Pe „wall”-ul de pe Facebook mi-a apărut o postare, una care în aceste vremuri tinde să devină banală. Lui Radu i-a fost spartă mașina, ieri, într-o zonă destul de centrală a municipiului Arad, un oraș în care pe zi ce trece ne simțim tot mai nesiguri, iar la salariile care se plătesc în această parte a lumii nici „bodyguard” nu ne permitem.

Zeci de „comment-uri” (ce ciudat să adaugi terminația unui plural românesc la un termen englezesc), sute de reacții la postare, dar paguba rămâne. Radu nu cere decât portofelul cu actele. Unii, cârcotași de meserie, ar putea comenta: „dar de ce le-a lăsat acolo?” Da, într-o junglă urbană ca Aradul poți fi acuzat și de faptul că îți lași telefonul noaptea pe noptieră și nu îl ții în chiloți ca să nu ți-l fure oareșcine… Într-o lume pe care Radu și alți naivi ca și noi o credeam normală, nu ni se părea un sport extrem să îți lași portofelul cu acte în torpedoul mașinii.

Radule, îți doresc să îți găsești portofelul cu acte, astfel de „minuni” s-au mai întâmplat, dar în ceea ce privește paguba, nu spera și nu ai teamă, ce e val ca valul trece… Vorba lui Eminescu. Paguba ta va fi înregistrată, la un moment dat se va găsi făptașul, dar tu niciodată nu vei recupera nimic. Legea îi sprijină pe acești tâlhari.

Să o luăm cu începutul. Vine hoțul, îți sparge mașina și chiar dacă nu îți fură nimic din ea, paguba ta deja este de minim 100 de euro. Parbrizul spart, tapițeria afectată de ploaie sau zăpadă și alte minunății, plus manopera, deci nu scapi sub 100 de euro. Chiar dacă găsești tu făptașul și mergi cu el de mână la poliție, banii înapoi nu îi vezi. Spărgătorul pare chiar de bună credință, dă declarație la poliție că îți plătește, polițiștii scriu o grămadă de hârtii, dar tu tot nu îți vezi banii. De ce? Pentru că după luni de tărăgănări, polițiștii trimit dosarul la un procuror pentru a începe urmărirea penală care, însă, nu o va începe niciodată. Procurorul respinge din start dosarul pentru că: „prejudiciul este prea mic”. Ce mai înseamnă în ziua de astăzi 100 de euro? Prea puțin, o nimica toată… Tot ce este sub 1.000 de lei este „prejudiciu prea mic”…

Dacă infractorul este minor, iar nu ai ce îi face. Probabil părinții lui vor trebui să-ți plătească paguba, dar și ei sunt ajutați de lege pentru același motiv: „prejudiciul este prea mic”.

Să luăm în calcul și varianta în care spărgătorul este major și poliția îl va găsi. Va fi prins, dus la audieri, chiar dacă a spart doar două-trei mașini, lui i se vor imputa toate celelalte 20 de furturi sau spargeri din zonă, va face câteva luni de pușcărie, dar paguba nu ți-o recuperezi niciodată. Niciodată!!!

De cele mai multe ori, acești hoți acționează în haită. Sunt 4, 5, chiar 7 sau 8. Doi stau de „șase”, alți doi-trei acționează, iar alți doi se pregătesc pentru prada următoare. În momentul în care unul este prins, el cade de fraier, el e prostul bandei și merge la pârnaie. Ceilalți rămân în libertate, liberi să îți spargă încă o dată mașina, iar dacă nu o mai nimerește pe a ta, sigur o va face cu a vecinului tău de la etajul 3 și cu mașina vecinei pe care o vezi noaptea în apartamentul de peste drum schimbându-se la geam…

Legile sunt făcute ca să fie încălcate, spune un vechi proverb popular. Foarte adevărat în unele cazuri acest proverb, dar la noi legile sunt făcute ca să-i încurajeze pe infractori.

A devenit un fenomen social spargerea mașinilor în Arad, unul care pare că nu are nicio șansă să fie eradicat. Nu are nimeni niciun interes.

Să aveți o zi bună în jungla urbană numită Arad și aveți grijă unde parcați. Hoții veghează la mașina ta la orice oră. Și ziua și noaptea… Nu au o problemă, chiar lucrează pe toate schimburile, unu, doi și trei. E cu spor…

PS: Radule, chiar îmi pare rău de mașina ta. Știu ce simți, am pățit-o și eu nu demult…