie să îi găsim pe acei oameni care știu despre ce vorbesc și vorbesc pe bune. Altfel, da, vom fi din ce în ce mai mult o haltă între Timișoara și Oradea…