Nu voi aminti miracolul Învierii ca un termen de comparație, ci strict ca un reper temporal și îmi permit să afirm că niciun eveniment din preajma Învierii nu se poate compara, ca importanță pentru Arad, cu titlul mondial obținut de grupul de elevi minune ce alcătuiesc Delta Force Arad.  Nu este, Doamne ferește!, un grup paramilitar, cum poate am fi tentați să credem, sub influența unor filme de acțiune cu același nume și a celor peste două luni de război din vecinătatea noastră, ci unul de „FIRST Tech Challenge” (organizat de Nație Prin Educație), de la Liceul Național de Informatică din Arad, după cum singuri se prezintă pe pagina proprie de Facebook. Iar performanța pomenită (despre care puteți citi aici) a fost obținută la Campionatul Mondial de Robotică de la Houston – acel Houston în care funcționează Centrul spațial „Lyndon B. Johnson” care, prin Centru de control al NASA, coordonează și monitorizează călătoriile spațiale umane pentru Statele Unite, și către care au fost transmise primele cuvinte de pe Lună („Houston, Baza de Liniște aici. Vulturul a aterizat” – Neil Armstrong, imediat după aselenizare, 20 iulie 1969).

Centrul Spațial Johnson, Houston
Sursa: travelsygic.com

Mai pe scurt și, desigur, mai puțin tehnic, să spunem că elevii grupați în Delta Force Arad se ocupă, în timpul lor liber!, de robotică. Iar pentru cei mai puțin avizați (între care mă număr), Wikipedia informează că FIRST Tech Challenge este o competiție de robotică, pe echipe (organizată pentru prima oară în SUA, în anul 2005) care se adresează elevilor din clasele 7-12 si care presupune proiectarea, construirea și programarea unui robot. În România, acest concurs a fost adus de organizația „Nație Prin Educație” (prima ediție a concursului a avut loc în 2016 – 2017), condusă de arădeanca Dana Războiu, cunoscută din perioada în care a lucrat în televiziune.

Am ținut să fac aceste precizări, asumându-mi riscul de a plictisi pe unii cu aceste detalii – desigur, dintre cei care nu au renunțat la citit imediat ce au înțeles că astăzi vorbim despre o mare performanță a unor copii – pentru a înțelege și mai bine dimensiunea acestui titlu de campioni mondiali, obținut nu la jocuri pe calculator sau la cine știe ce întrecere sportivă (deosebit de onorante și acestea, dacă le-am obține), ci la robotică!

Asemenea copii minunați ne fac mândri că suntem români, nu cerșetorii de voturi
Sursa: facebook.com/DeltaForceFTC

Nu mă aștept ca toată lumea să fie de acord cu „clasamentul” făcut de mine. Posibil ca unii să considere că alegerile din Franța și Slovenia (mai ales cele din Franța) au fost mai importante decât un concurs, chiar de robotică, între elevi. Sau cine știe ce nouă promisiune de „măsuri pentru o viață mai bună”, preluată de deputatul M. Fifor (pentru că PSD este cel care ne tot amenință cu „o viață mai bună”) ori noi ronduri, la fel de inutile ca și informările despre lucrările unor comisii ale Parlamentului European.

Da, alegerile prezidențiale din Franța, chiar dacă nu au adus nicio surpriză, merită a fi analizate pentru că au relevat câteva slăbiciuni sau chiar vulnerabilități, nu doar ale societății franceze, ci ale întregii construcții europene. Vulnerabilități care, firesc, influențează și România, ca membră a Uniunii Europene. Curentul naționalist tot mai radical, fie de stânga, fie de dreapta (tot un drac, la urma urmei) este tot mai puternic, tot mai vocal și mai influent în rândul alegătorilor. Iar UE nu a găsit răspuns la această provocare, în condițiile în care, deja este de notorietate, partidele naționaliste și-au construit programul politic în jurul ideilor anti-europene, anti-globaliste (Ungaria este cel mai apropiat exemplu). De fapt, UE nu și-a lămurit pe deplin nici măcar propria sa condiție, pe care juriștii se străduiesc s-o încadreze cumva din perspectiva dreptului internațional. UE nu este un stat, ci o organizație, asta este clar. Nelămuririle de aici încolo vin. Ca organizație ce reprezintă o asociere de mai multe state, este o entitate independentă de statele care o compun, având o ordine juridică proprie, organe proprii (cu structură și funcționalitate reglementate până la acordarea personalității juridice). Doar că, UE nu este o organizație tipică interguvernamentală, ci una suprastatală, caracteristică rezultată din transferul atributelor de suveranitate de la statele membre, către Uniune. De asemenea, suprastatalitatea este dată și de raporturile pe care le are cu statele care o compun, substituindu-se acestora prin acte de guvernare sau prin intrarea în parteneriate cu state din afara Uniunii, dar nu în numele, ci în locul statelor membre. Greu și pentru specialiștii în drept internațional să înțeleagă cu s-a ajuns de la o asociere de state, la o organizație suprastatală… Nu-i de mirare, deci, că cetățenii din UE nu mai înțeleg cum este cu suveranitatea „parțială” (adică ce a mai rămas din suveranitate după ce Uniunea și-a luat anumite atribute) sau cu Constituția fiecărei țări membre, aprobată prin referendum și votată cu o majoritate calificată de Parlament, Constituția aia ce nu poate fi modificată decât în condiții speciale, cu aprobarea poporului, dar pe care UE, prin instituțiile sale o poate ignora cum vrea ori cu ceea ce știam că este „sfințenia” Deciziilor Curții Constituționale a fiecărei țări. Exemplul Deciziei Curții Europene de Justiție prin care se dă dreptul judecătorilor din statele membre să nu respecte anumite prevederi cuprinse în Deciziile Curților Constituționale din statele membre, care sunt contrare dreptului Uniunii, este cât se poate de elocvent, prima victimă fiind, la noi, numita Elena Udrea.

Așadar, ce pot înțelege oamenii simpli din toate aceste „meandre” juridico-politice, greu de înțeles chiar și de către specialiști? Nimic. Iar partidele nu puteau să nu profite de această adevărată degringoladă și să le „explice” oamenilor, în termeni cât mai simpli, cum stau lucrurile: toți suntem victime ale globaliștilor, suntem slugile UE, suntem o colonie sau, în cel mai bun caz, o țară de mâna a doua și așa mai departe. Răspunsul votanților? „Ăștia sunt adevărați români (francezi, maghiari, polonezi, austrieci etc.), adevărați patrioți”. Din păcate, cum spuneam, lipsește răspunsul Uniunii, lipsesc clarificările „doctrinare” (ce este, totuși, UE? entitate interstatală sau suprastatală? Ori, poate, este o organizație care pregătește formarea unui mare stat european, federativ?).

Desigur, politicienii fiecărui stat membru ar putea să vină în ajutorul Uniunii și să explice propriilor lor popoare, cum e cu Uniunea asta. Ar putea-o face mai ales   europarlamentarii care, nu-i așa?, cunosc toate amănuntele acestor dileme. Ar putea s-o facă și parlamentarii, dar și șeful statului… Multe ar putea ei face.

Acești copii minunați și roboții lor uimitori
Sursa: facebook.com/DeltaForceFTC

Oricât de curios aș fi să aflu cum ar explica parlamentarii și europarlamentarii noștri aceste probleme ale UE, voi reveni la Delta Force Arad. Pentru că merită să subliniem încă o dată performanța lor – nu-mi amintesc, acum, în ce alte domenii ne putem mândri, mai ales noi, arădenii, cu titlul de campioni mondiali. Și nu doar titlul în sine este important, ci și speranța pe care ne-o transmit acești adolescenți. Speranța că, în pofida dezastrului care guvernează Învățământul, se poate atinge performanța. Vă dați seama ce s-ar fi putut face cu atâtea generații de elevi dacă politicul nu și-ar fi întins tentaculele asupra întregului sistem? Vă dați seama câte ar fi putut face generațiile de elevi sacrificate pe altarul intereselor de partid, a numirilor în frunte școlilor a supușilor de partid, oricât de neinstruiți ar fi, dacă sistemul ar fi fost lăsat să funcționeze liber? Vă dați seama ce tineri am fi avut acum în economie dacă primarii și ceilalți aleși (care pot candida fără nicio instruire școlară!) nu ar fi avut dreptul să își bage nepriceperea și în școli?

Acești copii minunați ne-au arătat că munca, inteligența, talentul, perseverența pot învinge chiar și un sistem nemernic și obedient. Iar profesorii care i-au îndrumat, ne demonstrează că nu-i chiar totul pierdut, că nu chiar toți profesorii sunt…, cum să le spunem?, părți ai sistemului.

Ce păcat că abia acum, după acest onorant și prețios titlu, Delta Force a ajuns în atenția arădenilor! Mai ales în atenția administrației locale. Oare cum se face că, printre atâția arădeni sponsorizați, de exemplu, de Primărie și de Consiliul județean, nu s-a aflat și actuala Campioană mondială, Delta Force? Dacă, totuși, au fost ajutați, îmi cer scuze că n-am aflat, dar sunt convins că într-o astfel de situație, copiii n-ar fi uitat să mulțumească pentru ajutor. Au mulțumit doar profesorilor îndrumători și părinților, dintre care unii i-au ajutat cu bani prin firmele lor. Încă o lecție, care-i ridică pe toți cei care au contribuit în vreun fel la obținerea acestui titlu mondial, mult peste nivelul și importanța actorilor sociali care se „dau importanți” prin nimic(uri).

Da, Delta Force a dovedit că este mai importantă decât întreaga politică arădeană, cu tot cu cățel și purcel, conturi și mașini babane.