Mi-am comandat un meniu vineri noaptea, m-am dus să îți plătesc consumația înainte să vii tu la masă, iar tu… cu un aer de suficiență mi-ai spus să mă întorc la locul meu și să termin ceea ce am comandat. Permite-mi să te citez „Du-te în p… mea la masă și mănâncă”. M-ai trimis, în mod repetat, în direcția zonelor tale genitale. E adevărat, și recunosc, am fost mai „vesel”, mai binedispus, poate de aceea am și vrut să plătesc înainte de a-mi termina mâncarea. Mă întorsesem de la party-ul celor de la ABC, dar nu te-am jignit, ci din contră, chiar am lăudat spiritul tău comercial, chiar dacă inexistent. Fire mai belicoasă, sătul să mă tot trimiți în aia ta, te-am înjurat și eu la rândul meu, întorcându-mă la masa la care se aflau prietenii mei. Ai venit apoi la masa mi-ai tras o palmă, poate două, nu mai știu pentru că ai mână grea și mi-au țiuit urechile. Ai impresia că așa îți vei câștiga clienți? Ai impresia că ai dreptul să aplici corecții fizice precum sosul special pe o lipie? „Sos”-ul tău dat cu palma nu-mi place, mă afectează la urechi. Nu m-am pus cu tine din principiu și, mai mult, pentru că nu am cum să câștig. Tu, marele șaormer, tu, cel care are drept de veto asupra ce este picant și ce nu, cel care poate pune cu „de toate” sau „fără ceapă”, cel care ordonă când să fie plătit și când să mănânc, clar, ești deasupra mea, dar atâta timp cât eu plătesc… și mă vezi că sunt puțin „tulburat”… dă-o în ketchup-ul de pe Unirii, nu vii la masă și mă lovești pentru că te-am tratat cu aceleași adjective cu care m-ai tratat pe mine.

Am plătit și am plecat, apoi am dat de o patrulă de poliția locală, prietenii mei au început să întrebe ce poate fi făcut în cazul de față (nota bene, ei mi-au luat apărarea chiar în momentul aplicării corecției fizice asupra mea, dar eu am insistat să o lase baltă, mergând pe ceea ce m-a învățat mama de când am fost copil: cu mintea unui prost să nu te pui, pentru că întotdeauna este odihnită). Polițiștii locali mi-au spus prompt că pot depune plângere. Trebuie să recunosc că am fost puțin dezamăgit…  nu au venit cu mine să vadă despre ce e vorba. Când am venit din nou să văd de ce m-ai lovit, mi-ai zis să plec, renunțând din nou la orice cale amiabilă. Am renunțat și eu (inclusiv la plângere) în favoarea unei jumătăți de oră în plus alături de prietenii mei și pentru că palma sau palmele tale nu au produs urmări urâte.  Și nici nu aveam de gând să îmi petrec restul nopții într-un sediu de poliție doar pentru ca tu să ai parte de o amendă de 200 de lei sau cât e acum. Ce pot face, e să le spun la toți că la tine se mănâncă printre palme și înjurături, iar dacă le place așa, atunci pot să te viziteze. O să aibă parte de condimente de toate felurile.

Nu am cum să-i mulțumesc angajatului (sau patronului… că nu știu ce hram poartă) de la RoKING Kebab pentru că mi-a oferit un astfel de subiect. Și, dacă tot mi l-a servit, și la propriu și la figurat, de ce să nu le fac și altora confidența? Sau e plângere?…