O discuție colaterală în cadrul ședinței de Consiliu Local Municipal de astăzi a fost starea avansată de degradare în care se află clădirile istorice în care își desfășoară activitatea cinci colegii de profil tehnologic din municipiu. O simplă tăbliță cu „atenție, cade tencuiala” este evident o mărusă deloc satisfăcătoare, însă municipalitatea nu are, la ora actuală, o soluție concretă.

Problema a fost adusă în discuție de către consilierul local Codrin-Dacian Vlad, de la USR-PLUS, care a avut o intervenție înainte de supunerea la vot a proiectului de hotărâre privind rețeaua școlară arădeană. Școlile la care a ținut să facă referire sunt Colegiul Tehnologic de Industrie Alimentară (fost Agricol), Colegiul Tehnologic „Iuliu Moldovan” (fost Forestier), Colegiul Tehnologic „Aurel Vlaicu”, Colegiul Tehnologic „Francisc Neuman” (fost Textil) și Colegiul Tehnologic de Construcții și Protecția Mediului din Arad (fost Hidro). În cazul tuturor acestor exemple, clădirile nu au mai „văzut” vreo renovare de ani de zile, astfel că s-a pus întrebarea dacă se planifică pentru anul 2021 vreo intervenție.

Primarul Călin Bibarț a ținut să sublinieze că momentan orice discuție despre investiții e inutilă, întrucât încă nu a fost întocmit Bugetul General de Venituri și Cheltuieli al Aradului, mai mult a dat de înțeles că este de preferat pentru astfel de investiții să se aștepte ivirea unor oportunități de finanțare guvernamentală sau europeană, întrucât lucrări de o asemenea amploare ar lăsa un gol imens în bugetul local. Bibarț a exemplificat cu reabilitarea a două școli din Arad aflate în clădiri istorice, realizate din fonduri europene: Colegiul Economic și Colegiul „Ghiba Birta”.

Astfel, clădirile respective mai au de așteptat mult și bine, nefiind încă incluse concret în vreun proiect. În plus, din discuțiile purtate între primar și consilierul menționat, putem concluziona că, din contră, pe școlile respective le așteaptă zile destul de negre, din cauza numărului redus de elevi. Dacă o clădire e ocupată doar în proporție de 50% sau mai puțin, se consideră oportun ca o unitate școlară să fie, de exemplu, comasată cu o alta, într-o singură clădire, pentru a scădea din costurile de întreținere (curent, încălzire etc.) pe care municipalitatea e nevoită să le achite pentru fiecare clădire în parte. Totul e în funcție de evoluția sau involuția încrierilor la fiecare școală în parte, de la un an școlar la altul.

În concluzie, discutia nu a dus nicăieri, iar Bibarț a propus ca problema să fie ridicată, din nou, în momentul în care bugetul orașului va fi supus dezbaterii publice. Pentru a întocmi bugetul local însă e nevoie să se aprobe mai întâi bugetul național, apoi cel al județului, urmând abia apoi să-i vină rândul celui destinat municipiului.
Probabil prin primăvară?