Încă de la zămislire, gruparea clujeană VESPERA și-a dorit și a reușit să reprezinte altceva decât ceea ce oferea „iarmarocul“ românesc. Adunați prin 2005, debutează oficial  în noiembrie 2006, ca o ambiție (proiect) a lui Dorin Panduru (chitară, voce), alături de Andrei Calbajos (clape) și Teodora Bârlă (voce). Secția ritmică (bas, tobe) a fost schimbătoare de-a lungul timpului, funcție de căutările și pretențiile celor trei. Găselnița stilului lor versatil este combinarea într-un „tot” credibil și în același timp plăcut și ușor de asimilat a elementelor de industrial rock, gothic, death melodic, hardcore și electro! Cel puțin asta a trădat primul album „Desert of the Real”, apărut în 2011.

Găsim aici din start o uvertură liturgică „Cupil Birth”, urmată de „hit”-ul albumului „Mary of Bethany”, piesele derulându-se cameleonic prin genurile rock amintite, albumul atingând apogeul la piesa numarul 7, „Desert of the Real”, un death simfonic „industrializat”, îndulcit apoi cu preferata mea „Your Wickness”, un oriental adult rock.

Albumul de debut a fost un real succes ce a „detonat” apoi invitațiile la diferite festivaluri (ArtMania, Maximum Rock Fest, Rock in Park, Celebraiting Finland,etc.), trupa având ocazia să cânte alături de cei de la My Dying Bride, Leave’s Eyes, 69 Eyes, etc.

După acest succes, Teodora va lua o „vacanță” până în martie 2015, timp în care va apare Dudu Isabel (Seven) la voce, cu care se va înregistra un reușit hit și clip „Lullaby”, mixat și masterizat la Chicago sub engineering-ul lui Adi Oq Neagoe (Negura Bunget).

Cum spuneam, găsim VESPERA în martie 2015 în următoarea formulă:

– Teodora Bârlă – voce

– Dorin Panduru – chitară, voce

– Till Djent – bass

– Andrei Calbajos – clape,samplere

– George Chereji – tobe

Cei cinci încep lucrul la noul album ce se va numi „ Imago”, care va scoate capul pe piață, scenă și net după aproape trei ani. Albumul secund păstrează nota primului, personal îl percep mai elaborat (de… au adăugat 7 ani de experiență), și mai pigmentat, cu mai mult simfonic, solemn gothic în lucrările „Imago” I și II, industrial în „System in Vitro”, „Flashback”, „Fvck Them”. Ca o noutate, puțin rap-metal în „Orenda”. Printre aceste piese enumerate au loc și câteva veritabile perle, precum „Opia”, cu un aer profund baladesc, sau „Love is Dead”, cu un superb aranjament de coarde în fundal și cu un iz melodic ce șerpuiește între Nick Cave și HIM.

În concluzie VESPERA ne oferă un album captivant, ca un playlist dedicat mie însumi sau vouă înșivă, album care te ține aproape tocmai prin flexibilitatea sa.

Și apropo de flexibilitate, vă puteți convinge de tot ce v-am menționat mai sus, pe „viu”, în concert, vineri, 16.02.2018, ora 21.00, la Club Flex.