A fost atât de aproape de o performanță unică în lume. După Duckadam, Roland Nagy putea deveni al doilea sportiv arădean care să fie scris în Guiness Book. Niciodată în istoria fotbalului mondial nu s-a întâmplat ca vreun antrenor, sau vreo echipă, să promoveze în trei ani consecutivi de la Liga a 4-a la Liga 1.

Roland Nagy a fost atât de aproape. Un concurs de împrejurări, printre care putem spune că a fost și complicitatea oficialilor Federației, au făcut ca Roli să fie privat de această bucurie tocmai cu ocazia zilei sale de naștere.

A venit pe banca Bătrânei Doamne în 20 septembrie 2013. De atunci a tot urcat. A colindat tot județul, a promovat după acel frumos baraj de la Lugoj, locul unde s-a pus cea de-a doua piatră de temelie la acest proiect. S-a bătut apoi cu Sebișul și Becicherecul pentru următorul mare pas, iar UTA a promovat în Liga a 2-a tocmai după un meci disputat la Becicherecul Mic. Miza a crescut și UTA a luptat până în ultima secundă pentru un loc în liga cea mare. Au fost momente care ne-au pus la grele încercări, așa cum s-a întâmplat cu Chindia, cu Brașov și mai ales cu Călărași. Au fost acele momente care ne-au adunat, care a scos lumea din case pentru a veni la stadion. S-a început cu 100 de spectatori la acel meci cu Pecica în care a debutat Roli pe banca Bătrânei Doamne și s-a încheiat cu cei 2.000 care au înfruntat ploaia la jocul cu Voluntari în acest 12 iunie.

„Performanța aceasta i-o datorăm lui Roli. El ne-a ținut uniți, el a fost alături de noi, iar noi i-am răsplătit bunătatea și încrederea. Nu cred că un alt antrenor știa să ne țină lângă el așa cum a făcut Roli. Este un antrenor și în primul rând un om extraordinar” (Alexandru Manea)

În literatura franceză, Roland este un personaj central în poemul eroic medieval Cântecul lui Roland. Este un conte palatin și nepot al lui Carol cel Mare care s-a impus în conștiința poporului francez drept tipul cavalerului ideal, înzestrat cu alese însușiri morale, generos, brav și patriot. Roland este uman și delicat, iar față de dușmani este aspru și neiertător. Sentimentul onoarei și spiritul creștin l-au stăpânit până în ultima clipă a vieții.

Acest portret al personajului Roland se potrivește perfect și lui Roland Nagy. Acest cavaler al Bătrânei Doamne a luptat până în ultima secundă pentru un vis: promovarea. Un vis deocamdată neîmplinit, dar unul la care nici el și nici cei pe care i-a antrenat nu renunță. Asta e frumusețea fotbalului, a sportului în general: orice înfrângere nu e neapărat un capăt de drum ci mai degrabă un nou început.

Finalul jocului cu Voluntari l-a găsit în lacrimi. Erau lacrimi de durere, culmea, după o victorie e echipei sale. O victorie care, însă, nu a fost de ajuns. Erau lacrimi provenite din respectul pentru cei care i-au fost alături mereu: fanii echipei UTA. Și-a scos șapca în fața lor… Erau lacrimile unui om istovit după atâtea bătălii, și multe, și dese, disputate după un sistem care nu a fost egal pentru toți.

Erau lacrimile unui om care tocmai duminică își serba ziua de naștere: 45 de ani!

„Sunt sentimente la mijloc, de tot felul. În plus, fanii m-au emoționat cu urările, cântecele și încurajările lor. Ar fi fost și mai frumos, dacă am fi promovat în Liga 1 de ziua mea, dar nu am ce să reproșez nimănui nimic. Fotbaliștii au jucat cu inima, cu sufletul, nu pentru bani. Ar trebui să fim mai bine organizaţi, următorul an va fi foarte greu și ne obligă la mai mult. Iar aceşti băieţi s-au lăsat pregătiţi în condiţii grele” (Roland Nagy).  

Galeria i-a cântat, l-a îmbrățișat și l-a adulat. Roland Nagy ne-a oferit un sezon de neuitat, unul în care am fost la doar două goluri distanță de Liga 1.

Finalul l-a găsit în brațele căpitanului Sorin Botiș. Doi oameni de onoare…

La mulți ani Roland Nagy! Îți mulțumim! Și băieții plâng câteodată…