Continuăm să relatăm nemulțumirile pe care ni le aduc în atenție arădenii la rubrica „Telefonul cititorului”, iar de această dată vă prezentăm o situație care, din păcate, este cumva un „status quo” la Unitatea de Primire Urgențe din cadrul Spitalului Județean Arad. Din păcate, nu este pentru prima dată când auzim că oamenii bolnavi ajunși acolo se simt mai mult decât ignorați, însă de regulă niciunul dintre cei care trec prin astfel de situații nu au curajul să povestească presei, de teama – ne spun aceștia – ca apoi să nu fie tratați și mai rău, ca un soi de „răzbunare”. Subiectul „trierii” bolnavilor de la UPU este însă unul extrem de sensibil, întrucât e aproape imposibil să spui cu certitudine, tu, din afară, care caz e mai important decât altul și se știe bine că atunci când e vorba de UPU, nu are nicio relevanță cine a ajuns primul.

Am fost contactați vinerea trecută de un arădean, F.P., ajuns la limita răbdării după ce joia trecută a fost sunat de mama lui (I.A.) care îl ruga să vină să o ducă acasă întrucât aștepta la rând de peste 6 ore și efectiv nu mai avea forța necesară să tot aștepte. Acesta a apelat la presă mai ales din cauza că nu era pentru prima oară când mama lui a ajuns la Urgențe, simțindu-se foarte rău, dar a fost pusă să aștepte ore întregi până să fie consultată de cineva, doar ca apoi să fie trimisă acasă.

Să începem însă cu începutul. Doamna I.A., de 71 de ani, a trecut în ultimii trei ani prin trei operații complicate, două la coloană și una la șold. Recent, a fost și internată la spital, având tahicardie și suflu sistolic. După ce a fost externată, a continuat să se simtă rău, având adesea stări de leșin. Așa se face că în ultima perioadă a fost nevoită să apeleze des la Ambulanță. Doamna I.A. ne-a povestit în timp ce efectiv a început să plângă la telefon că de fiecare dată a fost dusă la UPU, unde a așteptat mult și bine, doar ca să i se facă câte o analiză de sânge și să i se spună că nu are nimic. De parcă totul ar fi fost în mintea ei. Ba mai mult, ultima dată când a sunat la Ambulanță, săptămâna trecută, cadrele medicale au amenințat-o că data viitoare când va mai apela 112 va primi amendă. Au făcut-o „nebună” și i-au spus că stările ei de rău sunt doar niște „atacuri de panică”. Cu toate acestea, doamna I.A. ne-a spus că medicul ei de familie a opinat că cel mai probabil are căderi de calciu și că dacă i-ar fi fost administrată o perfuzie și-ar fi revenit. Femeia susține că niciodată când a fost în ultima vreme la UPU nu i-a fost administrat nimic. De fiecare dată a așteptat, subliniem, ore bune, până să o vadă cineva care oricum în final o trimitea acasă. Nici vorbă de vreo perfuzie sau de vreo internare, deși stările sale de rău au continuat.

Cu acestea fiind spuse, revenim la ziua de joi, 24 octombrie, când doamna I.A. a avut din nou un episod de stare de leșin, însă de teama să nu mai fie făcută „nebună” de către cei de la Ambulanță, a hotărât să nu mai sune la 112 și, în schimb, a luat un taximetru care a dus-o la Urgențe. A ajuns acolo la ora 16:00 și s-a așezat pe un fotoliu în sala de așteptare de la UPU. Și a așteptat. În timp ce alți bolnavi veniți după ea erau preluați, ea a tot așteptat. Îi spuneau mereu „Încă nu a venit cardiologul. Imediat vine”. Așa s-a făcut ora 17:00, apoi ora 18:00, ora 19:00… Doamna a așteptat liniștită pe fotoliu. La ora 21:00 însă a simțit că nu mai poate și l-a sunat pe fiul ei să vină să o ducă acasă.

„Toată lumea a plecat acasă, numai eu am rămas. I-am tot întrebat: vine cardiologul? Vine, vine, vine… dar nu mai puteam de dureri de coloană pe fotoliu ăla! Nu mi-au dat niciun medicament, nu mi-au făcut nicio perfuzie, nimic. Mi-au făcut doar niște analize, între timp, până să vină medicul.  Aveam tensiune 150, că nu am apucat nici să-mi iau tratamentul zilnic, la cât am tot stat acolo…”, ne-a spus doamna I.A.

Fiul acesteia, F.P., ne-a povestit că a venit să o ducă acasă, în jurul orei 21:00, dar i s-a spus și lui să mai aștepte totuși, puțin, că „imediat va veni cardiologul”. După un timp însă, acesta s-a enervat și a oprit o asistentă să o tragă la răspundere.  F.P. susține că nu a făcut scandal, că nu a folosit cuvinte vulgare, ci doar a folosit un ton într-adevăr ridicat, căci era scos din sărite de lipsa de interes a cadrelor medicale. Asistenta însă ar fi înțeles că e pus pe scandal, astfel că a chemat un agent de pază și l-a dat afară din spital. Bărbatul a așteptat afară, în parcare, iar doctorul cardiolog a ajuns să o consulte pe mama lui doar la ora 22:30. Nici de această dată însă nu s-a considerat necesară internarea femeii, astfel că la ora 23:00 a dus-o acasă.

După această seară, fiul ei a considerat că nu mai poate trece cu vederea astfel de întâmplări care devin deja „rutină”, a pus mâna pe telefon și ne-a contactat.

„Poate reușim să îndreptăm ceva în sistemul ăsta!”, ne-a spus F.P.,insistând că nu înțelege de ce s-au purtat doctorii cu atâta indiferență față de mama lui. „Au certat-o că sună la Ambulanță! Dar cine sună la Ambulanță din plăcere?! Se simțea rău! Dacă au văzut că tot revine la Urgențe, anul ăsta de vreo 10 ori, de ce nu au internat-o să îi facă mai multe investigații, să vedem de la ce se tot simte așa de rău?!”, ne-a spus acesta. „E anormal cât trebuie să aștepți la Urgențe! Și nu am pățit doar o dată! Cânva am așteptat 8 ore până să vină un chirurg, altădată am mers eu că mă simțeam rău, trebuia să tot aștept  să mi se facă o ecografie… atunci atât am așteptat că m-am enervat și am plecat. Am făcut ecografia altundeva, pe banii mei. E groaznic să ții un om atâtea ore!”, ne-a spus F.P.

Cu nemulțumirea celor doi în gând, dar și cu nemulțumirea altor mulți oameni care ne-au relatat de-a lungul timpului experiențe similare, am contactat reprezentanții Spitalului Clinic Județean Arad pentru a înțelege ce anume cauzează aceste așteptări interminabile. Solicitarea unui punct de vedere am făcut-o vineri, 25 octombrie, răspunsul a venit abia astăzi. Îl reproducem integral, în rândurile ce urmează:

„Ne pare rău că pacienta a trebuit să aștepte șase ore pentru ca toate investigațiile medicale să fie finalizate în Unitatea Primire Urgențe. Pacienta a fost complet investigată: analize de sânge, radiografie, EKG, consult de specialitate. La ora 20.00 a fost chemat medicul cardiolog de gardă pentru consultul de specialitate. Acesta a investigat pacienta după două ore de la solicitare, însă precizăm că medicul de gardă de pe Secția Clinică Cardiologie, își desfășoară activitatea, în primul rând pe secție, este chemat ori de câte ori este nevoie în Unitatea Primire Urgențe, dar totodată este chemat și pe alte secții unde este necesar un control cardiologic. Medicul de gardă are responsabilitatea de a răspunde în ordinea urgențelor medicale atât în Unitatea Primire Urgențe cât și pe celelalte secții.
Ținând cont de faptul că de la ora 14.00 și până a doua zi dimineața există un singur medic cardiolog de gardă sunt preluate întâi afecțiunile grave: infarct, edem pulmonar, embolie pulomonară, tromboze, tulburări de ritm și apoi afecțiunile mai puțin urgente.
Medicul din seara (și noaptea )respectivă, a internat, pe parcursul gărzii, cinci pacienți în stare gravă, a avut pacienți cu infarct, edem pulmonar, tromboze…
Menționăm faptul că în ziua respectivă, în Unitatea Primire Urgențe au fost 163 de pacienți. Investigațiile medicale, în regim de urgență, se realizează în funcție de gravitatea cazurilor și nu în funcție de ora la care ajunge pacientul.
Într-adevăr sunt pacienți care trebuie să aștepte mai multe ore pentru a fi investigați complet, însă la peste 160 de pacienți în Unitatea Primire Urgențe (doar la urgențe adulți) dintre care mulți în stare gravă, și timpii de așteptare cresc. Pacienții sunt investigați complet – în funcție de caz: de la analize de sânge, ecografie, EKG, radiografii, computer tomograf, consult de specialitate cu chemarea medicului de gardă de pe secție… Aceste investigații necesită timp și atenție, iar pacienții trebuie să înțeleagă că niciunul nu pleacă acasă neinvestigat însă există o ordine: în funcție de urgență și nu de ora sosirii”, au declarat pentru Special Arad reprezentanții Spitalului Județean Arad.