Spre deosebire de alte stiluri muzicale care – marea majoritate – sunt constrânse de structuri clar delimitate ce trebuie urmate (o introducere, vers, refren, pod, vers, refren), putem spune că jazzul este cel mai liber dintre stiluri, lasă creativitatea să exploreze orice colț al imaginației. Pentru unii, poate părea un haos, o alambicare de note fără nicio noimă, pe care le poate azvârli orice începător dacă pune mâna pentru prima dată pe un instrument, însă această percepție e pe cât se poate de departe de adevăr. În tot acel haos este de fapt o perfectă armonie, precum legile universului care se completează perfect una pe alta. Jazzul nu trebuie ascultat pentru a găsi ordine, ci e precum o spirală care ne înalță tot mai sus, către libertate.

O libertate a creației. Iată ceva ce lipsea Aradului în ultima perioadă și pentru trei zile de septembrie și-a găsit cheia prin Festivalul JAZZAR. Organizatorii au chiar spus – când făceau referire la ce își doresc să fie acest festival – că JAZZAR exact asta și este „o stare”. Trei zile de jazz bun, divers, interpretat de cântăreți care au urcat pe scene internaționale.

Prima seară, deschiderea, ne-a adus calmul, descătușarea din stresul cotidian, prin concertul colorat, de jazz ambiental, al lui Petre Ionuțescu, în Sinagoga Neologă. Apoi, ziua de sâmbătă ne-a mutat în Parcul Zsolt Török (fost Parc al Copiilor), unde înainte de spectacolele propriu-zise am avut parte și de diferite ateliere creative și sportive, având șansa și în timpul zilei să evadăm din rutină, să învățăm lucruri noi și să socializăm unul cu altul. Apoi, seara a început cu un concert la limita între două stiluri, jazz și rock alternativ: Alljazzyover – o formație de tineri din Timișoara. După aceea, Zsolt Bende Trio ne-au adus acel jazz standard, numai bun de a sta, de pildă, la o masă dintr-o cafenea întunecată, cu un pahar de vin în mână și a te lăsa purtat de gânduri către alte zări. În acest caz însă, băuturile le-am putut lua de la standurile special amenajate pe margine, lângă Vechiul Cazinou și introspecția am putut-o face privind, de exemplu, ghirlandele cu beculețe de culoare galbenă, ca lumina lumânărilor care se încolăceau printre ramurile și frunzele copacilor seculari. Apoi am fost treziți din visare de o muzică mai intensă: au urcat pe scenă jazzerii de la Eyot, o trupă de renume din Serbia, care au dat-o pe jazz fusion, invitându-ne parcă să renunțăm complet la orice convenție și să fim cu adevărat liberi.

Duminica a fost o zi încercată de o ploaie torențială, organizatorii fiind nevoiți să șteargă de câteva ori scaunele pregătite în fața scenei, însă norocul a ținut de partea lor, soarele zâmbindu-ne deja printre nori înainte de începerea concertelor. Prima care a urcat pe scenă a fost arădeanca Sara Gheorghe. Cunoscuta percuționistă a susținut un concert de jazz împreună cu Filip-Samuel Sebeşan și Sergiu Nădăban. După aceștia, au continuat spectacolul cei de la Blazzaj, formație activă încă din anii ’90, din care face parte Petre Ionuțescu, pe care l-am auzit și vineri la sinagogă, însă acum ne-a arătat un alt soi de jazz. Muzica Blazzaj e descrisă ca fiind acid jazz, însă prin a o încadra într-un stil i-ai face o nedreptate. Originală, energică, cu treceri rapide dintr-un registru într-altul, Blazzaj e… Blazzaj. Deși, probabil, dacă am fi nevoiți să-i descriem, am tinde să-i numim pe alocuri o variantă oarecum mai soft a trupei Primus. Riff-uri mai agresive, ori slap-uri de funk, ritmuri uneori chiar balcanice, alteori tipice de cel mai pur jazz… texte de o reală poezie, ori de un veritabil spectacol de stand-up, nu e de mirare că publicul i-a aplaudat frenetic la final.

Dacă e să aducem o singură observație organizării, cam asta ar fi de spus: atmosfera creată de Blazzaj a fost atât de intensă încât e păcat că nu au fost lăsați ei să fie cei care să închidă seara, deoarece pe cât de minunată a fost muzica Irinei Sârbu și a formației ei, ne-a adus cumva din nou cu picioarele pe pământ, fiind într-o notă mai „cuminte”, dacă e să spunem așa… Alte critici, n-avem. Din contră! Sonorizarea a fost foarte bună, publicul a fost numeros, iar asta ne-a demonstrat încă o dată, dacă mai exista vreo nelămurire pentru cineva, că… Arad can jazz!

Zsolt Bende Trio (din Ungaria):

Eyot (din Serbia):

Blazzaj:

Irina Sârbu & Band: