Peticitul nostru cel de toate zilele. „Zdreanță” e-n delir!





V-amintiți cumva de Zdreanţă, cel cu ochii de faianţă? „Parcă-i strâns din petice, /Ca să-l tot împiedice…”, spune poezia. Există o mare posibilitate ca șugubățul cățel să fie eroul local pentru cei care, încetul cu încetul, ne transformă străzile orașului într-o mare colecție de petice.
Glumim, desigur. Însă ce altă reacție am putea avea, după răspunsul primit de la muncitorii din spatele fostului Cinema Dacia? I-am întrebat, cu o vagă speranță, dacă peticirea pe care o fac azi este doar un prim pas dinaintea asfaltării propriu-zise. Ne-au răspuns cu maximă sinceritate: nu.
„Așa rămâne, doar cu umplutura asta?”, i-am întrebat năuciți. „Da…”, ne-au răspuns, dând din umeri. „Și când o să se asfalteze?”. „Nu știm…”, ne-au răspuns cu jumătate de gură.
De adăugat ceva? De prisos… Vă lăsăm cu fotografiile.
Comentariile portalului
Copiii mânca crenvurștii în grădinițe și dulciuri turcești și asta se laudă aici...nu mai spun de condițiile din grădinițe, tot ce (...)
De o vreme încoace când auzim la știri că vreun oficial american "își manifestă îngrijorarea" pentru nerespectarea drepturilor românilor sau despre "starea democrației" ne pufnește râ (...)
Nu blama bohoțul pentru că se poartă ca un bohoț, întreabă-te de ce mai mergi la circ. Dacă arădeanul consumă, păi bohoții asta servesc