Atunci când intri într-o curte plină de copii te poți aștepta la orice. Atunci când calci într-un spațiu în care numărul copiilor depășește cifra zece, îți asumi că ai parte de zbenguială, de zâmbete, de râsete, chiar de plânsete uneori, dar știi că te așteaptă și o doză de energie pozitivă.

Nimic nu te încarcă mai bine decât zâmbetele și bucuria copiilor. Am fost și anul trecut în curtea școlii Populare de Artă de pe strada Gheorghe Barițiu. Erau la fel de mulți copii și asistam la pensionarea celui care le-a fost mentor: profesorul de balet Ioan Hațegan. Acum, copiii au rămas aproape toți cei care au fost anul trecut, a lipsit doar domnul profesor. A apărut însă Bianca, Bianca Petre, cea care acum pregătește toate grupele de balet și solistele. A fost și ea copil, fiind fostă elevă a Școlii Populare de Artă.

Unde vezi zeci de copii este foarte clar că vei vedea și zeci de părinți. „Stai aici!”, „nu mai alerga!”, „fii cuminte!”, erau doar câteva dintre indicațiile imperative ale părinților, mândrii altfel de odraslele lor care pe scenă efectiv sclipeau. Zeci de telefoane erau îndreptate spre scenă pentru ca niciun părinte să nu piardă aceste momente poate unice din viața lor și a celor mici. Câte un copil se cățăra în pom, singurul pom din curte, alții se zbenguiau pe trotuar, iar alte fetițe încercau să imite mișcările balerinelor cu câțiva ani mai mari.

Nu a lipsit nici muzica, fie că a fost la pian, interpretată de elevii profesoarelor Claudia Stesco sau Maria Horsoni, fie că a fost interpretată de soliști, printre ei fiind chiar Artur Horeanu, cel care ne reprezintă la concursul Vocea României Junior. Artur a fost urmărit pas cu pas de cei care îi îndrumă pașii de mic, Claudiu și Loredana, tatăl și mama lui.

FOTO: Nimic nu se compară cu bucuria unui copil

Pe lângă mine, Leyla, Eliza, Evora, Diana, Serena, Andreea și toate celelalte nu aveau stare. Sunt pline de energie, pline de veselie, pline de dorință de a se juca mereu, de a-și trăi copilăria altfel decât fiind prizoniere ale gadgeturilor. Este fermecător să le vezi primii pași în balet, la fel cum fermecător este să le vezi, celor mai mari, grația, talentul, plăcerea pentru această artă care a cucerit atâtea generații. Toate au fost primadone. A fost seara lor, a fost momentul lor, iar ceea ce am scris nu poate reda decât foarte puțin din senzația trăită în acea curte a veseliei, o curte plină de splendori, de splendorile Aradului…

Vedeți mai jos galeria foto.

Anca Tamaș a fost moderatoarea acestei seri minunate, o seară în care frigul nu a putut să se pună stavilă energiei și veseliei acestor minunați copii.

Chiar nu am mai văzut atâta veselie adunată de când eram mic și mi-am propus să nu ratez niciodată o asemenea oportunitate de a mă încărca mereu cu energia pozitivă a acestor copii superbi.